Povestea mea cu un campion
—Cei de la Wikipedia vor trebui să adauge la ziua de 14 mai şi concursul Centura Roze, pentru că anul acesta ediţia a 2a s-a ţinut tot în aceeaşi dată.
—Nu voi insista asupra organizării, atmosferei şi celelalte amănunte logistice, pentru că numai cei prezenţi s-au putut bucura de ele, aşa că voi pomeni doar că: cele 12 vinuri roze din recolta 2013 care au luat startul au fost selectate și aveau sa intre într-un concurs de 2 tururi eliminatorii și o finala de 3.
—Finaliștii (la diferențe mici de punctaj) au fost: Corcova (caștigător al Centurii Roze 2013), Liliac (locul 2 în 2013) si Iacob. Dacă despre Liliac și Corcova am mai scris, a venit rândul cașigătorului de joia trecută. Iacob rose 2013.
—Cu Iacob roze am o poveste întreagă… Prima sticlă am cumpărat-o de la Wine Republic cu 2 luni în urmă, iar acasă deschizâd-o, după ce am răcit-o bine, am avut surpriza să-i găsesc un miros neplăcut de zeamă de varză… Noroc cu Berbecutio, care gasindu-l online pe facebook, îmi recomandă să-l mai las ceva timp la aerat. Așa am făcut și după 15-20 minute, mirosul neplăcut dispăruse aproape total și am putut să-l gust în voie. Făcut din cabernet și merlot, culoarea te surprinde de la început, ca fiind frumoasă, ca un siropel de zmeură.
—A doua întâlnire cu rozeul Iacob am avut-o cu ocazia unui „Atelier de vinuri”- proiect inițiat de Vinul.ro, la restaurantul Bonne Bouche, unde întâlnindu-mă cu Dan Balaban, i-am povestit pățania mea. Evident, mirare urmată de uimire și apoi grimase. Domnule, e cel mai bun roze făcut de noi în ultimii ani…, îmi spune Dan Balaban. Zic să mai încercați o altă sticlă… îmi recomandă șeful de la Davino. Și mă uit mai bine în barul restaurantului și văd cu bucurie că rozeul Iacob se vindea la pahar. Am cumpărat imediat unul (20 lei) și m-am dus la masă, chiar lângă Dan și ne-am dat cu părerea împreună. De data asta, nici vorbă de vreun miros urât. Nas de fructe roșii de pădure, mai ales fragi și căpșunele.
—
Uite așa am prins curaj, pentru că la o invitație de prânz a la Ciorogârla făcută de Cătălin Păduraru, unde tema a fost Rose, să mă duc în traistă cu o sticlă de Liliac și una de Iacob (ce intuiție am avut!). Am remarcat și atunci gustul prietenos, blendul reușit dintre cabernet și merlot, aciditatea crescută și alcoolul de 14,4% binișor integrat. Împreună cu ceilalți invitați am concluzionat: românii au început să facă rozeuri bune, iar eu i-am dat aproape 7 papioane. Asta și datorită faptului că tot atunci am avut ocazia să gustăm și câteva vinuri roze franțuzești.
—Joi, 14 mai, aveam și eu câteva vinuri preferate, dar când aproape 30 de jurați se pun pe punctat, ierarhiile proprii se dau peste cap. Așa că după turul 1 am ramas în concurs cu Arezan, Budureasca sec, Liliac, Corcova, Iacob și LacertA. Difernțe mici, dar pe podium au rămas cei mai sus amintiți.
—Aceasta este povestea mea cu roze-ul campion Iacob și nu-mi rămâne decât să le mulțumesc juraților participanți, Roxanei pentru ajutor și poze, Simonei pentru logistică, lui Ionuț de la Vinescu.ro pentru sponsorizare, cât și distribuitorilor Rifco și Parma Food.
—14 mai 2015 va fi joi. Știți ce va fi, nu?!
—Cu bine,
—RaSto
LAMPE DE MEDUSE CRU CLASSE – CHÂTEAU SAINTE ROSELINE
Pe cât are numele de lung, pe atât de bun trebuie să fie vinul – am gândit eu. Mai ales că este un Cru Classe de Provence, rose! Mare şmecherie, zic!
Aşa că după ce l-am cumpărat şi l-am lăsat vreo două zile să se liniştească după transport, l-am pus repede la răcit şi apoi direct în pahar.
Duc paharul la nas şi ce să vezi: ceva fructe roşii şi citrice, dar foarte, foarte subtil mirosul. Clar că e prea rece…, cred eu.
Apoi în gură, plat, fără pic de aciditate, şi un final lung cât toate zilele cu o amărală urâtă, de îţi usca inclusiv gâtul.
Unde am greşit? Ce e cu vinul ăsta? L-am cumpărat din Metro – Ruse unde nu am mai avut probleme până acum şi la un preţ fără surprize de oferit – echivalentul a 76 ron!
Mă uit, mai analizez şi în fine mă luminez – anul 2012; deci acesta era motivul vinul ăsta “copt”! Am înghiţit-o şi pe asta, că doar orice neatenţie se plăteşte şi m-am ales cu un vin numai bun de vopsit gardul.
Deci în concluzie, când îl vedeţi şi anul de pe sticla este 2012, nu puneţi mâna pe el! Fugiţi!
Bogdan
Mai multeO duminică muncită!
….Ieri m-a apucat un dor nebun de muncă şi am început cu tunsul gazonului. Cu el am şi terminat vreau să vă spun! Nu fac des acestă operaţiune, am pe cineva care mă ajută, dar o dată la un secol mă învrednicesc şi eu. Da, ştiu toate teoriile acelea cu odihna activă; merge o dată, de două ori, de cinci, dar să tunzi gazonul din patru în patru zile e prea mult pentru mine. Ce să zic, azi am scos limba de cinci metri, m-am văitat de mama focului şi nu mai puteam de mila mea! Greu, parcă aş fi împins vagoane nu alta, mai ales că am tot folosit îngrăşăminte şi gazonul este foarte, foarte des.
Şi pentru că un rău nu vine niciodată singur, a fost şi foarte cald, aşa că am transpirat şi permanent muream de sete.
Ce să beau, zic? Alegerea nu a fost aşa grea, deoarece mi-am adus aminte de sfatul unui prieten, pe numele său Alfred Binder. Acesta îmi povestea că la tunsul gazonului prefera să bea şampanie în locul tradiţionalei sticle de bere. Eu băiat modest din fire, nu am băut şampanie, dar am deschis totuşi o sticlă de Spumant Jidvei Extra Dry.
Cum a mers? Vreţi să vă spun cum a mers!? De cum am deschis sticla am simţit că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Nu în sensul că aromele spumantului erau precum mirosul ciorapilor, ci că în acel moment nu cred, ca pe acest pământ să fi existat alegere mai bună. Nici măcar sexul cu Gina Pistol nu ar fi fost comparabil, ce să mai vorbim despre naufragiu pe o insulă pustie împreună cu câştigătoarea Eurovision! J
Ce să zic, de cum am deschis sticla şi am turnat în pahar, am privit culoarea galben pai strălucitoare, perlaţia care poate nu era foarte, foarte fină, dar era intensă şi de lungă durată. Apoi, am simţit aromele delicate de biscuiţi, de flori albe şi piersici, caise, ceva pepene galben, regăsite şi în gustul fresh…
PE DRAQ! Asta să o credeţi voi! Am dus paharul direct la gură şi l-am băut pe nerăsuflate. La al doilea pahar, am răsuflat o singură dată dar foarte scurt, iar la al treilea am simţi o răcoare interioară şi parcă o mângâiere celestă, divină! Am mulţumit cerului şi lui Bogdan Dumitrescu pentru acest spumant fresh şi răcoros deschis la momentul oportun, care mi s-a părut cea mai bună licoare pe care am pus-o vreodată pe limba asta aspră. Doamne, cum a fost…
Bogdan.
Mai multeScor egal: 2-2
—Ultima zi a săptămânii trecute (duminică -11 mai) nu începuse bine deloc.
—Încă de la începuturile zilei, după ora 00:00, uitându-mă la Eurovision, intrasem ușor în fibrilație… Desigur, țineam cu ai noștri, care au avut o melodie rezonabilă și care meritau să se claseze la final în primii 10. 
Dar când am văzut cum se votează în favoarea concurentei (concurentului?!) din Austria, a început să-mi zvâcnească vena cavă. Melodia bărboasei Conchita Wurst , nu zic, a fost puțin oldfashion, dar OK. Nici interpretarea nu mi-a displăcut, dar când întindea “haripile” pentru refrenul său Rise Like A Phoenix, chiar m-așteptam să-i sară veverița de la subraț. Că material avea. Asta a fost prima deziluzie a zilei.
—De dimineață am dat o fugă și am cumpărat role pentru Alexică și după nenumărate încercări de a-l culege de pe jos, cu șalele făcute wurști, m-am retras în casă pentru a pregăti cu chef Make un prânz întârziat. 
Fâșii din piept de curcan și legume mixte la wok improvizat, cu sosuri și chestii spicy. Am alăturat un vin proaspăt la picanteria în stil asiatic și așteptam finala de tenis de la Madrid: Halep – Șarapova. Pac-pac, îi dau cu feteasca albă 2013 de la Liliac și Simona noatră băga break după break, nerecunoscând-o deloc pe rusoaică. 
Pe la 5-1 în primul set, îmi dau seama ce iuțeală ieșise în tigaie, că până să-mi notez ce beau, ajunsesem aproape de fundul sticlei și era să nu remarc culoarea de galben-pai și micile bule strălucitoar ce le lăsa în pahar. Mă liniștec la 1-0 la seturi pentru Simona și remarc ce nas plăcut are feteasca albă de Lechința. Nu e foarte pronunțat, dar identifici drojdiile fine, plăcute, tenta ierboasă și nuanțele citrice.
—Rusoaica ia jocul în serios și începe să recâștige teren, dar stăteam liniștit, pentru că din pahar mă luasem cu aciditatea ridicată a feteștii, a căror bule răcoreau bine obrajii iuțiți. Ierbos, discret, destul de elegant și floral vinul ăsta. Alcool (13%) integrat, destul de prietenos și cu post gust puțintel amărui, se duce spre 7 papioane. Sper să nu fi fost prea influențat de jocul bun al Simonei, altă evaluare a vinului putând fi găsită aici.
—
Finele sticlei de fetească (și a meciului) o prinde pe-a noatră în corzi, cu rusoaică dezlănțuită și hămesită după succes, astfel că după puțin timp, Șarapova mai guiță de final în victorie și după o măgulitoare declarație la adresa machedoancei noastre ridică trofeul deasupra capului. A doua deziluzie.
—O duminică cu detoate și încheiată rezonabil: bărboasa+Sarapova=2 vs. wok picant+feteasca albă Liliac=2. Egalitate! Trăim cu bucurii mici.
—Cu bine,
—RaSto
.
.
Comentarii recente