Rozeul ca un Viciu partea a 2-a
….Rămăsesem la fabricantul de șerbet, nea Viciu.
Care-mi explică în 3 vorbe, care-i treaba cu șerbetul prin zonă și așa aflu și eu (lipsă de cultură generală, deh!), că în partea asta Musceleană, dar mai ales dincoace de Rucăr, există o mai veche tradiție. În a 7-a zi după nuntă, nașii scot însurățeii la biserică. Îmbrăcați în costume populare, ei asistă la slujbă, apoi fac obiectul unei scurte ceremonii de binecuvântare. Tinerii căsătoriți oferă celor prezenți în biserică bomboane fondante. Alaiul se îndreapă apoi spre casă unde reiau nunta pentru invitații care n-au putut fi prezenți nunta inițială.
….Ei bine, în zona Rucăr, glazura care înveleste conglomeratul de nuca și biscuiți pisați este făcută din șerbet, numit și fondant. Din zahar fiert și scăzut, cu apă și câteva picături din diferite esențe colorate, ies bomboanele cu ștaif ale copilăriei noastre.
….Am plecat de la nea Viciu încărcat de nostalgie, poftă de fondante și zahăr pe bot, pentru că nu m-am putut abține să nu gust dintr-un borcan. I-am cumpărat toate cele 6 borcane și l-am lăsat cu lacrimi de bucurie, iar eu cu zâmbetul unui copil răsfățat.
….Păi să mai stăm prin Dâmbovicioara, că-i frumos. Muuunți, aeeeer, aaaapă… Așa de curat și tare e aerul aici, că ți se face mereu foame. Întors la Pensiunea Cerbul, urmă să definitivăm aperitivele de brânză, cu nelipsita ceapă roșie și ne faceam planuri ce punem de mâncare lângă urmatorul roze din rucsac: Sable Noble 2013 de la Crama Atelier.M1. Ce chestie! Eticheta vinului, cu scoica aia stilizată, parcă ar fi moţul unei fondante. Turnând în pahare licoarea cu nuanțe apăsate de sirop de vișine, prietenul Cristi – starostele pensiunii, ne propune câteva variante de mâncăruri light: carne de porc sau vițel de la garniţă, cârnaţi de oaie cu vită, muşchiuleţ de porc, pastramă de oaie şi alte asemenea „salate fusion”.
….Hotărât comand nişte musli locali (jumări) și bârfind vinul ascultăm legenda haiducilor Fulga și Budac. În timp ce identificam mirosul vinului ca fiind cu cireșe, citrice și căpșună aproape coaptă, curgea povestea haiducilor spusă de Cristi. Ăștia doi furau de la săraci ca să dea la unii şi mai săraci, pentru că prin zona asta n-a apucat nimeni să devină vreun mare boier. Cu ochii holbați de gustul vinului, dar și de actele de vitejie ale răzvrătiţilor, care se mai ascundeau și-n Peștera Dâmbovicioarei, ne-am tras farfuriile mai aproape. 
Sable ăsta e alt haiduc, pentru că e ceva mai vârtos din cauza celor 70% de cabernet și șmecher și ademenitor de la restul de fetească neagră. Mi-a cam julit din jumări repejor, eu fiind complet nevinovat, dând vina pe cele 13 grade de alcool, pe poveste și ceilalti comeseni, care nu știu de ce și-au luat păstrăvi. I-am promis rozeului ăsta fresh și jucăuș minim 6 papioane și o reîntâlnire cu prietenii pe la primăvară, asta dacă l-om mai găsi prin magazine.
….Povestea haiducilor ar fi putut continua, dar nu se face să asculți legende cu paharul gol, așa că mai vin pe-aici. Povestitorul gătește bine.
….RaSto
Rozeul ca un Viciu
….Prima mea postare pe anul ăsta începe aşa: La Mulţi Ani tuturor cititorilor vin2.ro!
….După zilele de Crăciun şi Revelion, zile de îmbuibare gastronomică tradițională, 
mi-am permis să dau o fugă cu familia, alături de prietenii Marlena și Dan la Dâmbovicioara. Zona e cunoscută nu numai pentru cheile și Peștera Dâmbovicioara, ci și pentru lactatele binefăcătoare: caș, cașcaval afumat, brânză de burduf (în coajă de brad). Mi-am promis 2 zile de relaș gastronomic, în care mbs-ul să fie unica desfătare, iar vinul să fie mai departe de mine.
….Pâna la un punct, mi-a ieșit intenția, dar spre seară s-a rupt definitiv ambiția, pentru că aici aerul e cam tare și 5 grade Celsius.
….Prietenii noștri de la Pensiunea Cerbul, Adina și Cristi, după tradiționalul platouaș cu tobă, caș, șunculiță și alte „vitamine” de iarnă, ne-au propus un escalop de văcuță cu ciuperci și un mic pilaf cu verdeață. 
Pfffaaii…Amicul Dan, nu ezită și întreabă nevinovat: Asociem și noi ceva la moftul ăsta? Nu m-am lăsat prea greu convins și-am scos din rucsacul meu de „alpinist” kit-ul de urgență: Caloian Roze 2013 de la Crama Oprișor. Păi se bea roze iarna? Întrebați producătorii de vinuri și vânzătorii specializați. Pe rupte!
