Degustare M1. Crama Atelier – Murfatlar (Episodul 1.)
….Săptămâna trecută, într-o splendidă după amiază de toamnă am răspuns prezent invitaţiei oferite de M1. Crama Atelier (prin vocea domnului manager Dan Bundur), acea cramă mică din crama mare Murfatlar.
….Întrebarea de început este: ce poţi face într-o cramă? Merită să ajungi acolo, ori ba? Bine-nţeles că merită să ajungi acolo, iar crama nu este vreun loc de “boschetăreala” cu alcoolicii anonimi de prin faţa blocului. Nu te duci nici să te faci “cui” amestecând diverse vinuri, nici să faci “pipi” pe gardul oamenilor după ce ţi-ai zburat creierii aşa cum este obiceiul pe aici prin Românica!
….Crama, este locul unde poţi învăţa cum se cultivă şi se întreţin strugurii, cum se produce vinul de calitate, care este deosebirea dintre “vinul de butuc” şi cel de crama făcut cu tehnologii dintre cele mai moderne, pentru a ne desfăta din când în când simţurile. Şi pentru că tot am vorbit de simţuri aici înveţi că acest “nectar al zeilor” are o culoare, un miros deosebit şi un gust dumnezeiesc ce doreşti să nu se termine niciodată. Bucură-te, deci, de toate aceste trei calităţi! Nu bea vinul din “vază” şi nu te opri numai după primi zece litri. Vinul nu e făcut să-l bei pentru a avea curaj să o violezi pe baba Floarea, sau să-l scuipi pe profu’ de geografie, iar a doua zi să mori cu capul în “buda” şi unchiul “bore” în cârcă!
Deşi pe la noi cutuma spune, că vinurile nu trebiue amestecate, pentru că te îmbeţi (dar, poţi bea cu butoiul să arăţi prietenilor ce tare eşti…), într-o cramă intelegi cum poţi degusta diverse sortimente de vin, bineînţeles cu măsură şi să pleci cu toţi boii de la căruţa acasă. Ideea de bază este că aici înveţi despre vin, ajungi să-l cunoşti, să-l respecţi şi să ştii cum şi cât să consumi pentru a te bucura la maxim de el.
Acum că ştim ce este crama, să vorbim puţin şi despre eveniment…
….A fost lume multă: pasionaţi ai vinului, bloggeri celebri, ziarişti şi toţi cei ce au vreo atingere cu acest domeniu şi care nu au dorit să lipsească. Ce mai, chef de chef, cu lăutari şi tot tacâmul, vinuri bune şi mâncăruri alese, atmostera relaxantă, socializare la greu. O petrecere pe cinste, grataragiu celebru în persoană oenologului Răzvan Macici, gazde minunate – bravo lor! Ce mai: la sfârşit s-au pupat arab cu rabin, câine cu pisica, bărbaţi cu bărbaţi, şi femeile cu sticlele de vin…
….După primirea călduroasă alături de un pahar de vin, am intrat în crama şi ne-am apucat de “treabă” cu două vinuri albe: Arezan 2011 (feteasca albă şi feteasca regală) şi Leat 6500- 2011 (pinot gris).
O să le descriu succinit:
Arezan 2011: fetasca albă 50%, feteasca regală 50% – un vin curat, prietenos şi de cursă lungă. Are o culoare galben- verzui, un miros floral şi de fân proaspăt cosit. Gust fructat, măr verde, iar pe final o senzaţie puţin uleioasă. A fost ţinut în inox fără să vadă lemnul la culoare.
Leat 6500 – 2011 Pinot Gris, a fost obţinut prin presare directă a ciorchinilor fără desciorchinare şi adaugată o componentă de 8% vin baricat, care ajută la corp.
Are o culoare galben – verzuie, nas cu arome florale, caise, pepene galben, mirodenii şi este puţin picant. Gustul este: plin, bogat, foarte fructat, iar gândul te duce la citrice poate grapefruit. Este un vin cu corp, sofisticat, rafinat care duce spre un final mediu cu senzaţii amărui foarte plăcute.
Dacă, Leat-ul 6500 – Pinot Gris este cum spuneam un vin mai delicat, şi puţin pretenţios, vă asigur că Arezanul “curge” singur şi face casă bună cu petrecăreţii din toate categoriile. Pe încercate!
….Au mai urmat patru vinuri roşii, despre care o să vă povestesc în posturile următoare şi surpriza serii Muscat Ottonel Ice Wine – vin desert, dulce obţinut prin prelucrarea strugurilor în luna februarie, dar cu o cantitatea obţinută de numai 400 de litrii de vin, de pe o suprafaţă de două hectare. Ce să zic: după ce l-ai băut şi pe acesta, poţi să mori liniştit că le-ai făcut pe toate! 🙂
Va urma…
Bogdan.
