2 la pahar. Episodul 4. Azi, Mihai Nicolici
….În ultimii ani numărul wine-barurilor și al magazinelor specializate în vânzarea de vinuri a luat amploare. Anul acesta, pe 1 februarie s-a inaugurat Private Wine, un magazin modern, funcțional, cu o ofertă mare și foarte frumos. Unul din acționarii acestui magazin este Mihai Nicolici, o cunoștință mai veche de-a mea. Ne știam din vedere de prin anii ‘87-’88, fiind colegi la Facultatea de Instalații. Apoi ne-am regăsit în 2007, fix de 1 mai, la Cormoran, într-o acțiune de ecologizare a Deltei Dunării, iniţiată de organizația Salvați Delta, condusă pe atunci de Dragoș Bucurenci.
….De atunci, ne revedeam pe la degustări, GoodWine-uri și alte evenimente bahice. Povestea lui Mihai în relația cu vinul este una foarte interesantă și pleacă de la un eveniment medical, doctorul său recomandându-i doar un strop de bere, ocazional. Și nu mai bine un strop de vin, decât unul de bere? Apoi, cu ocazia unei onomastice, sărbătoritul fiind un iubitor de vinuri, a decis să-i facă o surpriză, hotărând să-i cumpere un vin mai pricopsit. A mers la Arte & Vino și l-a cunoscut pe dl. Marian Timofti, de care a rămas impresionat.
….Probabil că atunci s-a produs declick-ul spre vin, care în scurt timp s-a s-a trensformat în pasiune. Atât de mare, încât astăzi, după ani de afaceri în domeniul distribuției de presă, a devenit nu numai o pasiune, ci și o afacere. Iar povestea continua, în timp ce Mihai a desfăcut o sticlă rece de tamâioasă românească Colocviu la Roma de la Casa de Vinuri Cotnari.
….Și eu mă pregătisem pentru întâlnire și adusesem un pește afumat, pastă de anșoa, sushi și ceva brânzici grecești pe felii de kiwi.
….Vinul nu-l mai încercasem de la degustarea din proiectul 20 pentru Pavel, din aprilie anul ăsta și mi se facuse poftă de o tămâioasă seacă. Frumoasă culoare. Gălbior, clar, limpede și tentant. Mihai remarcă aromele de fructe coapte dulci, dar și ceva vopsea!! Îl mai lăsăm 3-4 minute să ia aer și simt multe flori în nas, de parcă se mutase în grădina botanică în pahar. Și trandafiri și bujori și ceva frezii. Sărătura din gură ne obligă să-l degustăm mai repede și prima senzație e de dulce-acrișor foarte plăcut. La început mi s-a părut apos, pentru că l-am băut de sete, dar apoi simți că are putere, aciditate, alcool subtil(13,5%) și destul de mineral, iar Mihai conchide cu concluzia: extractiv! Corect. Finalul e sec bine de tot şi cere mizilicuri. Eu l-aș fi lăsat la un rest de zahăr ceva spre 3,5-4 g/l de zahăr, dar George Maluțan
știe mai bine ce și cum. Mihai și cu mine „cădem la pace” și concluzionăm că e un vin bun, de peste 6 papioane si jumătate şi ne-a plăcut.
….Și continuând povestea lui Mihai, am aflat că pornise business-ul cu vinuri, mai întâi cu magazinul online Private Wine, însă nu se putea opri la atât, iar acum oferta pleacă de la magazinul în sine, până la consultanță, vizite la crame, organizări de degustari la tine acasă asistați de somelier și restul de evenimente legate de vin.
….Am plecat de la Mihai Nicolici nu înainte de a pune cap la cap câteva idei de proiecte comune, iar joi (5 septembrie), nu uitaţi să-l vizitați la magazin, unde are loc o degustare în „blind” de vinuri roșii şmechere.
….Noroc și succes Private Wine!
….RaSto
Întâmplare în Vama Veche
Într-o duminică plumburie de la începutul lui octombrie, când vântul bătea de abia te puteai ţine pe picioare şi burniţa îţi îngheţa pe pielea umedă, mă plimbam liniştit pe plaja pustie din Vama Veche. Eram eu, păsările cerului şi într-un colţ departe, doi pescari hămesiţi şi înfriguraţi care scoteau apă dintr-o barcă gigantică.
Ca să uit de frig şi lovit de melancolie, încercam să închid ochii şi să-mi imaginez zilele însorite de august. Zgomotul valurilor îl asociam femeilor frumoase ieşind din apă alergând, cu pielea lor ciocolatie şi picăturile răcoroase rostogolindu-se pe abdomenul plat. Nisipul rece care acum îmi biciuia faţa, mi-l imaginam fierbinte şi pregătit la fiecare pas, pentru sărutul fugar pe fiecare talpă a zânelor. Îmi imaginam sânii lor obraznici…, când ce să vezi! Dau cu piciorul într-o sticlă ieşită parcă din spuma mării. Era îngheţată şi cam borcănată, dar acum ce să fac, dacă destinul mi-a adus-o în faţă… O ridic şi citesc pe ea – Leat 6500 Pinot Noir 2011 şi văd că e de la Crama M1 Atelier. Oare ce o cauta aici mă întreb? Cum o fi ajuns de pe colinele dobrogene ale Murfatlar-ului tocmai aici şi mai ales acum, să îmi tulbure mie visele?
Nu-mi bat capul cu detalii şi dacă valul marii mi-a scos-o în cale să o desfac, îmi zic! Caut un loc mai adăpostit, scot tirbuşonul din buzunar, că vorba aceea: din poşeta unei doamne respectabile, cât şi din buzunarul unui domn serios acest accesoriu niciodată nu trebuie să lipsească, şi îi dau “cep”!
Culoare frumoasă, miros de fragi şi mure coapte, scorţişoară, cuişoare şi ciocolată amară. Nu-ţi vine să scoţi nasul din sticlă, decât pentru a o duce la gură! Iar dacă începi să bei, e atât de catifelat şi răcoros de nici nu simţi cum alunecă şi îţi unge gâtul. Echilibrat, elegant, aromat şi atât de cursiv…
Mă întreb cum ar sta vinul acesta vară, pe buzele dulci şi cărnoase ale femeilor îndrăgostite! Unde s-ar putea duce fiecare înghiţitură, dacă nu direct în suflet, mângâindu-i, dezmierdându-i şi mai mult iubirea. O grozăvie de vin, conceput parcă special pentru petrecerile interminabile din serile răcoroase de vară. Dansează în pahar alături de tine, cântă cu vocea lui catifelată, poate ţine pasul până la ivirea zorilor. Şi cum să se termine mai bine o astfel de petrecere, decât privind răsăritul prin paharul plin cu pinot noir, alături de prinţul sau prinţesa care-ţi este iubirea vieţii, stând cu inimile împreunate, trupurile sudate şi catifeaua aceasta de vin în preajmă?
Boleroul lui Ravel răsună… a ba nu – un poliţist fluiera alergând spre mine! Ce să fac… iau sticla de gât şi tai-o băiete!
Bogdan
Mai multe
Târgul de vin sau Târgul beţivilor
….În weekend-ul trecut a fost târgul de vin, pe numele lui adevărat Good Wine. 
A scris şi Răzvan părerile lui pe acest blog, o să le scriu şi eu pe ale mele, iar la sfârşit vă rog să-mi spuneţi dacă se potrivesc cu ale voastre.
….De la intrare te întâmpină două domnişoare care îţi iau banii şi cum asta nu ar fi destul, îţi leagă repede un “atârnici” de gât. Acest “atârnici” conţine un pahar cu care, spun ele, vei degusta toate vinurile din cadrul târgului. Ce să zic, de mult nu am văzut o idee mai tâmpită, dar am hotărât ca la acest eveniment să suport toate umilinţele fără comentarii. Şi uite aşa, precum boul cu talanga de gât, o iau la picior printre standuri, de am impresia că toţi ochii sunt aţintiţi asupra mea şi toţi oamenii râd de mine pe sub mustăţi. Totuşi a fost prea mult pentru mine, aşa că revin la demnitatea de om, îl dau draq de “atârnici “şi hotărăsc să degust numai vinurile de la standurile care îţi pun un pahar la dispoziţie. Şi ce să vezi: spre plăcută mea surprindere, am putut degusta vinuri la absolut fiecare stand unde am dorit acest lucru.
