#DWCC 2013. Teme și discuții
….A trecut mai bine de o săptămână de la întoarcerea din Rioja și-am lăsat să mi se limpezească toate ideile, discuțiile, ce-am auzit și văzut acolo.
Am să vă redau mai jos doar ideile principale de la #DWCC, fără sa le comentez, pentru că discutarea lor ar duce la povești și comentarii prea lungi, lăsând pe fiecare să vă ganditi la ele, fie că sunt lucruri noi sau nu.
Eu mi-am notat așa:
1. Tema întâlnirii comunicatorilor de vin a fost “flavor”, și-atunci, majoritatea work-shop-urilor au avut pus accentul pe soiuri unice, arome, diversitate și tradiție locală. Aici, Rioja excelează pentru că are ce oferi, fiind o zonă cu soiuri și stiluri de vinificare proprii, iar grija pentru calitate i-a scos în evidență. Unul din speaker-i chiar a pus “talpa” pe problemă spunând: a devenit plictisitor să jurizezi și să comentezi mereu un cabernet sauvignon sau un chardonnay, iar winemaker-ii au început să machieze vinurile în baric pentru a le face cât mai comerciale, în dauna savorii.
2. Interesante prezentări au fost susținute de cei de la Wine Mosaic – un proiect foarte interesant de protejare și promovare a diversitații soiurilor mediteraneene. Am avut ocazia să o cunosc pe Fanny Basteau, una din fondatoarele proiectului, de la care am aflat mai multe amanunte și-am discutat despre câteva soiuri românești.
3. Una din cele mai apreciate prezentari a sustinut-o Clark Smith- enolog și critic de vinuri, care a abordat mai multe teme, precum: marea problemă a comunicării în industria vinului, impasul în care se află creatorii de vin odată cu revoluția tehnologică, dilemă în care se află cramele mici în legătură cu „ce vor consumatorii de vinuri”, wine maker-ul ca manipulator și temele controversate (drojdia, micro-oxigenarea, adaugarea de alcool, oakchips vs. baric franțuzesc), paradigma diversitații.
4. O alta temă interesantă se referea la lumea bloggerilor de vin. Mai toate luările de poziție au stat în jurul câtorva teme și îndemnuri: scrie ce bei mai mult decât ceea ce simți, scrie adevărata poveste a degustării, creează un limbaj unic de transmitere a notelor de degustare, alege scale identice dacă vrei să punctezi vinul. Finalul prezentarii a fost apoteotic: cititorii iubitori de vin caută în blogger un sfătuitor sau „personal sommelier”, iar sfatul general către bloggeri: moralitatea e o stare a minții și be worthy!
5. Cercetare, cifre, fapte si rezultate. Între anii 1960-1980 consumul de vin a crescut cu 50%, iar în ultimii 15 ani a scăzut cu 50%, în ciuda faptului că vinul modern produs e mai bun ca niciodată. Țările cu scăderi importante în export: Spania (-30%), Italia (-24%), Franţa (-19%). Pe când SUA, în aceeași perioadă a crescut exporturile cu 50%!!
Sale wine!… a fost îndemnul către cei din industrie și orientarea către identificarea și încurajarea noilor consumatori. Europenii sunt prea tradiționaliști, iar orientarea generală ar trebui să meargă spre un curent de oferta transparentă și wine life style. 
Tot aici, cel de la Vino Gusto (Marc Roisin) a scos în evidenţă urmatoarele: procesul de vânzare al vinului este greoi, nu tot ce e „cool” se vinde şi relansarea sintagmei „wine is about pleasure”. Promovarea pe diferite canale (online mai ales) trebuie sa treacă de stadiul postărilor cu pahare de vin lângă şeminee şi pisici lângă sticle de vin. Ne îndreptăm foarte tare către un curent: pozitiv- spre soiurile naționale (tradiție) și negativ- spre soiurile internaționale (deja, plictisitoare).
6. Bloggeri. Una din misiunile bloggerilor de vin este și aceea de a ajuta vânzarea de vin, comunitatea consumatorilor de vin trebuie lărgită prin extinderea pasiunii pentru vin, mai mare atenție la cererea consumatorului, ca blogger ajută forța de vânzări a producatorilor prin informare fără a cere bani de la aceștia, îmbunătățește nivelul de audiență fără sa te vinzi pe sine, arată pasiunea ta pentru vin și respectă pe cei care dezvoltă afaceri cu vin.
….Umorul desăvârșit al vorbitorului nu a omis să scoată în evidență una din dileme: sunt blogger- I’m free! Scriu ce vreau, dar cum monetizez bloggul? Și nu uitați: scrieți pentru cititorii iubitori de vin și nu pentru a va citi voi, bloggerii între voi, pentru că vinul nu e un produs academic, vinul e făcut pentru a crea plăcere!
