Înger, îngeraşul meu!
….Din înaltul cerului, din ungherele îndepărtate ale universului, de pe pajiştile înverzite și veşnic înflorite ale locului pe care noi oamenii îl numim Rai, într-o seară, a coborât pe o rază de lună un înger. Mic dar voinic, a rămas bineînţeles agăţat cu penele-n gard şi striga cât îl țineau plămânii: deschideți poarta… îngerului! Am deschis repede că mă auzeau vecinii și l-am întrebat pe cine caută. Pe voi ăștia de la vin2.ro zice, că de la un timp, tot Raiul nu face altceva decât să stea cu nasul în bloggul vostru, de zici că Necuratul le-a luat mințile. Așa că, m-au trimis de sus pentru a testa pe pielea mea, că doar nu o să așteptam încă 100 de ani până ajungeți voi acolo! Acum, că tot ți-am zis scopul şi durata vizitei, omeneşte-mă cu ceva bucate rumenite, apoi un vin din cele de le lauzi pe blogg, ca să consemnăm realitatea!
….Ce să-i faci de mâncare unui înger? Dar de băut, ce să-i oferi? Mă gândesc puțin apoi îi spun: îți pregătesc un pui la ceaun, nu de alta, dar are penele pe spate ca şi tine, iar de băut… un Basilescu Feteasca Neagră 2009, că poate-ți recunoști neamurile în poza de pe etichetă! Priveşte sticla şi după ce a rămas câteva secunde precum un “burro” la poarta Raiului, era să facă apoplexie de aşa furie. A început să siluiască vorbele ca ultimul birjar și să fâlfâie din aripi scuipând aghiazmă, de s-a-ntunecat tot universul. Cum am avut îndrăzneala zice, să-l asemuiesc cu îngerul țambalagiu legat de gât cu două papioane, de pe etichetă aceea căcănie? Încerc să-i zic de simboluri, de micul Paris, dar nimic! Bea tu simboluri, îmi zice!
….Aplanăm conflictul și îl conving să încerce puiul fraged, bine rumenit, alături de Feteasca Neagră. Duce paharul la nas, apoi la gură în genul “profi” și bineînţeles că rămâne mut de uimire și admirație.
….Aşa da… zice! Atacul plăcut cu aromele de fructe negre, gem de prune, ciocolată, mă înalță la cer! Condimentele din planul secund, cu iz fin de vanilie ce-i îmbogățesc vinului complexitatea, dar totodată îi lasă tipicitatea soiului să se exprime, mă uluiesc și simt cum îmi cresc penele de fericire!
….Gustul care vine cu magiun de prune, atât de echilibrat de nu lasă alcoolul de 14,4% să se simtă deloc, e absolut fascinant. Aciditatea excelentă, taninurile atât de plăcute, corpul mediu și finalul lung cu note de cireșe amare și ciocolată, îţi mângâie sufletul, făcându-l să plutească până departe, la marginea meandrelor…
….În rest ce să vă spun: a mâncat puiul cu o poftă nebună şi a băut pahar după pahar, până târziu, aproape de ivirea zorilor. La decolare mi-a pupat mâna, apoi faţa până mi-a lăsat dâre şi s-a jurat ca așa ospăţ şi vinuri bune nu s-au mai pomenit nici măcar în înaltul cerului. Zice că a înţeles iubirea noastră şi ne va da un mare like pe facebook!
….Apoi, s-a înălțat la cer zburând agale printre stele, cu tolba plină de Feteasca Neagră şi dus a fost!
Umblă vorba pe acolo sus, că de la un timp încoace, cât e ziua de lungă, un înger mic, dar voinic, cu sticla în mâna şi vocea în schimbare, aleargă găinile prin curtea Raiului! Voi ce ziceți, că mie îmi vine cam greu să cred?!
….Bogdan
La sud de Dunăre. Jurnal de vacanţă. Episodul 1
….Mi-am luat vacanţă. Cu Alexică şi văr’miu Cristi. 4 zile în Bulgaria. 
O zi de documentare şi 3 pentru fixarea bronzului. Invitat de Mihail Mihov de la Vinibuoni România, am parcurs cei 290 de km că să ajung la Crama Edoardo Miroglio de lângă Elenovo. Îmi propusesem demult să fac vizita asta, dar de abia acum mi se aliniaseră astrele, aşa că miercuri, la ora 16.oo eram în poarta cramei. Ne aştepta simpaticul Lubomir – om bun la toate: ghid, povestitor, somelier, ospătar, recepţioner etc.
….Ne-am cazat într-o bijuterie de apartament al ultimului nivel al frumosului hotel construit în moțul cramei. 
Despre eleganţa şi interesanta lucrare a arhitectului italian ce a construit şi vila lui Pavarotti, las pozele sa vorbească. Că apartamentele de pe terasă hotelului aveau jacuzzi și sauna lângă cabină se duș, nu mai zic nimic. Despre piscina imensă dotată cu bar din spatele hotelului, nu mai insist. Dar ca să vă faceţi o idee minimală, trebuie să vă spun că nivelul investiţiei, arhitectura şi nivelul de lux şi eleganţa e ceva (binişor) peste ce-am văzut la Dobrușa în Drăgășani.
….Dar să nu ne pierdem cu amănuntele și să o luăm cu începutul. Edoardo Miroglio este unul din cei 10 cei mai potenți-financiar oameni din Italia. Că are deja, o mare investiție viticolă în Piemonte – Tenuta Carretta, ştiaţi. Și pentru că omului îi prisoseau banii, în 1998 a început căutările unor terenuri cu proprietăți și caracteristici prielnice vinului de calitate în Bulgaria. Împreună cu enologul Marco Monchiero, au hotărât ca în zona localității Elenovo din regiunea Nova Zagora, merită să cumpere terenuri pentru plantarea viţei de vie. În anul 2000 s-au apucat de lucru şi astăzi deţin 1500 de hectare, iar pe lângă ceva floarea soarelui şi grâu, deţin 250 de ha cu viţă. Pe lângă soiurile internaţionale de chardonnay, sauvignon blanc, traminer, muscat, pinot noir, merlot, cabernet sauvignon și franc, plus ceva syrah (vin ce va fi lansat în 2013), au prins rădăcini și soiurile locale reprezentate de mavrud, melnik, bucket și rubin (o împerechere mai nouă, pe care o vor ca lansare de vin surpriză).
….Zona e interesantă, așezată între două lacuri, cu ceva diferență de nivel, dar mai ales cu o mare diferență de temperatură între zi și noapte, permanent scăldată de vânt. Solul e caracterizat de structura de calcar și argilă, ceea ce se vede din șosea alternanța de piatră alba și rocă roşiatică.
….Lucrurile au fost luate în serios, atât de italieni, cât și de bulgarari, primul vin fiind gata de îmbuteliere în 2004 (pinot noir), permanent în cramă lucrând 25 de persoane, iar în timpul culesului, ceva mai mult de 50.
Omul de bază în vinificare fiind o femeie: Desisuava Baicheva- enologul cramei, în permanentă legătura cu consultantul Marco Monchiero şi inginerul viticol Alberto Larossa. Chiar am avut bucuria să-i văd la lucru, testând câteva probe și cărora le-am dat cadou spre studiu două vinuri românești: o tămâioasă seacă de la Casa de Vinuri Cotnari și un Rene Faure de la Crama Averești. Mi-au promis că-mi scriu și că-mi vor spune dacă a fost pe gustul lor, eu explicându-le cam de pe unde sunt vinurile ce soiuri sunt și m-am amuzat la maxim cu pronunția zghiharei cu accent italian.
….Vă mai rețin doar cu întâlnirea cu un bun amic de 2011, îmbrăcat în țoale de 2012: sauvignon blanc EM. E prietenul meu de anul trecut, ajuns la maturitate, în sensul că am mai scris de varianta de anul trecut. Nu insist asupra notelor de degustare acompaniate de un păstrăv învelit într-o vânătă la grătar, cu puțin blue chees și-un pic de sos roșu picant (pomodoro cu ușoară tușa de usturoi), preparatul fiind pregătit de tatăl lui Lubomir, un desăvârșit bucătar ce a lucrat mulți ani prin Italia. L-am găsit pe prietenul sauvignon ceva mai elaborat, făcut în stil bordolez, serios, cu o puternică aciditate, bine echilibrat în alcool (13%) și cu structură bună. Rămâne acelaşi vin sincer, cu toate calitățile sale la vedere. Am servit și nelipsita salată bulgăreasca, dar trebuie să spun că înainte de culcare m-am giugiulit cu sauvignonul preț de două pahare, promițându-i 7 papioane.
….Și pentru că degustarea din cadrul vizitei cramei, nu s-a rezumat doar la acest vin, promit să revin și cu celelalte vinuri care mi-au plăcut.
….Țineți aproape. Dovijdene!
….RaSto
Delta, vinul şi rechinul
….Săptămâna trecută la invitaţia unui bun prieten am dat o fugă până în Delta Dunării.
Ce să vă spun: cea mai grozavă idee pe care putea să o aibă!
….Dunărea era crescută, toată România speriată de inundaţii, aşa că am fost doar noi, peştii şi păsările cerului. Am cutreierat canalele pustii, lacurile pline de păsări şi nuferi, locuri ce de mult nu au mai văzut picior de turist sau localnic din pricina adâncimii apei. Tot să stai relaxat în mijlocul acestui peisaj primordial, bucurându-te de fiecare pasăre măiastră care te înconjoară, de unduirea sălciilor seculare, la fiecare adiere a vântului după-amiezii. Să admiri nuferii în toată splendoarea lor, să te desprinzi de gândurile şi problemele zilnice, oprind timpul în loc şi devenind parte a acestui univers magnific de care nu te poţi satura vreodată.
….A fost un vis!
….Apoi, într-una dintre seri, peştele pe care-l vedeţi în poza alăturată a ajuns în cuptor alături de legume. Dulceaţă acestora coapte, împreună cu textură cărnii acestui crap a transformat cina într-un adevărat festin. Îţi lingeai degetele de plăcere şi nu îţi venea să renunţi indiferent cât de satul erai.
….L-am asociat cu diverse vinuri şi vă jur că toate combinaţiile ni s-au părut perfecte. Atât cele albe, cât şi roşii. După mine s-a remarcat Bordeaux Blanc Chateau La Verriere 2012, un vin puţin cam aromat după gustul meu, dar fresh, echilibrat şi foarte băubil. Îl avantajează şi preţul, putând fi găsit la 45 ron la Ethic Wine, un preţ meritat, pentru calitatea pe care o are acest vin.
….Apoi a venit noaptea… Crapul parcă voia să se răzbune. Am văzut cu ochii mei prieteni, cum se transformă în rechin şi îi creştea înotătoarea de pe spate. Apoi, colţii iau ieşit din gură, şi a încercat să muşte. M-am ferit, am făcut o fandare, dar nu am putut evita împunsătura cu nasul lui ascuţit. M-a impus o dată, de două ori şi poc, l-am lovit cu palma peste bot. În acelaşi moment cu pumnii strânşi gata de luptă, am sărit din pat şi ce să vezi… Nu era decât un biet ţânţar pe care l-am dovedit! Am răsuflat uşurat!
O zi minunată vă doresc!
Bogdan
Delta Dunarii
Sete mare…
….Pur şi simplu nu am putut rezista să nu dau o tură pe la mare în zilele astea călduroase de week-end. Mai ales că toată lumea bună a vinului bucureștean era ori în deltă, ori la malul mării. Mai o degustare prin Eforie, o inaugurare de restaurant și club în Mamaia, o analiză lungă la Crama Atelier etc. Așa că l-am echipat pe Alexică de plajă și țuști spre prietenii mei din Ovidiu, Migladia și Ghiursel. Am descoperit că nu faci mai mult de 2 ore din „Bucale” până la capătul autostrăzii A4, iar surprizele plăcute s-au ținut lanț.
….Vineri seara, la lansarea noului La Mama din nordul Mamaiei, o întâlnesc pe Jezebel, care-și adusese trupa de forță, cu Puiu Pascu, Lolică și Ciprian Parghel. Chiar mi-au făcut o surpriză mare, pentru că mi-era dor de ei. La 5 minute apar Carmen si Silviu, voioși și puși pe chef. Nu știam că vor veni și m-am bucurat. Cum puteau lipsi de la un eveniment Vinul.ro ?! Am depănat povești și aventuri cu vinuri, am învațat un ospătar cum să sabreze cu paharul o Mumm-ie de șampanie și cu greu ne-am dat plecați de-acolo.
….Dar plajă nu facem? Ba da, în Năvodari, la Kazeboo ca să vedem și kite-rii.
Sâmbătă am comandat valuri și ceva vânt, iar îngerașii în neopren pluteau deasupra valurilor, ca delfinii cu parașute. Și-acum, ca să-i fac o mică plăcere unui postac simpatic, trebuie să vă spun că m-am întâlnit și cu un necaz de vin îmbrăcat în etichetă de Kazeboo și botezat sauvignon blanc demisec. Bârrrr…Nici cu guvizi dați prin mălai, nici cu hamsiile scăldate prin făină nu mi-am revenit prea ușor. Am concluzionat cu Silviu, că ar putea fi (eventual) un rieslig italian nereușit, dar nu ce scrie pe etichetă. Păcat! Nu știu dacă din cauza asta m-am bronzat cu dungi, dar am dat fuga la amicii mei să bag odihnă pentru că seara urma o mare noutate pentru mine.
….Sâmbătă seara am aflat cum trebuie să te îmbraci pentru un club din Mamaia. Obligatoriu cămașă albă. Și, evident, nu aveam. 23.oo deschiderea oficială a plajei și clubului Marttinez, unde Cătălin Mahu jubila că era plin. Când am văzut grupate 20 de perechi de picioarea subțiri pe platforme, mi-am dat seama că ori era vreun referendum, ori a venit Mazăre să dea cu geana în parohie. Ghicisem! Eu pășeam pentru prima dată în viața mea într-un club. Pe bune! Nu știam la ce să mă aștept, dar la apariția dj-ului Carlos Campos, a început să-mi placă. Genul ăla de muzică mixtă era mai aproape de anii mei. Ne-am așezat undeva mai pe margine, la aer și-am reunit o mare gașcă de amici în ale vinului, răpunând ditamai magnumul Poem în Roz.
….N-am mai rămas până la cântatul cocoșului din saxofon și-am ajuns răpus, ca și copii, încercănd să-mi liniștesc timpanele, pentru că de dimineata urma sa ma intorc acasa.
….Pe o temperatură ce n-a scăzut sub 33 de grade, am luat autostrada-n piept și m-am bucurat să găsesc acasă, la racitor un vin pe care nu-l mai încercasem:
Fetească Regală 2012 de la Recaș. Am studiat eticheta, sticla și mă încerca o mică temere: baricat! Nu mă omor după albe baricate. Mi-era atât de stete, că aș fi deschis sticla precum rușii vodka, de perete. Chef Make mă ademenea cu un puiuț la cuptor și piure de mazăre, iar salata de vară era bonus pentru c-am adus copilul întreg și neprăjit.
….Galben-verzui am văzut în fața ochilor și-o strălucire perfectă. De nas nu insist prea mult, dar dacă s-ar face un aftershave cu un asemenea miros, de-ăsta mi-aș cumpăra. Citrice peste tot, ceva ardei gras verde, drojdii fine tipice Recașului și multe fructe tropicale la blender. Baric? Nu prea l-am simțit și e mai bine așa, pentru că te face curios să-l guști. Bun atacul, acidulat temperat, ușor dulceag, dar plăcut şi catifelat, ceea ce-mi place. Baric? Nu prea. Bravo. Îmi place discretia lui. Continuă florile de vară să-și facă de cap prin nas și în gură. O alta variantă a notelor de degustare o puteţi citi aici, ceva mai puţin însetată decât a mea, scrisă ”la gura sobei” în decembrie. Nu mai lungesc vorba că mi-a fost şi sete şi foame şi dau cu mare plăcere 7,5 ppn-e. Acum, cu mațul întremat și setea liniștită, revăd toate fotografiile făcute în cele două zile cu amicii mei dragi.
….Încercați vinul ăsta. Vorbim după.
….Noroc,
….RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente