Poveștile Bucătăriei Românești -Episodul 3- Friptură de miel ca-n Banat
….
Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă? Obicei şi bucăţică sărbătorească, pulpa sau spata umplută a Paştelui bănătean e atât de gustoasă că-ţi ia minţile.
….Reţeta originală: 1 sfert de miel, spată sau pulpă, cu coaste cu tot / unt pentru prajit şi uns, vin dulce, ceapă şi usturoi verde, pieper boabe, boia.
….Între carne şi os se deschid cu cuţit fin buzunare. Friptura se sărează şi se lasă cam un ceas (mielul fiind fragred, nu se-ntăreşte ca alte cărnuri de la sare). Ceapa se toacă şi se căleşte împreuna cu măruntaiele, apoi totul se amestecă cu ouă , sare şi piper. Friptura: se umplu buzunăraşele, se presară ceva paprică, se unge cu unt şi se pune în tavă, cu vin, usturoi şi ceapă verde, piper. Se dă la cuptor încins, vreo 2 ore, stopind mereu cu apă sau cu vin şi sos din tavă.
….Faţă de cele de mai sus ne-am abătut foarte puţin, adică am renunţat la la măruntaiele de umplutură ale bietului miel, pe care le-am pus la drob și în plus, n-a ieșit friptură bănățeană, ci chitileană. În timpul elaborării minunii din cuptor, am trebăluit la o salată verde cu puţină ceapă şi mici bucaţele de ardei capia, dar mai ales m-am ocupat de aerarea unui vin roşu. Asta mi-a luat cel mai mult timp. Feteasca neagră 2011 de la Budureasca, 
dintr-o ediţie limitată la 400 de sticle. Vin roşu, deci! Beau atât de rar, încât trebuia să-mi fac curaj. Şi am avut.
….N-am făcut mai multe poze, pentru că nu ne-a ieșit platigul dorit, iar nerăbdarea gustării fripturii alături de musafiri ne-a alungat inspirația
….Combinaţie foarte reusită. Friptura de miel, aproape rumenită la cuptor şi un vin rubiniu, aproape gros, destul de aromat şi catifelat. Suficient de tainos şi vârtos, dar delicat în acelasi timp, cu fructe de pădure şi prune afumate discrete. Simţi şi ceva stejar, dar nu din calea afară, aşa că mi-am petrecut restul mesei sorbind cu decenţa un vin plăcut, dar la care mă abţin să acord papioane, experienţa mea cu vinurile roşii nefiind una care să dea sfaturi.
….Dar cum sărbătoarea unei mese excesiv de bogate ţine mult, am să ma opresc aici, pasca şi cozonacul fiind urmatoarele vedete ale unui show culinar prelungit şi la care se cerea schimbul de vin.
….Hristos A Înviat!
Hai la Concurs!
Poţi câştiga una din cele 3 invitaţii la
Târgul Internaţional de Vinuri Goodwinede luna asta, dacă răspunzi corect la întrebarea:
Ce sumă s-a oferti pe o sticlă de Iluminare din gama ISPITA semnată de Liviu Grigorică la licitația caritabilă de la Brăila din 6 februarie?
Răspunde până la 22.04.2014 – ora 12.oo și te poți bucura de cele mai bune vinuri. Vin2.ro îți urează Succes!
http://vin2.ro/valurile-vinului-la-braila/
Mai multePoveștile Bucătăriei Românești – Episodul 2 – Scrumbie de Dunăre
….Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
„Magnifica scrumbie de Dunăre se găteşte în ţara ei, adică în Tulcea sau Galaţi, în primul rând la grătar şi la cuptor. Se mai poate face prăjită, marinată sau plachie şi ciorbă, dar tot nu iese prea mare lucru de capul ei, că-i prea grasă și nici nu se întâlnește bine cu unsori încinse. Se conserva curent la sare și apoi la fum”. Rețetă din volumul 5.
….Reţeta originală: La cuptor sau la grătar. Scrumbii / hârtie pergament (dacă aveți) / o legatură de pătrunjel verde / sare și piper / o lămâie.
….Cum se face? „Scrumbiile se grijesc de mațe, apoi se crestează des pe lățime, după obiceiul de la Dunăre, ca să pătrundă. Se freacă cu sare și piper. Se învelește îngrijit fiecare pescuț în hârtie pergament (dichis domnesc, lipovenii și haholii nici n-au auzit de așa ceva) unsă cu ulei (mai nou, e perfectă folia de aluminiu). Se pun în cuptor, pe tavă, la foc mic sau discret pe grătar, la jar potolit. Când e gata – cam 20 de minute – se desface din hârtie, cu grijă, să nu se piardă sosul. Se așează în farfurie și se presară cu pătrunjel verde tocat. Sosul fierbinte se amestecă într-o căniță cu zeamă de lămâie și se toarnă ploaie peste pește”.
….Față de cele de mai sus, scrumbia asta se poate face la grătar și 
în Chitila, iar vinul de băut cu succes ar putea fi un Renatus alb de Măcin (despre care am scris anul trecut aici), fie un chardonnay 3 Hectare de Murfatlar, că tot a luat medalie bengoasă.
….Respectând (aproape) cu sfințenie de ziua Floriilor rețeta originală, am montat un nou furnal „locomotivei” din curte și-am pus la încins cărbunii. Pregătit înotătoarele în pergament, dar și în foiță de aluminiu, aranjat toate cele și destupat cele două sticle, așa… de sclifoseală mai mult, deși merită să verificăm cu care vin dobrogean se „zbate” scrumbia mai bine.
….Am mai pus şi nişte cartofi picanţi ca să sporească cheful de vin (de parcă ar mai fi fost nevoie) și-am ținut scumbiile vreo 10-12 minute pe fiecare parte, apoi le-am mutat într-o tavă, să se adune sucul lor de Dunăre (că tot le-am cumpărat de la Carrefour) și să se cunoască și cu chardonnay-ul, un strop-două. 
….Cu scrumbia în farfurie și cu vinurile în pahare am început aventura cunoașterii…dezlegării la pește. Adică, ce vin se potrivește mai bine cu scrumbia? Concluzie personală: Renatus Alb e un vin mai complicat, mai soft, așa că 3 Hectare de la Murfatlar, deși mai puțin cremos decât ar trebui să fie un chardonnay, a stat mai bine lângă un pește gras. ….Culoarea vinului e strălucitor aurie, 
destul de îmbietoare, iar mirosul bate multe baricuri afumate românești. Cu 14,5 grade vol. de alcool, mie mi-a amorțit buza de sus la primul pahar, așa că despre caise și piersici coapte, pot spune doar că erau pe-acolo. După gustul meu, i-am acordat 6,5 papioane, iar cei care i-au dat medalie de aur la Chardonnay du Monde şi Vinitaly au avut criterii mai bune decăt scrumbiile mele, probabil pentru că „afumătura” și nivelul de alcool sunt mult mai bine apreciate acolo.
….Una peste alta, am sărbătorii Ziua de Florii…avec scrumbii și 3 Hectare cu medalie mare.
….La Multi Ani tuturor Florilor,
….RaSto
Valurile vinului la Belgrad
….Nu ştiu cum se face, dar majoritatea ieşirilor mele din Bucureşti, cu de-ale vinului din 2014, au fost pe Dunăre. În ianuarie la Brăila, în februarie la Budapesta şi în martie la Belgrad.
….La sfârşitul lunii trecute, la invitația lui Dusan Jelic, am înhămat Skoda lui Mihai V. şi-am luat-o împreună în lungul Dunării de pe la Drobeta în amonte, ca să ne întâlnim cu iubitorii de vin din Serbia. Peisajul românesc de pe malul celalalt e absolut fascinant: celbra sculptură în stâncă, muntele, „cazanele” şi Dunărea în sine, aşa cu vedeţi mai în pozele de jos. 
….Am ajuns în timp la legendarul hotel Jugoslavija, unde urma să fim cazați și asupra căruia, fix cu 15 ani în urmă, se lansau cele mai aprige bombardamente NATO, făcând din Arkan – patronul hotelului de atunci- un mare erou. Vederea frumoasă spre un braț al Dunării ne indica și locul unde mai mulți membri #winelover din țări apropiate aveam să ne vedem: restaurantul Druga Prica.
….Cu sticlele de BYOB (bring your own bottle) la subraţ, la fix ora 19.oo eram în „block start”-uri la locul anunțat, având timp să ne punem ceva vinuri la rece. 
Amândoi ne-am dus cu soiuri românești, așa cum agreasem, cele aduse de mine fiind asigurate de Casa de Vinuri Cotnari, cărora le și mulțumesc. Unul câte unul, internaționalii #winelover-i soseau funcție de avioanele care se întorceau de la Dusseldorf și-am avut plăcerea să-l cunosc mai bine pe Luiz Alberto (inițiatorul comunității), pe Ivana Simjanovska (din Macedonia), Paul Caputo (U.K) și mulți sârbi, printre care și Tomislav Ivanovici, cu care mi-a făcut mare plăcere să mă revad după Logrono și VinCE. Brusc, s-au înșirat zeci și zeci de sticle, printre care se distingeu busuioacele de Bohotin – Colocviu la Paris, despre care am fost imediat întrebat ce și unde a luat premii.
….Atmosfera nu avea cum să nu se destindă după câteva pahare de Belo Brdo, Talian, Stanusina vinificată în alb, riesling de Mosel, crampoșie de Zimnicea și multe vinuri roșii, nelipsind feteștile noastre negre Basilescu (2009) și Domnenii (2011). Spre final, după discuții și planuri de pus la punct, Luiz a scos o „mamaie” de Porto ținută 40 de ani la butoi.
….Lumea în jurul vinului era cu mult mai destinsă, iar locul în sine – restaurantul plutitor pe un fir al Dunării- ne legăna continuu, deși mulți dintre noi nu mai aveau nevoie. Am cunoscut producători locali, editori ai revistelor ce scriu despre vinuri din Macedonia și Serbia, dar mai ales #winelover-i și povești frumoase ale unor oameni ce știu să lase deoparte pentru o seară grijile și problemele pe care toți, din când în când le avem.
….
Toată seara am fost „ambientațI” de mizilicuri locale foarte gustoase și muzică disco, în care finalul a aparținut (fără oprire) lui Barry White, dar neștiind prea multe cuvinte slave, nu mi-am lăsat papionul antrenat la slow-uri cu sârboaicele. Am rămas noi datori cu dansul, dar sigur ne vom revanșa la București cu o seară memorabilă de #winelover, la care promit să le rup tocurile. Ne-am retras de la reuniune mândri de vinurile noastre și nu exagerez când spun că stăm destul de bine prin zonă la calitatea vinurilor, feteasca neagră fiind foarte cunoscută printre cei cu care am vorbit.
….Una peste alta, o astfel de ieșire, într-o astfel de comunitate face, cât 20 de postări pe blogg, iar vinul românesc are nevoie de mai multe momente în care să fie vorbit de oameni care cunosc bine fenomenul și de un feedback sincer, amical și adesea necesar.
….Dar nu vă spun mai multe despre comunitatea #winelover , pentru că sigur, veți citi în numărul viitor al Vinul.ro
…. У вашемздрављу,
….RaSto
.
.
Comentarii recente