….Cum niciunul din vorbitori nu a descoperit gaura-n covrig, zic totuși, că au relansat teme la care mai toată lumea din jurul vinului le gândește sau poate le și aplică.
….RaSto
Ispita
Aseară Crama Oprişor a lansat un nou vin roşu, cu semnătura, acesta fiind primul din noua colecţie numită “Ispita by Liviu Grigorică”. Vinul (într-o serie limitată de 5577 sticle), corespunde primei litere a numelui, adică “I” şi reprezintă Iluminarea. Urmează încă cinci vinuri, fiecare corespunzând unei litere din cuvântul care defineşte colecţia – Ispita. În final vor fi trei vinuri care reprezintă lumina, strălucirea şi trei care reprezintă partea tenebroasă, întunericul.
Prezentarea a fost frumoasă, întâlnirea cu prietenii a fost una deosebită (ca întotdeauna bârfindu-i pe cei absenţi), iar vinul…
Vinul după părerea mea, a fost de excepţie, cu arome delicate şi un gust plăcut, elegant, catifelat. Un vin cum rar am băut, dacă vorbim despre cele romaneşti şi îl felicit fără rezerve pe creatorul lui – Liviu Grigorică. Sincer vă spun, că m-a împins “Ispita” să-i caut defecte şi nu i-am putut găsi niciunul.
Acum, din punct de vedere al titlului colecţiei – Ispita, nu ştiu ce să zic…
Pentru mine această “Doamnă” (Ispita), este cea care mi-a stat toată viaţa cu andreaua în coaste şi am avut numai de pătimit! Cum vedeam o femeie frumoasă, ea îmi impunea zâmbetul tâmp pe faţă, maimuţăreala ridicolă, sau tot ce puteam face pentru a ieşi în evidenţă şi a arăta ca un veritabil idiot. Ea m-a îndemnat toată viaţa să cheltuiesc banii pe tâmpenii, să-mi calc principiile pentru motive jenante. Ea m-a ademenit să alerg maşina cu 250 km/oră, să urc băut la volan, să mă duc beat mort “la femei” – degeaba pe deasupra. Ea m-a făcut să trag de coada o cămilă, care apoi m-a scuipat pe toată faţa, ea m-a trimis de revelion după iubirea vieţii mele la Paris, de m-a prins doisprezece noaptea, pe o băncuţă din gară, cu un câine mare şi flocos în braţe! Şi aş mai putea continua…
Bine, acum pot zice că m-am liniştit şi această “Doamnă” m-a părăsit! De aia zic, cu toate că am hotărât să nu mai cumpăr vin, că am foarte mult acasă şi beau din ce în ce mai puţin, “Ispita by Liviu Grigorica” din seara aceasta a fost atât de bun, încât o să fac o excepţie şi cumpăr o sticlă. Dar, dacă mă gândesc mai bine, poate ar trebui să mai iau câteva, pentru a le degusta cu prietenii. Măcar cu cei apropiaţi! Acum, pentru că are şi cutie asta frumoasă, o să iau şi pentru cadouri mai rasate, elegante, dar cam atât. Cred că douăzeci – treizeci de sticle îmi ajung!
Şi noroc că acum nu mai am probleme cu “Ispita”, că cine ştie ce tâmpenii mai făceam…
P.S. Foto: Private Wine, Oenolog.
Bogdan
Mai multe
Întâmplare în Vama Veche
Într-o duminică plumburie de la începutul lui octombrie, când vântul bătea de abia te puteai ţine pe picioare şi burniţa îţi îngheţa pe pielea umedă, mă plimbam liniştit pe plaja pustie din Vama Veche. Eram eu, păsările cerului şi într-un colţ departe, doi pescari hămesiţi şi înfriguraţi care scoteau apă dintr-o barcă gigantică.
Ca să uit de frig şi lovit de melancolie, încercam să închid ochii şi să-mi imaginez zilele însorite de august. Zgomotul valurilor îl asociam femeilor frumoase ieşind din apă alergând, cu pielea lor ciocolatie şi picăturile răcoroase rostogolindu-se pe abdomenul plat. Nisipul rece care acum îmi biciuia faţa, mi-l imaginam fierbinte şi pregătit la fiecare pas, pentru sărutul fugar pe fiecare talpă a zânelor. Îmi imaginam sânii lor obraznici…, când ce să vezi! Dau cu piciorul într-o sticlă ieşită parcă din spuma mării. Era îngheţată şi cam borcănată, dar acum ce să fac, dacă destinul mi-a adus-o în faţă… O ridic şi citesc pe ea – Leat 6500 Pinot Noir 2011 şi văd că e de la Crama M1 Atelier. Oare ce o cauta aici mă întreb? Cum o fi ajuns de pe colinele dobrogene ale Murfatlar-ului tocmai aici şi mai ales acum, să îmi tulbure mie visele?
Nu-mi bat capul cu detalii şi dacă valul marii mi-a scos-o în cale să o desfac, îmi zic! Caut un loc mai adăpostit, scot tirbuşonul din buzunar, că vorba aceea: din poşeta unei doamne respectabile, cât şi din buzunarul unui domn serios acest accesoriu niciodată nu trebuie să lipsească, şi îi dau “cep”!
Culoare frumoasă, miros de fragi şi mure coapte, scorţişoară, cuişoare şi ciocolată amară. Nu-ţi vine să scoţi nasul din sticlă, decât pentru a o duce la gură! Iar dacă începi să bei, e atât de catifelat şi răcoros de nici nu simţi cum alunecă şi îţi unge gâtul. Echilibrat, elegant, aromat şi atât de cursiv…
Mă întreb cum ar sta vinul acesta vară, pe buzele dulci şi cărnoase ale femeilor îndrăgostite! Unde s-ar putea duce fiecare înghiţitură, dacă nu direct în suflet, mângâindu-i, dezmierdându-i şi mai mult iubirea. O grozăvie de vin, conceput parcă special pentru petrecerile interminabile din serile răcoroase de vară. Dansează în pahar alături de tine, cântă cu vocea lui catifelată, poate ţine pasul până la ivirea zorilor. Şi cum să se termine mai bine o astfel de petrecere, decât privind răsăritul prin paharul plin cu pinot noir, alături de prinţul sau prinţesa care-ţi este iubirea vieţii, stând cu inimile împreunate, trupurile sudate şi catifeaua aceasta de vin în preajmă?
Boleroul lui Ravel răsună… a ba nu – un poliţist fluiera alergând spre mine! Ce să fac… iau sticla de gât şi tai-o băiete!
Bogdan
Mai multe
Cupaj alb 2012. Rhythm & Bulz
….Am, n-am treabă, trebuie să merg să-i văd pe cei de la Nightlosers măcar odată pe an. 
Uite-așa mi se face un dor de solourile de tobe ale lui Claudiu, de-un intermezzo al lui Jimmy “EL” Laco la vioară și chitară, dar și de lingurile lui Hanno. Așa că n-am ratat reprezentația de la Rock’n Pasta de vineri, 1 noiembrie.
….Unde mai pui că mai era și o minidegustare de S.E.R.V.E.-uri dirijată de Dragoș Cadîr, iar Millenium-ul alb de 2012 nu-l încercasem pe deplin. Nu puteam rata asemenea seară, pentru că am în minte permanent gustul și savoarea cupajului alb din 2011, 
cu care numai intravenos nu mi-am făcut, iar nenea Ştefan Vlad știe bine lucrul ăsta, așa că o comparație cu noul vin se impunea.
….Trec peste atmosfera placută și foarte prietenoasă formată după primele acorduri ale trupei, în care jumătate din primul pahar mi l-am pus pe cămașă din cauza bassului (cam tare mixat) și trecem la analiza vinului pe care-l așteptam de ceva vreme, cel de 2011 fiind pe terminate.
….De culoare nu pot zice nimic, pentru că băteau blitzurile ca la meciul de baraj cu Grecia când va da Torje gol! Licoarea miroase frumos, vioaie și apetisantă, cu mixul ăla molcom plăcut de citrice şi soc. La gust nu se schimbă prea mult situaţia, numai că mai apare ceva dulceaţă de pere, ardei gras (de la sauvignon) și „umbre” de ananas rebel de la riesling. 
Un lucru clar nu-l poţi omite: aciditatea. Mare. Dar mie îmi place asta pentru că-l face proaspăt și foarte vioi. Sper să se mențină cât mai mult așa. Îl recomand asociat cu ce vrea mușchiul fiecăria, pentru că până la urmă atmosfera contează, iar pizza din fața mea, plină de cașcaval, a făcut față cu brio. Eu i-am pregătit aproape 7 papioane, dar nota finală o anul viitor, că-s curios cum evoluează. Și comesenii mei „s-au luat în gură” cu el şi n-au strâmbat deloc din nas, așa că am speranțe cu vinul ăsta.
….Până la anul viitor, mi-am luat „doza” de Rhythm & Bulz, iar dacă mi se face dor de Hanno, sigur am să-l întâlnesc în curând la Ethic Wine, fiind un mare iubitor de vinuri.
….Cu bine,
….RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente