Gulaş şi feteasca neagră
La sfârşitul săptămânii trecute am fost invitat la Târgu Mureş la deschiderea oficială a cramei Castel Vinum. Am acceptat cu plăcere şi am pornit la treabă. Ce să spun, vinuri bune, mâncăruri tradiţionale deosebite, o atmosferă incredibilă, gazde cum rar întâlneşti, dar eu o să vă povestesc decât un singur episod – şi anume neasemuita combinaţie “gulaş şi feteasca neagră”.
….Vine gulaşul la masa aburind, făcut pe pirostrii afară la foc de lemne, adus pe ritmuri de muzică lăutărească şi servit chiar din mâna gazdei noastre domnul Heiner Oberrauch. Mă uit la el (gulaşul), se uită la mine şi îi spun: o să te ud cu feteasca neagră până înveţi să înoţi ca peştele! Gulaşul o nebunie, bine condimentat şi nu aştepta decât să fie stins, cu Feteasca Neagră Premium – 2011.
….Ce să zic, feteasca avea o culoare rubiniu spre violet. Un miros de vanilie, piper, fructe de pădure coapte şi o tuşă uşoară de fum. Aş mai fi zăbovit niţel cu “legumeala”, dar focul din suflet şi mai ales din obraji ca urmare a gulaşului nu-mi dădea deloc pace. Deschid gura şi torn… şi torn, torn. Am simţit doar atât: dulceaţă fructelor coapte ce îmi pansa parcă limba, taninii rotunzi ce-mi măturau urmele de condiment, migdalele amare ce-mi catifelau simţurile. O aciditate bună şi un alcool parcă cu prea mulţi soldaţi ce nu-mi dădeau voie să mai închid gura. O să mă întrebaţi dacă a fost lung! Luuung.. de tot a fost şuvoiul, care să tot fi curs preţ de vreo oră, două şi nu s-a oprit decât atunci când m-a cuprins dulcea amorţeală.
Şi parcă m-am prelins uşor de pe scaun şi era linişte şi era frumos, câmpurile erau verzi. Dar, într-o fracţiune de secundă se făcea că eram în “Arena Romană” şi mă luptam vitejeşte cu adversarul meu ce mânuia cu măiestrie plasa! Aruncă plasa şi param cu mâna, apoi simţeam loviturile în cap, arunca plasa şi mă chirceam sub scut, o prindeam, o lăsam, luptam vitejeşte…
Deschid ochii şi ce să vezi: femeia de serviciu cu mătura îmi făcea semne discrete, vezi Doamne că era dimineaţă şi trebuia să plec! Vai “Cerule”, cum m-am simţit poate vreţi să ştiţi? Răcit, că era foarte frig şi totuşi cu o mulţumire sufletească, semn că învinsesem în “Arenă Romană”! Şi uite aşa am început să plâng ca un copil de fericire în timp ce mă târau acasă!
Ce aş putea să vă mai povestesc de la faţa locului: pe sub masă toată lumea purta pantofi “mişto”, ceva mâini în plus pe picioarele îmbrăcate cu ciorapi de damă şi cam atât…
P.S. Acest episod e dedicat exclusiv profesioniştilor şi nu trebuie încercat singur acasă. Totuşi în caz că se întâmplă, e bine să vă încuiaţi soacra şi să înghiţiţi cheia, să alungaţi copii de la ferestre şi să trimiteţi nevasta prin vecini. Nu de alta, dar poate va mai vin idei…
Bogdan.
Mai multe20 octombrie 2012 – o lună de blog
Am aniversat o lună de la lansarea www.vin2.ro în noul restaurant La Mama din Bd. Elisabeta 11-13. Totodată, am și premiat pe Michaela Grigoraș câștigătoarea concursului lansat pe Facebook.
Mai multeDegustare Crama M1. Atelier – Murfatlar ( Episodul 2 )
În prima parte povesteam ceva despre chef, dar fără să vă dau şi detaliile de rigoare.
….După degustarea din crama, am mers cu toţii în restaurantul podgoriei, unde a început socializarea, voia bună şi depănarea amintirilor, bine-nţeles pe trilul lăutarilor.
….Am stat la masa bloggerilor şi am aflat din spusele lor că în branşa aceasta a vinurilor sunt consideraţi aproape ciumaţi şi oricum în afara eternităţii. Nimeni nu are nevoie de ei, “blogareala” nu poate fi decât o glumă a unor oameni complicaţi care au conştiinţa fatalităţii, deoarece nu înţeleg că efortul lor e nul, neluat în calcul şi trimis direct spre vârful bocancului.
Ciudat! Mie mi s-au părut oameni perfect normali, cu nasul între ochi şi picioarele până-n pământ. Haioşi, spirituali şi mai degrabă magicieni ai sorţii decât pierzători ai ei. Oameni ce simt că pot totul, absolutul este în mâna lor şi fac ceea ce doresc cu plăcerea infinită a lucrului bine croit!
Dar oricum, aceasta este numai părerea mea…
….Între timp au sosit sarmalele în cuib (bănuiesc că în cuibul lor, nu al meu), pe care trebuie să recunosc le-am încercat alături de Feteasca Neagră 2011. Am început aşa: o gură mică de sarmale, o gură mare de fetească, o gură mică de sarmale, una mare de fetească…, totul e să nu abuzezi de sarmale! Aşa mi-au spus şi mie prietenii…
Şi după două trei guri mari de fetească neagră, viaţa a început să pară mai frumoasă prin acel pahar de culoare purpuriu – violacee. Nasul m-a trimis direct în cămara bunicii, lângă borcanul cu dulceaţă de vişine coapte şi cireşele zglobii de pe plăcinta pudrată cu zahăr vanilat. Dar, gustul…! Vai, gustul acesta de cireşe amare care îmi umblă slobode prin gură şi se jucau cu tanini copţi, moi ca baloanele de săpun. Gustul buzelor cremoase şi aromate ale ţărăncuţei oacheşe de la culesul prunelor din bătătură. 
Acest gust catifelat ce îti umple gura şi se lasă dus încet, încet fără să mai vrea parcă să dispară.
….Finalul ne-a prins cam aşa: lăutarii cântă, lumea râde şi e bine dispusă, viaţa e frumoasă şi devreme acasă, iar eu gândesc deja unde să fac loc în crama proprie pentru găzduirea acestui vin bun în momentul apariţiei lui pe piaţă. Nu ar fi o idee rea nici pentru voi, cred!
Bogdan.
Crama M1. Atelier – Murfatlar
Vintest 2012
Cum sâmbătă şi duminică erau rezervate pentru o excursie grea la Târgu Mureş, m-am hotărât să dau o tură la Vintest în prima zi de deschidere. La intrare m-a întâmpinat o uşă închisă de o tanti stresată de fumul gros de grătar ce era aşezat pe treptele de la intrare, usor lateral. Pâcla cu miros de mici şi cârnaţi groşi îţi facea impresia că Obor-ul s-a mutat în sala congreselor, ori că toţi fanii lui Fuego au lansat vreo întrecere culinară.
….Înăutru sunt surprins de primirea unei punguţe cu un pahar de degustare înscripționat cu datele evenimentului ce tocmai începuse. Şi chiar dacă paharul nu e chiar ce ar trebui, gestul contează. Televiziuni, interviuri, declaraţii, lume interesată, lansări etc. Bravo! Aud că sunt peste 20 de expozanți de vin ce au standuri la acest eveniment. 
Totuşi, există interes şi lumea e prezentă. Chiar e aglomeraţie.
….Ce am vizitat? În faţa standului Domeniile Sahateni- Aurelia Vişinescu, mă întalnesc cu un mai vechi amic – Nick Filip, cu care nu ratez ocazia să facem o poză şi mai încerc odată savignonul blanc Karakter, pe care-l regasesc la fel de dur, aspru, tare şi uşor distant. La Crama Basilescu reîncerc Feteasca Albă şi Golemul alb, care-mi aduc aminte de lucruri plăcute. Am mai vizitat standul Cramei Oprişor, unde doamna Tzakis insistă să-mi schimb părerea despre rozeul Caloian, cu care avusesem o experienţă nereuşită. Dânsa amabilă, eu maleabil şi ușor de convins… Ajung vis-a-vis la standul Domeniilor Franco-Române, unde chardonnay-ul Crai Nou (ecologic) mi se pare interesant şi promiţător, dar îmi „dau în cap” cu un roze din merlot, atât de tare (cred că peste 14,5 %) încât mi se înmoaie papionul. Nick insistă să trecem şi pe la standul Jidvei, unde reiau Mysterium alb. Nici de data asta nu ne-am plăcut, dar mi se oferă Mysterium roze din syrah+cabernet sauvignon, care mi-a facut o bună impresie (promit să aprofundez problema). La Cotnari, un simpatic domn îmi promite că vinul propus nu mă va dezamăgi, turnându-mi o Grasă vinificat sec. Îmi spune că citeşte blog-ul nostru şi aşteaptă prima impresie. Încerc să nu dau vreo speranță şi îi promit că revin cu impresii pe blog. Mai pe dreapta, aproape de standul Budureasca, unde am gustat un fume cu eticheta neagră, poetul-vinificator Dinescu dădea cu zacuscă pe o felie mare de pâine, dar la vinuri nu m-am mai oprit. Îl salutăm şi pe dl. Mircea de la WineRo şi mă opresc la Vinarte, unde dl. Stelian îmi reţine atentia cu lansarea unei noi game. Gust savignon-ul blanc dedicat segmentului horeca și poposim aici cu câteva impresii tehnice: 
mai întâi, distingem o etichetă sobră, dar elegantă a sticlei. Vinul are o culoare frumoasă de galben-verzui și cu un nas foarte plăcut de flori de câmp, soc, dar mai ales de SB din lumea noua. Te întâmpină un gust floral, sec și oarecum tare în alcool (deși are numai 13%), dar apoi remarci că e integrat și prietenos, cu o aciditate bună, dar și cu o amăreala cam pronunțată pe final. La vinul ăsta trebuie să ții apa aproape și ceva de ronțăit. Orice mâncare picantă, brânză mai consistentă se va simți bine alături de noul sauvignon de la Vinarte. Dacă am reținut bine, ar fi vreo 22- 25 lei la distribuție.
….Părăsesc în grabă Vintestul 2012, neuitând să salutăm domnii: Grigorică, Păduraru, Timofti, Anghel și Pentek, precum și o frumoasă domnișoară cu fustă aurie (cred că de la standul Vincon), fiind convins că am stat prea puțin și că am omis multe lucruri ce trebuiau văzute. Indiferent de stângăciile de organizare și prezentare, câteva lucruri bune s-au produs: Vintest-ul a venit mai în oraș (față de Romaero- anul trecut) și a ținut un week-end întreg. E mai bine.
RaSto
Mai multe
.
.
.
.
.
Comentarii recente