Degustare Crama M1. Atelier – Mulfatlar
Sarbatoarea Recoltei 2012 – Aliman
….Anul acesta am fost invitat la “Sărbătoarea Recoltei” la Aliman, un sătuc uitat de timp pe malul Dunării, lângă Cernavodă. Aici îşi află podgoria firma Winero, adică cei care au produs neasemuitul Alira Merlot 2009 (după părerea mea cel mai bun vin sub aspectul raportului preţ/calitate din România, 35-45ron/sticlă), sub atentă îndrumare a oenologului Marc Dworkin.
….Zis şi făcut! Dimineaţa, cu ochii bulbucaţi, mă prezint la autocar la ora 07.00, de nici în armată cu furtunul nu mă trezeam la ore aşa matinale. Până la locul faptei nu vă pot povesti nimic, deoarece am dormit dus, iar când autocarul a oprit am căzut de pe scaun.
….Ajuns la faţa locului, lume multă, veselie în vie şi un soare de te trăsnea direct în moalele capului. La mese era deja servit aperitivul şi primul vin care ne interesează, pe numelui lui adevărat Alira Tribun 2011. Acesta este un asamblaj compus din: Cabernet Sauvignon, Merlot şi Feteasca Neagră.
….După ce ascult cu un interes nebun, primii cuvântători, oratori sau cum doresc domniile lor să li se spună, încep dialogul cu “Tribunul”:
Îi zic: i-a spune tu onorate “Tribun” ce ar trebui eu să am în simţiri, dacă se ia băutura de mine?
….Cinstitul “Tribun” îmi răspunde cu nasul pe sus: ar trebui să ai în nări un miros proaspăt de fructe de pădure, ciocolată şi tutunul vechi din traista bunicului. Gustul, ar trebui să-ţi fie deosebit de fresh, să simţi coacăze negre, prăjitura cu fructe coapte, poate prune şi vişine. Aciditatea să ţi se pară bună, corpolenta atât cât îi trebuie unui vin nou şi să-l simţi întratât de uşurel încât să curgă singur pe gâtlej, cu sau fără mâncăruri alături. Şi toate acestea încă de la primul pahar!
….Pentru că, după cel de al doilea pahar eu “Tribun” te voi face să vezi lumea diferit! De exemplu priveşte acest distins eveniment şi ai să vezi că prezenţa sexului frumos e atât de bine reprezentată ca număr, dar şi calitativ. Acum, dacă te uiţi mai atent observi cum unele dive sunt sosite cu “portofelul” alături, la care vorba aceea, nu e bine nici măcar să te uiţi, dar altele par că aşteaptă consolare.
….“Tribunul” continuă: am văzut vreo două brunete, de atunci când m-am uitat fix în ochii lor (şi din faţă şi din spate) mă şi vedeam “hai mândruţă-n deal la vie”, urmărind atent cum adună ele sărăcuţele ciorchine de ciorchine, bob de bob. Bine-nţeles, ca cinstit Tribun aveam numai gânduri curate, parcă erau fetele mele: cum le-ar mai face tata băiţă, cum le-ar spăla tata pe spate, alea, alea… de nici nu vreau să mai vorbesc.
….După, al treilea pahar întreb? Ştii foarte bine prietene, că mocangiala îngraşă zise “Tribunul” şi te rog să nu urmezi binecunoscuta pildă românească: am venit, ne-am îmbătat, ne-am făcut de rahat, acum putem pleca liniştiţi acasă!
….Am ascultat sfatul “Tribunului” şi am aşteptat cuminte rândul batalului dobrogean la grătar asezonat cu Alira – Cabernet Sauvignon 2010, cea de a doua noutate. Acesta s-a dovedit a fi un vin foarte bun, dar încă crud, verde, pe care cu voia dumneavoastră o să-l descriu cu altă ocazie.
….Petrecerea a continuat cu muzică, dans şi voie bună, iar pe la orele 17.oo am făcut o ultimă reverenţă în fata “Tribunului” urându-i o carieră măreaţă în anii ce vor urma, apoi am plecat spre Bucureşti unde mă aşteptau numai lucruri bune: trafic, cozi, semafoare, nervi întinşi la maxim şi talente de talente. Când am văzut asta mi-am revenit şi am zis: gata, sunt din nou acasă!
….În final, nu pot decât să-i felicit pe prietenii de la Winero- gazde primitoare, şi să le urez cât mai multe astfel de petreceri reuşite, iar ţie cititorule îţi zic răspicat: ar fi greşeala vieţii tale să nu încerci măcar prietenosul “Tribun”, sau magnificul “Cabernet Sauvignon 2010” ce cu siguranţă îţi vor desfăta simţurile mulţi ani de aici încolo!