Dar ce să cauţi la un asemenea târg în afara faptului de a avea o poveste picantă de împărtăşit amicilor, asumându-ţi eticheta de beţiv, milog, alcoolic sau tip extravagant cu nasul pe sus?
….Eu găsesc două motive importante pentru care este indicat să vizitezi astfel de târguri.
….În primul şi în primul rând poţi degusta foarte multe vinuri, vezi care îţi plac sau nu, fără să dai bani pe fiecare în parte. Afli preţurile şi magazinele unde le găseşti pe cele pe care ţi le doreşti şi foarte multe informaţii despre aceste vinuri direct de la producători. Apoi, ai ocazia de a degusta vinuri mari, scumpe pe care în mod normal foarte puţini dintre noi ni le putem permite.
Pentru mine, de exemplu, a fost o reală încântare să văd evoluţia vinurilor din categoria celor de colecţie de la Crama Oprişor cum ar fi: Cutia Paleologu, Fragmentarium, Passarowitz sau chiar Smerenie şi să ascult explicaţiile doamnei Luminiţa Tzakis, drăguţă ca întotdeauna. Sau aici am descoperit vinuri noi interesante cum este vinul desert “Nectar of Transylvania” de la Crama Liliac pe care sincer, dacă l-aş fi văzut pe raft nu l-aş fi cumpărat niciodată nebănuind cât este de bun. Ori, Busuioaca de Bohotin de la Casa de Vinuri Cotnari sau Chardonnay-ul de la Crama Ostrov. În fine, am aşteptat cu sufletul la gură reîntâlnirea cu excepţionalele vinuri de la Agricola Ştirbei, Domeniile Săhăteni sau Vinarte şi oamenii minunaţi din spatele acestora. Sau cu prietenul meu Alfred Binder cu care am făcut cele mai frumoase cursuri despre vin şi cu Sauvignonul Blanc 2011 de la Villa Vinea, pe care-l păstoreşte.
….În cel de al doilea rând, aici este singurul loc unde poţi afla toate poveştile din spatele vinurilor care te interesează. Şi după mine, acesta e cel mai important aspect. În ziua de azi toate vinurile, sau aproape toate sunt bune, dar le cumpărăm în special pe cele care au o poveste frumoasă în spate. Vinul fără poveste e ca PRO- TV-ul fără bestialele violuri de la ora cinci sau Gina Pistol fără “Poponeţ ”!
….În ziua de azi, în viaţa asta nedreaptă şi meschină nu contează nimic mai mult decât “povestea”! Ea zideşte lumea, ea o dărâma; ne e idol sau demon, e spiritul care ne călăuzeşte judecata.
….Cam aşa s-a întâmplat şi cu mine la acest târg, unde m-am îndrăgostit de vinurile de la SERVE, plecând de la poveste. Povestea lor mi-a umplut crama personală cu Terra Romana – Cabernet Sauvignon 2010, pe care îl găsesc a fi un vin bun sau povestea celor de la la Sarica Niculiţel cu Băbeasca Neagră 2011, încadrându-se amândouă în eternă poezie: “bineînţeles că străinii pot să facă, dar noi nu“!
….Şi uite aşa, după trei zile de târg cu inima plină de poveşti şi pasiune, m-am întors acasă mai bogat ca spirit, dar de ce să nu recunosc şi trăgând după mine încă vreo jumătate de crama, măsurată în sticle de vin.
P.S. De la acest târg am nu singur regret: nu s-a mai ţinut din lipsă de participanţi verticală Prinţ Matei de la Vinarte. La acesta aş participa şi de două ori pe zi, aşa că nu înţeleg cum de nu a fost nimeni interesat. Va rămâne, desigur, misterul vieţii mele…:)
Bogdan
Good Wine
Oltenia la bob mărut
….De mâine, vin2.ro începe turneul celor 4 crame olteneşti: Corcova, Vinarte (Stârmina), Oprişor si Domeniul Coroanei Segarcea. Dacă vom scrie cu “văzurăm” şi “băurăm”, înseamnă că ceva ne-a rămas în sânge.
Mai multe
.
.
Comentarii recente