….Și gustăm noi din escalop și ne uităm profesionist la vin, punând paharul în dreptul crestelor Pietrei Craiului, care avea zăpadă ceva mai mult decât avem noi pe pereții congelatorului. 
Pe cât ne luceau nouă ochii de poftă, pe-atât de strălucitor era rozeul, care are culoarea unui frumos sirop de cireșe. Am dat escalopul deoparte ca să simțim mai bine mirosul de amestec de căpșune, cireșe necoapte, ceva zmeură, dar și mult grapefruit roșu. Tot amestecul ăsta, de tarabă de fructe, nu e foarte pronunțat, dar răzbate aroma de pinot noir. Ce idee bună a avut Veronica! Gustul amestecului de pinot, syrah și merlot este cu mult bai bun decât precedentul roze, care mi-l aduc aminte mult prea dur și aspru. Cel de 2013 este mai molcom, începe sec și se termină sec, cu ceva gust de pomelo, cireșe și puține căpșune, acrișor, fără vreo complicată structură, dar cu aciditate bună. Pe final, rămâne ceva alcool, dar nu deranjant, fiind suficient de agreabil și foarte generos cu asocierile culinare, 
fie ele și cele de iarnă, pentru că e vioi și proaspăt. Ne declarăm mulțumiți cu cele 6 papioane și ceva acordate, chiar dacă nu le aveam la noi, ceea ce a nu a fost bine, pentru că a doua zi aveam întâlnire cu nea Viciu. Fabricantul de șerbet (care după părerea mea și a unora, a ratat de puțin castingul de la Lord of the Rings).
….RaSto
2 la pahar. Episodul 5. Azi, cu Izabela Barbu
….Ca să petreci bine Crăciunul trebuie să te antrenezi.
….
Și de dragul spritului Sărbătorilor de Iarnă am intrat “în cantonament” dându-mi întâlnire cu Izabela Barbu, cunoscută și sub numele de Jezebel – Crăciunița mea preferată. Așa că restaurantul Grinzi ne-a găzduit întâlnirea unde am făcut un scurt remember al întâlnirilor noastre, asupra debutului ca interpretă de muzică interbelică românească, fado, chansonette, muzică sud-americană, folclorică (Maria Tănase) , jazz standard și în curând tango și toate astea după momentul în care a spus ”adio bancă şi servicii financiare”! Așa că Iza (cum îi spun prietenii) a decis în 2009 să întâmpine criza ajunsă și la noi, cântând! Dar nu oricum.
….Pentru că atunci când, la insistențele unei prietene, am ascultat-o prima dată pe Iza la Clubul Spice, m-am dus foarte aproape de scenă să văd cu ochii mei dacă e adevărat ce aud. Și de-atunci „Je ne regrette rien” că am ascultat cea mai frumoasă „La vie en rose” pe care o ascultasem live in România. Dar un roze aveam și noi să-l descântăm la masă: Terra Romana 2013 de la S.E.R.V.E.
….
Iza este amatoare de vinuri roşii, dar nu mi-a putut refuza analogia cu chansonetta, așa că am luat vinul la buchisit, cu un păstrăv și un mille fois. Primul lucru care ne-a făcut plăcere a fost mirosul de frăguțe proaspete și amestecul lor cu ceva căpșune. Un miros de fructe de vară, carei îi cam ducem dorul, asta după ce-am decis împreună asupra culorii de ceapă la a 4-a foiță.
….Printre poveștile frumoase despre concerte trecute, am reținut că 1 Decembrie l-a petrecut la căldură, de Ziua Natională cântând în Muzeul de Artă din Tel Aviv, unde comunitatea originarilor din România s-a bucurat să reasculte cântece românești de odinioară, Iza promițând să revină la vară, când, probabil rozeul ăsta-și fi va terminat ultimele picături. Pentru că acest cupaj de fetească neagră cu merlot se bucură de vioiciune, aciditate ridicată și un echilibru foarte bun al alcoolului (de 13,5%). Are un gust de grapefruit roșu, cu alternanțele alea de dulce-acrișor, ceva pomelo, măr roșu proaspăt și mai ziceți și voi, că eu mi-am epuizat reperele. În niciun moment nu spui că e un vin foarte nou pentru că e foarte așezat, deși îi razbate prospețimea. Printre doi dumicați și 3 oase de păstrav am agreat asupra celor aproape 7 papioane și-l voi reîntălni cu drag pe unde-l voi întâlni.
….Până atunci, Iza se concentrează pe cântările sale (următoarea fiind de Revelion la Palatul Parlamentului) și pe proiectul său de suflet, lansarea unui disc cu muzica Mariei Tănase într-o variantă nouă,
dar nu vreau să dezvălui mai mult din surpriză. Iar cum o asemenea lucrare nu se face chiar ușor, ne ocupăm pe problemă, neuitând să punem la cale în februarie 2014 și o mare degustare prin care să ajutăm niște copii de lângă Fetești, Iza știind deja că Vinul face bine! Și poate se gândește și la o baladă marinărească napoletană, de care știe că-mi place.
….Spiritul Crăciunului ne-a atins complet, așa că aștept cumințel dublul eveniment din 7 ianuarie, unde Sf. Ion trece puțin pe planul trei. Prietenii știu de ce!
….La Mulți Ani tuturor!
….Jezebel & RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente