Aniversare cu degustare!
….A trecut şi aniversarea bloggului nostru ca tot ce este frumos pe lumea aceasta, dar am rămas cu atâtea amintiri plăcute cât pentru o viaţă întreagă. M-am simţit bine, atmosfera a fost relaxantă (păcat că nu am fotografii să vă arăt şi vouă), şi sper din suflet ca toţi invitaţii să se fi simţit cel puţin cum m-am simţit eu. Acum ce să zic, aştept cu încredere să văd ce ne va oferi viitorul!
La această aniversare am degustat un vin roşu, care mie mi-a plăcut şi aş dori să vă împărtăşesc impresiile mele.
Vinul se numeşte: Bric Quercia 2010 de la Tenuta Caretta şi este făcut din soiul Barbera. Provine din nord-vestul italiei, zona Piemonte, leagănul celebrelor Barolo şi Barbaresco. Îl putem găsi şi în România (aici) în jurul sumei de 75 ron.
Ce mi-a plăcut mie la acest vin? În primul rând mirosul deosebit de curat şi plăcut cu mult fruct (fructe de pădure, dar şi vişine), puţin afumat, cu ciocolată neagră, cafea şi caramel. Atât de frumos şi armonios mirosul acestui vin, de pur şi simplu nu îţi mai venea să iei paharul din dreptul nasului.
Apoi gustul în acelaşi registru cu mirosul, puţin acrişor de la fructele de pădure. Cu ciocolată amară, cafea neagră parcă şi o tuşă de capucino. Finalul este foarte lung şi îţi rămâne în gură o senzaţie extraordinar de plăcută de ciocolată cu caramel. Aciditatea este foarte bună, taninii nu se simt deloc, dealtfel nici alcoolul de 14%.
Un vin nu foarte corpolent, dar atât de delicat şi cursiv, ce te face să simţi într-adevăr plăcerea de a-l savura pe îndelete, la fiecare pahar băut. Mie personal mi se pare a fi un vin excelent, foarte rafinat şi elegant.
Acasă l-am servit alături de tagliatelle cu sos gorgonzola şi prosciutto crudo şi a mers de minune. Recomand asocierea!
Bogdan
Mai multeUn an de blog
….Au trecut 12 luni de când am lansat vin2.ro
….Ce repede a trecut! Cam repede, dar foarte frumos.
….Ce-am făcut în timpul ăsta?
….Mai întai am scris. Împreună cu Bogdan am postat aproape 160 de articole, ca să nu mai zic de restul anunțurilor, fotografiilor și altor mici sau mari evenimente cu vin. Am scris despre vinurile care mi-au plăcut, vinuri care mi-au completat poveștile zi de zi. Am cunoscut oameni și mi-am făcut prieteni. Am scris despre ei cu plăcere. Am vizitat locuri, crame, târguri de vin, orașe și țări. Am participat la zeci și zeci de degustări, lansări de vinuri și am organizat astfel de evenimente pentru prieteni și cunoscuți, toți iubitori de vin. Am făcut cursuri și am învațat multe despre vin ca să descopăr cât mai multe despre acest frumos fenomen. Am participat la concursuri de vin și mi-a plăcut.
….Tuturor celor care m-au primit în lumea lor, în lumea vinului, le multumesc frumos. Cu papion cu tot.
….Fix pe 20 septembrie, am lansat acest blog cu sprijinul celor de la Vinul.ro, revistă în care am onoarea să fiu găzduit cu un articol. Lor și celor care citesc articolele noastre le sunt îndatorat.
….Și cum nu știm ce ne rezervă viitorul, sunt curios să aflu de la voi părerile, ideile și orice impresie, pentru că un feedback, de oricare ar fi el, nu strică niciodată.
….Vă mulțumesc și nu uitați că vinul nu se bea de sete.
….RaSto
Comunicat important!
Vă aducem la cunoştinţă că începând de astăzi nu mai există viţei la “Poarta Nouă”!
Venit cu mare alai direct din “Clubul Cavalerilor” acest viteaz de renume mondial numit şi Cuvee Alexandru 2007, a rezolvat problema într-un mod unic şi inedit – a transformat viţeii în steak-uri delicioase, care acum aşteaptă cuminţi la maturat. Ce anume aşteaptă, o să mă întrebaţi?
Aşteaptă data de…, când vor fi servite la restaurantul Ginger din stradă Calea Griviţei nr.194.
Cuvee Alexandru 2007 va fi maestru de ceremonii şi va sta în capul mesei, urmărind atent desfăşurarea evenimentului şi bucurându-se ca un copil, de nenumăratele surprize gastronomice şi bahice ce vor urma!
Te aşteptăm cu drag…
Aşa începea invitaţia pentru evenimentul organizat de către „Vin2”, împreună cu producătorul de vinuri S.E.R.V.E, într-o seară de februarie, la restaurantul Ginger. O seară frumoasă, între prieteni, condimentata cu vinuri bune şi bucate deosebite.
Am început cu antreuri uşoare dar gustoase, alături de un Milenium Alb 2012 – S.E.R.V.E., care s-a dovedit o asociere inspirată. Dealtfel, vinul s-a terminat aproape imediat, majoritatea dintre noi comentând despre el cu privirea aţintită spre paharul gol. Până la final am căzut de acord că este un vin excelent pentru vară, băubil atât la masă, cât şi seara cu prietenii. Numai că…, se termină al dracu’ de repede!
Dar, imediat au apărut steak-urile de viţel – „Del Monico cu cartof copt şi sos de brânzeturi”, alături de Cuvee Alexandru 2007 – S.E.R.V.E. Atunci, toţi au uitat că prin minune de Milenium Alb şi la masă s-a aşternut liniştea. Nici un sunet, nici o văicăreală că vezi doamne viţelul a fost tare, mare, sau a dat din copita. Nici un sunet care să semene cu sorbitul vinului, nimic! Ce m-am speriat! Am crezut că toată lumea a murit! Şi chiar aşa era: toţi erau morţi după savoarea viţelului (care între noi fie spus, era Dumnezeiesc), iar când au dat de vin, nu au mai apucat nici măcar să „dea dintr-un picior”. Au căzut pe gânduri aproape seceraţi şi nici unul nu a mai fost în stare să deschidă gura, fără alt motiv în afara Cuvee-ului Alexandru.
Târziu, dar foarte târziu a mai „înviat” pe ici pe colo câte unul, care bolborosea întruna cuvinte laudative la adresa viţelului sau a Cuvee-ului. Adevărul este, ca puţine vinuri romaneşti se pot ridica la înălţimea acestui Cuvee Alexandru 2007, un vin cu un corp şi o structură excelentă, care în asocierea din seara respectivă a primit aplauze la scena deschisă.
Asta, ca să nu va mai povestesc despre Cezar Filip, proprietarul restaurantului, care este cu siguranţă cel mai mare cunoscător şi pasionat de cognac şi armagnac de pe plaiurile mioritice. Sau, despre colecţia impresionantă a acestor licori, pe care o deţine în propriul restaurant. Mă limitez să spun că, la sugestia lui, am încheiat seara cu un „Chateau duTariquet” – armaniac de o fineţe şi o elegantă desăvârşită. Ce mai – o seară cum îţi doreşti cel puţin o dată în viaţă! Dar, eu sper să o retrăiesc din ce în ce mai des!
Bogdan
Mai multe
Bachus și zeii din Veliko Tarnovo
….Era o zi de vineri dimineaţa, şi fără nici un chef butonam telefonul citind “ofertele ascunse” de pe booking.com. 
Deodată ce să vezi: ofertă la cel mai mare hotel de patru stele din Veliko Târnovo, la numai 21 euro/noapte! Drace zic, patru stele – la banii ăştia în România nu te lasă nici cu cortul în fata hotelului, nici să dai mâna cu portarul, ori să vrăjeşti recepţionera! Ce era de făcut? Sun câţiva prieteni, fac rezervarea şi la drum!
Dar, ce să faci în Veliko Tarnovo? Poţi vizita cetatea, împrejurimile: satul Arbanaşi, cascada Kaia Bunar din Hornitsa; sau pur şi simplu să te plimbi agale pe cochetele străduţe cu suveniruri din centrul vechi. Dar, un lucru este clar – nu trebuie să ratezi restaurantul “Ştastleviţa”. 
Dacă, ai ratat acest restaurant degeaba ai bătut drumul până aici, ai trăit banal şi nu ai înţeles nimic din micile plăceri, pe care viaţa ţi le poate oferi. Dar, să o luăm cu începutul! Ajunşi la restaurant, poţi alege între două variante: terasa din faţă, pentru a simţi pulsul şi freamătul oraşului, sau cea din spate, dinspre râu, care are o panoramă de excepţie, este mai intimă şi cochetă. Apoi, începe dezmăţul! Doamne, au o bucătărie extraordinară: de la vita la cuptor, porc, berbecuţ, la fructe de mare, salate şi paste – toate pline de miresme şi gusturi alese, cum rar ţi-a fost dat să mănânci. 
Într-o seară am comandat “cotlete de berbecuţ”, crocante pe dinafară, zemoase în interior cu textura cărnii precum borangicul şi un gust mirobolant, ce-ţi făceau glandele să-ţi saliveze necontrolat şi mâinile să-ţi tremure de plăcere.
Să vă mai zic şi despre desert? Despre prăjiturile cu biscuiţi şi mascarpone care-ţi umplu gura de creme şi arome nebănuite, iar de închizi vreodată ochii “vezi” deasupra capului toţi “Zeii Olimpului” cu linguriţele în mâna pregătiţi parcă să-ţi atace porţia? Cu siguranţă, nu!
Mai bine vă povestesc despre vin! Vinul casei, 28 leva (aproximativ 65 ron) sticla, este un vin roşu din 2009, produs de “Castra Rubra Winery” (din anul 2006 consultant aici este Michel Rolland unul dintre cei mai mari experţi din domeniu), cupaj format din: merlot, cabernet sauvignon, rubin şi mavrut (ultimele două, soiuri tradiţionale bulgăreşti). Culoarea este una rubinie cu o uşoară tentă cărămizie, limpede şi frumoasă.
Mirosul vine cu o explozie de fruct, de îţi dă impresia că ai în faţa ochilor afinele, murele, vişinele şi prunele. Apoi, apar condimentele (piper), ciocolata, tutunul şi o undă abia perceptibilă de piele de animal. Un nas dinamic, curat şi pătrunzător.
Gustul urmează aceeaşi linie, atacul este uşor dulceag, fructat, dar cu o aciditate bună, echilibrat şi foarte armonios. 
Finalul este foarte lung, şi simţi în gura prunele şi vişinele ca şi când ai fi muşcat din ele chiar în acel moment. Un vin foarte, foarte bun şi atât de deosebit, pe care nu ai ocazia să-l bei de prea multe ori în viaţă. La ultima vizită de exemplu, nu că aş fi băut prea mult, dar vă jur că la un moment dat, l-am văzut la masa alăturată pe însuşi “Bachus” degustând acest vin…, bine şi undeva mai în spate erau doi tipi care mâncau nu ştiu ce prăjitura şi aveau capul plin de “Zei” cu linguriţe lungi în mână!
Bogdan
Mai multe
.
.
Comentarii recente