Poveştile Bucătăriei Româneşti
….De curând am cumpărat de la Editura Jurnalul Naţional colecţia în 6 volume a reţetelor scrise de Radu Anton Roman: Poveştile Bucătăriei Româneşti. Mulţi din voi le ştiţi. Poate le-aţi şi încercat.
….Îmi aduc aminte cu mare placere de emisiunile televizate în care Radu Anton Roman (pe care am să-l numesc prescurtat RAR), alături de Florin Busuioc (Busu), cutreierau ţara şi pregăteau câte un prânz sau cină după reţete locale şi se înveseleau cu câte un vin din zonă. Mi-am propus ca în câteva articole de pe acest blog să “pun în opera” acele reţete alături de chef Make şi să vă povestesc pe scurt ce a ieşit. Desigur, însoţit de un vin din zilele noastre. Veţi regăsi reţetele originale scrise de RAR şi fotografiile preparateleor care ne-au rezultat.
„Toate bunătăţile străbunicii zac în caiete prăfuite de reţete, cu jale mare, că marea bucătărie ţărănească din România e înca nedescoperită! În aproape două sute de ani de existentă modernă, s-au reuşit toate importurile culinare posibile, dar nimeni n-a încercat să afle ce era mai la îndemână: cât de bine, de spectaculos şi de divers mâncăm noi, românii, iar bucătătia românească a rămas, datorită nepăsării şi ignoranţei, extreme de regionalizată, insulară, aproape inaccesibilă” Radu Anton Roman
….Săptămâna aceasta voi demara acțiunea Poveștilor Bucătariei Românești, iar în primul episod veți găsi o rețetă de primăvară.
Cu bine,
Mai multeArezane, ce fată frumoasă ai!
….Romica Jurca nu ne-a mai păcălit de data asta. Week‑end-ul ăsta chiar e frumos.
….Mi-am făcut timp şi m-am dus la piață să iau verzituri. Ștevie, urzici, lobodă, leurdă, ceapă verde, roșii bulgărești (!!), dar și brânză (din Mărginimea Sibiului, of course), cașcaval țărănesc. Însă nu m-am putut abține să nu iau și câteva felii de ruladă din șunci de porc (pentru gust).
….Simțeam nevoia de ceva revigorant și proaspăt, precum vremea de-afară, așa că 
la tot montajul primăvăratec luat din piață, am desfăcut un vin nou promovat de Un Vin Pe Zi: Crâmpoșia Arezanului 2013 de la Crama Atelier. M1 cu ceva zile în urmă.
….Jucăușa fată a Arezanului stătea de două zile la răcitor și îi venise vremea să dea față cu primăvara din farfurie. A stat cuminte la pozat, la scos dopul, iar în pahar, sătulă de atâta cumințenie și-a ridicat poalele, atât cât să-i vedem frumusețile. Frumoasa satului dobrogean ar fi vrut să-mi zică vreo două vorbe despre ea. De ce-a lipsit cu un an înainte, care-i istoria ei, de ce e ea mai altefel decât verișoarele ei din Drăgășani, care-i rostul ei și ce caută așa departe de neamuri și multe altele. Eu aflasem toate astea de aici și nu mai aveam răbdare de povești neaoșe. Am luat-o de picior și i-am spus tot ce cred eu despre ea: Auzi, blondă mică!…Ești cam bălaie și pe pahar mi-ai lăsat mici bule ale caracterului tău zvăpăiat, iar cârnul ala mic de fetiță ușor neobrăzată ar trebui să simtă ierburile de-abia răsărite anul ăsta, dar și ceva miere de salcâm. Și chiar dacă te prefaci că nu stai la pupat, ai gust dulce-acrișor, 
cu aciditate mare, iar baieții care te iau la horă să aibă grijă…13,5% (vol. alcool), i-ar putea ameți de-a binelea.
….Dar în curte mai aveam atâta treabă, așa că n-am mai zăbovit la basme crâmpoșești prea mult și-am terminat primul pahar repejor, urmând să revin în bucătărie unde se desăvârșeau alte treburi de-ale gurii. Ne-am pupat bine cu Crâmpoșia Arezanului care mi-a lăsat un gust bun și promisiunea că la vară, după ce ia BAC-ul, ne facem de cap pe o terasă, fără să mai ceară voie de la părinți, iar drept răsplată, i-am pregătit 7 papioane.
….Alți amici de-ai mei, la întâlnirea cu fata Arezanului, au avut părerile de mai jos și pe care vă rog să le citiți și să țineți cont.
….RaSto
Aceasta Cramposie dobrogeana intruchipeaza vinul primaverii. Culoarea stralucitoare a dizolvat ceva din soarele sudului, aromele sunt crude si verzi, de iarba proaspata, agrise si marar. Langa o placinta cu spanac va iesi in evidenta aciditatea inalta, cu un iz usor sarat, si finalul destul de lung, usor intepator, ce aduce a ghimbir. L-as servi doar putin racit, in pahare largi si incapatoare.
Mihai Oprea Vinul din Cluj
Daca pana nu demult ne asteptam ca o sticla de Cramposie sa vina aproape exclusiv din podgoria Dragasanilor, iata ca ne reintalnim astazi cu una produsa in Dobrogea. Ea este din recolta 2013 si face parte din gama Arezan. E o Cramposie bine facuta, proaspata, inzestrata cu o aciditate sprintena si cu nuante crude de carcel de vita, sparanghel si flori de camp.
Alin Ioniță Punctul pe Vin
Anul acesta, Cramposia facuta in 2013 de Razvan Macici la Crama Atelier de la Murfatlar e inca si mai plina de verva decat cea de acum doi ani. Vinul de culoarea paiului de grau e luminos si crocant: bine racit, incanta degustatorul cu arome vibrante de citrice, soc si fan, gustul sprintar fiind bine echilibrat de o aciditate vioaie si de o lejera nota amaruie pe final, care aminteste de sucul de grapefruit proaspat stors si-i confera eleganta.
Răzvan Jurcă Vin și plec
Au înnebunit salcâmii
….E un cântec cunoscut al lui Tudor Gheorghe, 
v-ați prins, treaba cu salcâmii fiind doar pentru titlu.
….Dar caisul vecinului meu Dan, chiar a luat-o razna în ultimele două zile. De abia i-a tăiat 2-3 crengi și imediat a și înflorit. Gata a venit Primăvara.
….Numai că cine stă la casă știe că are o sumedenie de treburi de făcut la început de primăvară. Păi de scos florile din casă care au stat peste iarnă, de săpat felia de pământ de prin curte, de tăiat pomii (noroc de mine că am doar un cireș), sădit și udat florile. Apoi curățenie, tăiat și tocat corzile de la tufe, vopsit, reparat etc.
….Oricum, spectacolul floral merită tot efortul, deși nu e ușor. Iar pentru că temperaturile din week-end chiar au fost mari, trebuie să te hidratezi. Dar nu ca animalele, pentru că ieri a fost Ziua Mondială a Apei, așa că am băut vin, desigur.
….Totul era pregătit, adică la rece. Rose Lacerta 2013 
(fostul Riviera). Hai să zicem și de vin ceva, că doar de-aia postăm! Tare frumoasă culoarea acestui blaufrankisch, ușor pală, plăcută. Mirosul e și el plăcut, de căpșunele și amestec de citrice, dar mai ales promițător. Gustul la prima impresie te poate duce spre un demisec, dar nu e deloc. M-am mai dus prin curte, am mai mimat munca și-am dat iar fuga în casă să mă mai lămuresc cum e cu gustul de căpșune și ceva pomelo, într-un frumos echilibru între aciditate și alcool (13,8% – tip Baniță). Până să mai toc câteva vreascuri, ajunsesem cu sticla la mai puțin de jumătate. Totuși, am apucat să observ structura bună, dar și eleganța, care e o constantă a vinurilor roze de la Fințești. Postgustul mediu îl duce la +7 papioane și devine un concurent serios pentru Centura Roze.
….Cu treaba aproape făcută, cu un vin agreabil și cu două zile însorite, închei un sfârșit de săptămâna admirabil.
….Noroc,
….RaSto
Toamna în Thasos ( publicat in vinul.ro)
Thasos, această insulă din nordul Greciei, este după părerea mea una dintre destinaţiile preferate ale romanilor. Aici, din zece maşini întâlnite pe drumurile prăfuite ale insulei cu siguranţă nouă au numere de Bucureşti şi probabil, cea de a zecea de Cluj, Suceava, ori Galaţi. Atmosfera este şi ea una pur românească, neexistând vila unde să nu sfârâie grătarul cu micii aduşi de acasă, sau manelele date la maxim. Tavernele au meniu în limba romana, iar băcăniile au afişe mari cât toată vitrina de genul “avem peşte proaspăt”, scrise în dulcea limba romana.
Pe plajele superbe tronează exact ca la Eforie Sud ori 2 Mai, lăzile frigorifice, cu bere rece şi sandvişuri cu salam de Sibiu. Părinţii urlă cât îi ţin plămânii la bieţii copii, aceştia tipa a răzbunare, îi scuipă, începe războiul, intervin bunicii şi uite aşa le poţi avea pe toate: un soare şi o plajă de vis la pachet cu atmosfera pitorească mioritică.
Dar, odată cu sosirea toamnei, şi mai ales cu începerea anului şcolar tot zgomotul dispare ca prin minune, se aşterne pe întreaga insulă un val de linişte plăcută, iar viaţa devine dintr-odată paradisiacă. Plajele tăcute şi pustii ţi se oferă goale, tavernele care altădată pline de omuleţi înghesuiţi laolaltă, păreau îmbâcsite, acum parcă se deschid, înfloresc şi te ademenesc direct din stradă prins în valuri de miresme îmbietoare.
Da, acum este momentul să înceapă dezmăţurile bahice şi culinare, acompaniate de buzukia tradiţională, care să nu se sfârşească nici măcar la ivirea zorilor! Acum, trebuie să încerci împreună cu prietenii caracatiţa uscată la soare, udată din belşug cu vinuri albe greceşti, apoi kokoretsi împreună cu mielul suculent la proţap, înecat eventual în Syrah-ul corpolent, negru şi adânc ca marea, de la Crama Domaine Gerovassiliou.
Şi ca să vă enervez şi mai tare, o să vă prezint un vin fără asemănare, tot de la crama sus amintită!
Este vorba despre un vin alb, Ktima Gerovassiliou 2013, asamblaj din două soiuri tradiţionale: Malagousia şi Assyrtiko. Vinul provine din provincia Macedonia şi este făcut de însuşi Evangelos Gerovassiliou, considerat unul dintre pionierii noi industrii viticole şi cel mai bun oenolog grec din acest moment. Chiar asamblajul în sine este considerat unul inedit el fiind cel care a readus la viaţa soiul alb Malagousia şi la refăcut celebru.
În pahar, vinul are o culoare galben – verzui strălucitoare, cum îi stă bine unui vin tânăr.
Aromele sunt curate, iar pe un fundal de fructe exotice simţi iasomia şi un pic, dar numai un pic de mentă. Apoi, dacă eşti foarte atent, ca o briză uşoară de vară, direct de pe plajele stâncoase, vine discret o uşoară undă minerală. Şi nu numai atât!
Gustul este sec, cu un echilibru de excepţie, care nici măcar nu te lasă să bănuieşti alcoolul de 13,5%. Aciditatea ridicată şi gustul cu senzaţia citrică de lămâie, face că vinul să pară fresh şi plăcut, la fel ca şi finalul lung şi acrişor. Ce mai; un vin spectaculos, cremos şi cu o savoare de invidiat. După mine, acest vin îţi deschide intrarea spre sufletul greciei adevărate, te face să simţi ca fiind parte a locului, te răcoreşte precum valul, dar te îmbeţi precum măgarul! Şi toate, fără ca măcar să-ţi dai seama…
Bogdan
Mai multe
.
.
Comentarii recente