Prokupac Day – un exemplu de promovare

Scris la 7 noiembrie 2017 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

eȘ—În perioada 12-16 Octombrie, în Serbia, s-a aniversat Prokupac Day – un soi, prin care sârbii își pun mari speranțe de promovarea și recunoaștere ca țară viticolă. Cam ce încercăm noi să facem cu feteasca neagră, dar nu mai începem odată…
—Și pentru că inițiatorul a fost Tomislav Ivanovic – cunoscut la noi mai ales pentru participările ca jurat la IWCB în ultimii doi ani, cel mai premiat blogger de vin din zona balcanică și persoana care face parte din nucleul activ al comunitatii #winelover, fiind prieteni, desigur, am răspuns invitației. Tomi a primit sprijinul apropiaților săi: Igor Lukovic pentru organizare și al lui Dusan Jelic pe zona de social media, dar și din partea cramelor, astfel încât un mare grup de wine enthusiasts de peste mări și țări au venit sa cunoască mai bine ce vinuri se fac în Serbia, cum, in ce zone si sa se informeze de la sursă. Autori de cărți de travel, wine & food, master of wine, bloggeri de vin, oameni din industrie… toți au venit la chemarea sa, populând hotelurile, restaurantele și winebarurile din Belgrad.
—În prima seară, fiind BYOB, restaurantul Steak and Wine a fost rezervat exclusiv pentru noi, mai mult de 40 de #wineloveri din Singapore, Romania, S.U.A., Italia, Elvetia, Olanda, Ungaria, Spania ,Germania , Franta, Georgia, Brazilia, Polonia, Marea Britanie, și unde cei 11 români prezenți au adus fiecare câte un vin reprezentativ, mai toate fiind din soiurile noastre. Negru și Fetești din Drăgășani, Batoș și Panciu, busuioacă și tămâioasă din Cotnari, blenduri cu fetească, spumante, toate fiind foarte bine primite și apreciate, iar noi ne-am bucurat de vinurile aduse de ceilalți. Vinurile bune, atmosfera caldă, dar mai ales revederea cu prieteni vechi a transformat seara într-o întâlnire precum a unei mari familii. Doar șarba era destinată lui Tomi, care știam că e fan.
—Ne-am bucurat de ea doar pe repede înainte, pentru că a doua zi, chiar de la 7 dimineața, în celălalt capăt al orașului, urma să călărim un bus până în regiunea Negotin, zona sârbă a vinurilor roșii, a tamjanikăi și chiar a gamay-ului, dar și triunghiul granițelor Serbia, Bulgaria și România. Abia de-aici a început partea frumoasă… o croazieră pe Dunăre în amonte, servind vinurile zonei alături de un prânz de nerefuzat. Îmi doream demult să văd Cazanele Dunărene și m-am mândrit cu frumusețile malului românesc. Când ghidul șalupei dădea explicații despre Traian și latinitate și când am ajuns în dreptul monumentului lui Decebal – ultimul rege dac, toți ceilalți participanți începeau să fixeze cu o amicală invidie figura unui coleg din România, nu ai cum să nu te simți special. Întotdeauna am să susțin că prin ochii unui străin, România e mult mai frumoasă…
—În ziua următoare, în cadrul Prokupac Conference, trei masterclass-uri de Procupak în prezentările lui Igor Lukovic, Tomislav Ivanovic și Caroline Gilby. Aici trebuie să menționez faptul că prietena vinurilor din Balcani – Caroline ne-a dat un pont, prezentând și schema pașilor exportului de vinuri către U.K. pe înțelesul fiecărui producător din zonă, dând și hinturi pentru cei care pricep mai greu. Trebuie să recunosc faptul că nu mi-a fost ușor cu atâtea vinuri roșii, dar revederea cu Kosta Botunjac (cu care mă știam de la DWCC Montreux) a fost ca un pansament – Kosta fiind un Guru al vinurilor din regiunea Zupa. Am povestit, am rememorat și, evident, am făcut un schimb: iau prokupac pe un blend cu fetească neagră… ca pe vremuri, când duceai ciorapi și luai țigări VEK.
—Seara am avut parte de Prokupac Salon și Prokuac Party în unele din cele mai pitorești zone ale Belgradului – Skadarska street, loc unde am cunoscut, pe lângă multe vinuri noi, ziariști, enologi, pasionați de vin și cele mai frumoase femei din Belgrad: Dusanka si Emiljia. Și ele pasionate de vinuri.
—Ați fost în Šumadija? Aici e partea centrală a Serbiei, iar vinurile respiră alt aer. Zona, terroir-ul, dar mai ales investițiile și stilul de vinificare sunt mai aproape de zona modernă a vinurilor. Cramele Alexandrovic și Despotika – gazdele noaste pentru degustări – sunt cele care vin nu numai cu tradiție, ci și cu modernism. Sauvignon sută la sută New Zeeland sau Morava și Prokupac sunt extrem de reușite. În aceeași zonă te poți îndrăgosti de Marselan sau Chardonnay în toate stilurile, cât și de vinurile regiunii Tri Morave. Aproape că n-a fost vizitator să nu plece cu câte un vin de la standuri. Da, recunosc… pentru vinul Morava – soi local, am o slăbiciune încă de 2 ani, când am vizitat BeoWine, iar de la IWCB anul acesta a plecat acasă cu o medalie de aur (lucru cu care Veselin – patronul cramei. se mândrea). Tot de-aici mi-am cumparat aceste 3 sticle.
—Seara de 15 octombrie, ne-am pus toți la papioane, tocuri și ne-am dat cu ștaif, pentru că urma Gala Dinner la Square Nine. Un hotel frumos cu un restaurant a carei cină ne-a impresionat. Aici alte vinuri, alte crame, speach-uri, multe živeli și multe mulțumiri pentru găzduire, dar nu fără a organiza o răpire a lui Luiz Alberto, video pe care am și filmat-o!
—În dimineața de luni, la cel mai frumos magazin din Belgrad – Enoteka Fino Vino, am degustat in prezența enologilor vinuri mai speciale din regiuea Fruska Gora – nordul Serbiei, în zona graniței cu Croația și Ungaria. Regiune unde găsești furmint, se experimetează orange wine, dar mai ales cele organice și vinurile bio. Aici mi-am luat la revedere de la prieteni și organizatori, pentru că mai aveam de degustat vinuri și-acasă, dar mai ales de organizat Oltenia Wine Tour și #winelover wine party în București.
—Vă aștept pe 21 noiembrie și mai povestim și de vinuri sârbești.
RaSto

articol publicat in ultimul numar al revistei Vinul.ro

GoodWine Editia 20

Scris la 5 noiembrie 2017 in Povesti despre vin | Un comentariu

S-a incheiat si aceasta editie, care mie mi-a placut. Targul a fost deosebit fata de cel din anii trecuti, cu standuri mult mai frumos randuite, cu producatori mici si mari, toti veseli, deschisi si foarte serviabili. In primul si in primul rand, am scapat de paharele atarnate de gat, lucru care ma enarva la culme, motiv pentru care la ultimele targuri nici nu prea am stat. Apoi, producatorii mici au fost mai bine reprezentati decat in anii trecuti, au avut si vinuri interesante, lucru care nu poate fi decat de bine. E adevarat a lipsit crama Cotnari, dar oricum vinurile lor sunt arhicunoscute, ca de altfel a tuturor producatorilor mari, deci nu acesta a fost targetul meu.

Zona VIP si ea interesanta, dar destul de “subtire”. Mi-ar fi placut sa gasesc mult mai multe vinuri “mari”, poate ceva producatori din Champagne, de exemplu. Asteptam si din partea cramelor o abordare putin diferita: sa prezinte vinurile lor de top, vinuri vechi,  plus ceva miniverticale pentru a putea face comparatii, sa ne dam cu parerea despre ani, calitate, etc. Si ce sa vezi, S.E.R.V.E. a venit cu tot portofoliul Horeca…

O alta idee care mi-a placut a fost suprapunerea acestui targ, peste Salonul Auto (cu toate ca era de preferat Targul de Carte). Acesta lucru cred ca a adus destui noi vizitatori, lucru de bun augur. Bine, de cum ai lasat masina in parcarea Romexpo, trebuia sa fi fost toata viata la “cercul de cercetasi”, ca sa poti descoperi Salonul de Vinuri. Nici un banner, nici o sageata, nici o indicatie, tacere totala…

Comunicarea a fost si ea diferita fata de anii trecuti. De luni bune de zile, internetul a fost plin de reclame care prezinta evenimentul, biletele si abonamentele puteau fi achizitionale online, posturile de radio au avut reclame aproape zilnic. La TV nu ma uit…

Si nu in cele din urma, in cadrul targului au fost ceva lansari de vinuri. Cel mai mult mi-a placut lansarea facuta de Crama Tohani, cu noul vin “Siel” – Suflet! Un produs care a venit cu pachetul complet: un vin mai mult decat interesant (produs din 7 soiuri de struguri), imbracat intr-o poveste de exceptie, si o prezentare mai mult decat frumoasa. Mi-a placut; felicitari echipei Tohani!

Ca si concluzie: da, mai e mult pana departe, pana cand tot orasul o sa fie in straie de sarbatoare, fiecare restaurant sa respire prin porii acestui eveniment,  producatorii de vin sa se bata pe un loc la  targ, care sa le si aduca bineinteles profituri substantiale. Dar, dupa parerea mea, calea pe care a pornit acest eveniment este cea buna si nu pot decat sa-i felicit pe organizatori!

Bogdan

Concurs!

Scris la 1 noiembrie 2017 in Povesti despre vin | 10 comentarii

Îți place vinul?

Răspunde corect la urmatoarea întrebare și poți câștiga una din cele 3 invitații la a 20-a ediție a GoodWine.

In plus, locul 1 primește și o sticlă de vin surpriză la standul Tohani.

Întrebare: Din ce soiuri este făcut vinul Cuvee Nicolae Alb 2016?

http://vin2.ro/cu-ce-cu-vee/

https://www.tohaniromania.com/cuvees/

Răspunde până joi, ora 21.oo, comentând mai jos, ca să afăm cei 3 caștigători ai invitațiilor.
Succes!

Poveştile Bucătăriei Româneşti – Episodul 10        Mâncare de castraveți murați

Scris la 30 octombrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
Gorjenii, înfrigurați, grăbiți și practici pun în aceeași cratiță și carnea și murăturile, că doar tot acolo merg, și merg mai bine fierbinți toate.
1 pahar de bulion roșii / 3 cepe / 2 linguri de untură / 1 creangă cimbru uscat /mărar uscat iarna și verde vara / 1 kg castraveți murați (în saramură)/ 1 kg carne (porc, mânzat sau oaie)/ piper.
Ceapa se toacă peștișori și se pune la călit în grăsime. Când s-a muiat, se adaugă carnea,să se rumenească. Când a prins coajă, se stinge cu apă caldă și se lasă să fiarbă 1 jumătate de oră. Castraveții de taine îmbucături. Se spală, să nu fie prea sărați și se pun in mâncare, cu piper și cimbru.  Dacă s-a muiat nițel, se toarnă și bulionul și după încă 1 jumătate de oră mâncărica e gata, se presară mărarul.
Acrișoară și plăcută, proaspătă iarna și răcoroasă vara, tocănița se potrivește, paradoxal, cu un vin demise, cu o Fetească Albă sau un Sauvigno Blanc, esențe nobile, fine, armonioase, ce reușesc remarcabil pe plaiurile Dealului Mare, la Boldești sau Cricov.
—Ei bine, față de rețeta maestrului, nu m-am abătut mult, în sensul că am ales cărnița de vită. Oricum, toată construcția e o mare noutate pentu mine. N-am mâncat nici în copilărie așa ceva, deși castraveții murați în saramură îmi plac mult, dar alături, ca salată, lângă carne. Referitor la rețetă, totul a decurs conform planului, iar mirosul aburind îmi dădea speranțe că iese ceva comestibil. Din păcate, n-am avut cum să-i fac pe plac maestrului în ceea ce privește vinul, pentru că vin demiscec în beciul meu n-am avut (cred) niciodată. Am dat de-o fetească albă, dar nici vorbă sa fe din Dealu Mare, ci tocmai de la Batoș. O fetească Liliac 2016.
—Am deschis sticla fiind foarte rece, așa că am mai așteptat 5-10 minute după vin și după mâncarea aburindă în caston. Bună mâncare, ce să zic!? Cărniță slabă, sos și acreală de la castraveții murați din plin. Feteasca albă deși e un vin sec, s-a comportat bine, pentru că-i bănuiesc un rest de zahăr în spre 2,5 g/l (poate). Avea dreptate maestul, că un vin alb prea sec ar fi dăunat la tocănița de castraveți. Dar până acolo, trebuie spus că feteasca albă de Batoș e un vin zvelt, suplu, cu un parfum plăcut și caracteristic feteștii albe, având arome de iarbă cosită, fructe albe copate și cu o aciditate ridicată, că așa cum îi stă bine vin unui alb transilvănean, iar alcoolul așezat cu binișor și potrivit… 13% vol. alcool, adică perfect integrat.
—Ce-a fost la gura noastră mai gru de descris, așa că mă rezum la cele de mai sus și vă îndemn să încecați și voi.
—Poftă bună,
—RaSto

Bachus 2017

Scris la 26 octombrie 2017 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—La inceputul lunii octombrie, mai exact in perioada 5-8, la Focsani a avut loc a 25-a editie a Festivalului International al Viei si Vinului si totodata Concursul National de Vinuri Bachus, ajuns si el la a 8-a editie.
—Asupra concursului am sa insist mai putin, dar nu fără să menționez câteva lucruri noi față de edițiile trecute.
—Mai întâi, formula înnoită a structurii comisiilor de jurizare, anul acesta fiind invitați, pe lângă membri ADAR și jurnaliști, bloggeri de vin, sommelieri și persoane implicate în industrie, cât și jurați străini din Italia și Japonia.
—Numărul probelor a fost record: 581 de vinuri inscrise în concurs, lucru destul de dificil “căprărit” într-un timp foarte scurt, si doar experiența colegei de la ADAR – Constanta Vicol, a reușit să rezolve la timp backstage-ul, pentru că producătorii trimiteau cu întarziere probele. Implicarea OSR 2011 și dedicarea omniprezentului Vasile Ghimpu au facut ca totul să fie bine, la timp și exact.
—Noutatea exceptională ce nu trebuie omisă ar fi că, din nou, Consiliul Județean Vrancea a fost la înalțime și extrem de generos, astfel amintindu-mi cu mare plăcere zilele retrăite la sfarșitul lunii mai din 2016 cu ocazia IWCB-ului. Și asta s-a întâmplat nu numai cu găzduirea concursului de acum, ci și cu înscrierea pe cheltuiala Consiliului Județean a celui mai bine cotat vin alb, roșu și rose în concursurile: Concurs Mondial de Bruxelles, ProWein, respectiv, Vinitaly.
—Pentru amatorii de statistici, toți meritorii medaliați ii puteți gasi aici. Veți vedea ceva surprize.
—Însă, prezentul post aș dori să-l axez pe un lucru care ar putea părea conex și care ar putea scăpa atenției. Ar fi păcat… Iată despre ce e vorba…
—Indiferent cât de prosper ar fi fost județul Vrancea înainte de 1990, marea majoritate a industriei rămasă pe picioare și functională este doar cea reprezentată de cea a confecțiilor și a textilelor, de unde nu rămâi cu mare profit, iar numărul de angajati nu mai e așa mare datorită noii tehnologii. Însă, vrâncenilor le-a ramas industria viei și vinului, în acest județ regăsind cea mai mare suprafață de vie plantată din țară. Fie apartinând unor firme mari sau medii (Vincon, Panciu, Girboiu, Apcovin, Senator etc), fie în propietatea particularilor. În mod evident, autoritațile locale (și mă refer la Consiliul Județean) încearcă, pe lângă atragerea investitorilor de tot felul, să susțină cu fonduri importante această industrie a vinului, care funcționează.
—Lasând afinitățile politice deoparte, trebuie apreciat că ceea ce și-au pus în plan autoritățile județene de aici merită mai multă atenție, dar și apreciere. Pe lângă susținerea deplină a manifestărilor naționale și internaționale legate de vin (Bachus în atâtea ediții și IWCB în 2016), există un întreg program dedicat promovarii industriei viti-vinicole și a tradițiilor acestora, care știm că poate atrage venituri din activitatile conexe (turism – restaurante, pensiuni, hoteluri), mai ales ca excursiile la crame au luat mare amploare si la noi. Faptul ca în cadrul consiliului a luat ființă un departament de relații internationale înseamna că vrâncenii au un plan, o viziune și sunt dispuși sa acorde atenție la scara mai mare și nu va mai dura mult până când zona va fi cunoscuta la nivel worl wide.
—Mă aștept ca și alte județe în care industria de vin e puternică (Iași, Alba, Timș, Constanța, Vâlcea, Mehedinți, Prahova, Buzău etc) să-și pună la bataie inventivitatea, resursele, dar mai ales voința de a ridica și acest sector economic, pentru că și el contribuie la bugetul consolidat, iar patriotismul local ar fiecarui om politic ce candidează ar putea fi manifestat și altfel decât promițând majorari de ajutoare sociale.
—Nici nu e greu! Bachus poate fi un exemplu.
Cu bine,
RaSto