Bogdan
Sarbatoarea Recoltei Aliman
Vinuri franțuzești la Lidl – Episodul 1
….Cei de la Vinul.ro, amabili cum îi ştiţi, ne-au invitat la lansarea selecţiei de vinuri franţuzeşti de către Lidl România pe 27 septembrie la Cantine de Nicolai. Fiind aproape de birou, am ajuns cu 5 minute mai devreme de ora fixată şi am fost întâmpinat de Poliana, Cezar, dar şi de două „stewardese” gen Air France cu basc, eşarfă şi tocuri bine înfipte în mochetă. Vinurile care aşteptau expuse (şi care erau principalul scop al vizitei) le lăsasem pe alt plan, pentru că printre alte provocări, se perindau nişte platouri cu fineţuri franțuzeşti pregătite de Nicolai. Acelor fineţuri nu le-am reţinut numele, nu le pot pronunţa, deci… nu le pot reda corect aici. Fac cunoştinţă cu câteva persoane agreabile şi încercând să ţin un ton francofon, persoanele se recomandă: Frederich, Hans, Klaus…. Aha ! Sie verstehen?…. ăăă.. Ah!… Bonjour ! Şi-mi vin în minte singurele cuvinte în germană pe care le ştiu: volkswagen izbit în zid !.. dar nu se făcea. Şi de departe apare salvatoare şi zâmbitoare o tânără frumoasă blondă, foarte înaltă, cu alură de Pino Blanc D’Alsace, care se recomandă cu nume romanesc şi continuă: PR-ul Lidl. Oh!… Săru’mâna ! Pardon ! Enchante ! Noroc cu Cezar, care prinde un microfon şi cu toate cuvintele la el începe prezentarea evenimentului. Mai apar persoane cunoscute, mai facem o poză şi suntem invitaţi să degustăm cele 23 de vinuri franţuzeşti selectate.
….În acest episod am să va relatez despre un singur vin cu care m-am înțeles bine pe muteşte. Iată ce mi-a comunicat: Je m’appelle Pinot Blanc D’Alsace – JP Muller annee 2011, medaliat cu aur la Lyon in 2012. 
Are o culoare frumoasă şi e cristalin. Năsuc interesant, nu foarte pronunţat de citrice, flori de câmp şi măr verde. În gură, începe destul de acidulat, cu măr verde finuț şi iarbă verde. Gustul e bun, nu prea îi simţi alcoolul (12,5%) şi e sec bine. Mi-a plăcut. Post gustul e destul de lung şi-ţi aduce aminte de ceva elegant în construcţia vinului. Am luat o gură mică de brânză brie şi o smochină şi-am dus iar paharul la nas. Şi iar mi-a plăcut. Apare una din “stewardese” şi-mi împinge un catalog al vinurilor lansate. Răsfoiesc repede să găsesc prezentarea vinului cel aveam încă în gură şi mă înec văzând preţul… 14,99 lei (cu TVA). Da, frate!
Pinot Blanc – mon ami de la patrie- să fii iubi(t) !
….Revine blonda de la PR şi mă linişteşte (parţial): De luni, 1 octombrie, îl veţi putea găsi pe rafturile Lidl în cantităţi suficiente !
….Je t’aime !
….RaSto
Episodul 2 – Caloian Rhein Riesling 2011
….Cu Rhein Rieslingul (denumit aici – RR) de la Caloian m-am cunoscut în vara asta. Și dacă avea cont de FaceBook, îi ceream demult prietenia. Și mi-ar fi acordat-o, pentru că ne știm bine noi doi. Ne-am privit în ochi cu diferite ocazii, la povești vesele și triste, la parastase și petreceri cu cântec. RR-ul de la Caloian nu seamană, neam, cu vreun RR german sau austriac, pentru că e …oltenesc. Dar are calitațile lui. Aici e „ghiduşia” pe care Liviu Grigorica (LG – Lucky Star-ul de la Oprişor) a ştiut să o rezolve elegant.
….Nu ai multe de spus despre acest vin. E sincer, corect şi-ţi spune tot de la prima înghiţitură. Nu-ţi ascunde nimic. RR-ul este un vin care la început vorbește el cu tine, apoi tu cu el și la urmă vorbești singur. Îți doresti să nu se termine niciodată. Şi dacă vrei să salvezi planeta economisind apa, poți bea RR, pentru că la 12,5 % alcool, simți nevoia de apă foarte rar.
….Culoare: galben-pai, aproape străveziu și clar. Miroase a …dar ia să nu vă mai spun eu tot! Luați voi o sticlă de Rhein Riesling Caloian și spuneți-mi voi cu ce seamănă, ce gust are și restul de impresii. Extemporal ! Scoateți o foaie de hârtie şi scrieţi. Eu mă duc să mai desfac o sticlă drept grilă de corectare.
Vă și pun o melodie să vă inspire: http://youtu.be/7heXZPl2hik
Succes și nu copiați că vă dau 2. Vin2!
RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente