Coco… ce?! Cococciola 2016 Tenuta Ulisse
—-De Tenuta Ulisse s-a mai auzit prin România, dar de soiul de vin alb cococciola… mai rar. 
Nu spun nimic despre soi și care-i treaba cu el, ci doar că vine din regiunea Abruzzo și vreau să-l descoperiți singuri. Eu l-am degustat luna trecuta pentu prima oară și mi-am notat așa: culoare… cam incoloră și care nu anunță nimic spectaculos. Turnat în pahare, însă, începe nebunia. Aparent, aduce cu un soi de pe la noi, cu o fetească albă fină în combinație cu ceva.. dar ce?! Nasul ce te duce spre combinațiile superreușite ale albelor din Ceptura, însă gustul e de pe altă planetă. Cavalcadă de note citrice, un pic de mentă, fructe exotice care nu-ți bubuie pe limbă, cu structură apropiată de un chardonnay șmecherit cu aciditate mare. Totul e armonios și te surprinde la ficare înghițitură. 89 puncte și 50 lei online. Bingo!
—-RaSto
Mai multeIMI PLACE – STIU – AM ÎNCREDERE – CUMPAR
—Am ales să postez aici un articol de pe Vinopedia, blog al amicului Tomislav Ivanovic – personlitatea numarul unu în rândul comunicatorilor de vin din Serbia, mereu călător prin cramele din întreaga Europă și permanent jurat în concursurile internaționale de vin. Am considerat că tema articolului lui Tomislav ar putea fi readusă în discuție și la noi, fiind de actualitate și demnă de urmat de mulți manageri de crame. Lectură plăcută.
Acesta nu este un articol clasic în comunicarea digitala despre vin… nu m-am găndit niciodată să scriu despre asta. Acestea au fost căteva dintre părerile și exemplele concrete care ar putea servi drept sursă de inspirație pentru o discuție în industria vinului, organizată în cadrul unui eveniment local de vin. In orice caz, rămâne un subiect și merită o analiză serioasă.
1. Una din greșelile frecvente pe care cramele le fac este că se bazează prea mult pe obținerea unui număr cât mai mare de like-uri pe rețelele de socializare….Dar like-urile fără o implicare emoțională nu conteaza foarte mult. Astfel de like-uri nu sunt suficiente pentru a determina o persoană să îți aleagă vinul, pentru a contura o relație 
strânsă cu crama sau pentru a motiva ulterior pe cineva să aleagă un anumit vin de pe raft. Copleșiți de multitudinea de noutăți furnizate prin intermediul rețelelor de socializare, cramele încep să bombardeze profilele clienților cu mesaje și informații. Iubitorii de vin preferă relațiile interumane, respectul și dialogul. Prin urmare, este important ca acestea să se concentreze pe rețelele de socializare mai mult pe stabilirea unei relații apropiatee cu publicul, decât să vizeze cantitatea. S-ar putea considera un succes atunci cănd ai sentimentul că o parte a cramei se află printre consumatorii de vin, când ei au senzatia că sunt valoroși și apreciați de cramă. Atunci ai mulțimea iubitorilor de vin care îți va alege vinul și pe care îl va cumpăra.
2. Este de înțeles că micile crame nu au nici timp și nici resurse pentru a rămane active continuu pe rețelele de socializare. 
Cu toate acestea, chiar și în situația în care crama nu este activă pe rețele, este posibil ca ea să fie prezentă acolo. Accesul gratuit wi-fi în sala de degustare va face diferența. Iubitorului de vin care îți vizitează crama îi va fi greu să reziste în a nu da check-in și în a nu împărtăși cu prietenii momentul său de bucurie petrecut în crama ta. Dacă ai un grup de vizitatori, este suficient să îi spui doar de wi-fi-ul gratuit. Natura umană va face restul.
3. Daca te gandesti cum să profiți la maxim de social media pentru a crește volumul vânzărilor de vin, 
ține cont de faptul că potențialul tău client va parcurge traseul: IMI PLACE – ȘTIU – AM ÎNCREDERE – CUMPĂR. Fiecare etapă necesită o abordare și un sistem de comunicare diferit pe rețelele de socializare. Mergi din aproape în aproape. Gândește-te la urmatorul pas, nu la obiectivul final. Atunci vei fi capabil să îți atingi obiectivul final. Este simplul adevăr, ca un proverb chinezesc.
4. Jamie Goode, guru al blogging-lui de vin a spus odata ca „blogger-ii și managerii social- media din industria vinului trebuie să aibe o față„. O informare de succes vine de la oamenii în carne și oase, nu de la companii sau crame. Autenticitatea și credibilitatea este tot ceea ce conteaza. 
Provocarea este cum reusești să menții o distanța între activitățile personale și cele profesionale. Multi bloggeri și utilizatori depe Twitter pierd esența acestei distanțe și astfel devin mici staruri pe rețelele de socializare. Dar dacă te uiți la traseul îmi place- cunosc – am încredere – cumpăr, toata activitatea lor se opreste înca de la început. Cei care îi urmaresc le plac postarile și dau like din acelasi motiv pentru care se uită la serialele Farm, Couples sau alte reality show-uri de la TV. Încă o dată, permiteți-mi să îl citez pe Jamie Goode: „dacă ești un ratat (cretin), oamenii își vor da seama de asta mai repede pe rețelele de socializare”.
5. 
Când vorbim de rețelele de socializare, majoritatea cramelor se gîndesc la relația dintre clienți și metodele folosite pentru a crește vânzările. Cu toate acestea, un aspect foarte important specific rețelelor o constituie oportunitatea de a stabili contacte cu jurnaliști și persoane influente din industria vinului. Adeseori, un mesaj direct pe Facebook ar putea însemna că vinul tău va apărea într-un articol al unei respectate reviste de vin.
6. Un exemplu practic: Crama Stormhoek din Africa de Sud a avut o campanie de succes care a contribuit la creșterea vânzarilor in Europa de Vest. Ei au ales un grup țintă constituit din bloggeri din diferite arii sociale (vin, gastronomie, cultură, călătorii, societate etc). Condiția era ca aceștia să aiba mai mult de 21 de ani și să fi fost activi mai mult de trei luni în ceea ce privește activitatea de blogger. Fiecaruia i s-a dat o sticlă de vin fără a li se impune să scrie despre ea. Cu toate acestea, s-a dovedit ca 60% dintre ei au menționat de vin sau au postat o poză/impresie despre vin pe rețelele de socializare. A doua etapă a campaniei a constat într-o serie de asocieri ale vinurilor cu preparatele culinare în Marea Britanie și Belgia pentru bloggeri și potențialii importatori pentru a încuraja interacțiunea personală cu ei și pentru a identifica diverse oportunitaăți de marketing.
7. Crama Pacific Rim din Oregon a lansat o campanie pe rețelele de socializare cu scopul de a educa generația tânără în ceea ce privește Riesling-ul. Obiectivul a constat în motivarea potențialilor clienți de a vizita site-ul cramei și pentru a downloada gratuit o brosura de 30 pagini despre Riesling. Pentru a obține brosura, era suficient să dai like paginii lor pe facebook. Pagina a strans 11,000 like-uri în două săptămâni. Pe urma, au lansat un concurs pe Facebook pentru a gasi răspunsul la întrebarea
`De ce iubesc Riesling-ul`? Acest lucru a dus la alte 15.000 aprecieri. Ca o consecință a acestei acțiuni, numărul de vizitatori pe site-ul lor a crescut de 7000 de ori. În ceea ce privește rezultatele companiei din prisma vânzărilor, s-a înregistrat o creștere de 10%. Acest aspect dovedește că există un drum lung de la etapa de like/apreciere până la cea de achiziție.
8. Când te gândești la blog-urile de vin și pe care să îl alegi pentru a-l urmări, ține minte definiția unui blog bun de vinuri: „un blog care învață cititorii despre vinuri prin intermediul postărilor ce se caracterizează prin obiectivitate și pasiune pentru vin„. Există blog-uri în care nu observi pasiunea autorului pentru vin, dar sunt și blog-uri care publică articole la inițiativa unor crame. Un blog care se abate de la orice element al acestei definiții nu este suficient de bun. Disecarea ca trăsătura de stil (sau mai dragrabă lipsa de stil) nu se încadrează în această definiție și câteva blog-uri/site-uri ar putea fi, la rândul lor, disecate fără a compromite calitatea.
În ultimii ani, am avut în repetate rânduri oportunitatea de a asista la discuții în workshop-uri, atât ca moderator cât și ca simplu participant. Experiența are rolul ei, dar o discuție de panel recentă la care am fost în calitate de participant, a confirmat teoria că discuția este sortita eșecului dacă moderatorul nu este pregătit și dacă el coordoneaza discuția fără a avea nici o idee, prin urmare el se bazează pe inspirația de moment și improvizație. În final, discuția este superficială și făra fond. În astfel situații, moderatorul poate fi și membru al Academiei Sîrbe de Științe și Arte, tot nu ajută.
Traducerea: Alexandra Gălbează
RaSto
1% Novac
—Indiferent de an și indiferent de procentele soiurilor pe care alchimiștii de la Recaș hotărăsc să le puna în Solo Quinta, eu rămân unul din fanii acestui vin. Mai exact, sunt fan al acestui stil. Poți spune că acel an a fost mai reușit decat celălalt, că ai fi vrut ca soiul ăla să-l simți mai prezent decât…, că aciditatea, că alcoolul, că orice… Recunosc, mie mi-au placut toate, desigur, cu foarte mici diferențe între ele.
—In general, descriptorii acestui vin rămân cam aceeasi, cu caracteristici definite aproape mereu la superlativ. Procentul de 1% de vin roșu vinificat în alb poate fi oricare, iar Solo Quinta va rămâne același vin mare, ideea de a schimba anual soiul roșu fiind doar o interesantă găselniță pentru a promova noutatea.
—Anul 2016 de recoltă a venit cu proporții schimbate pentru SQ: 52% chardonnay, 16% muscat ottonel, 16% sauvignon blanc, 15% fetească regală și 1% novac.
—Inainte de a scrie ce urmează să citiți, l-am degustat de mai multe ori..
—Mai întâi în decembrie, vizitând pentru prima dată Cramele Recaș și punând la cale cu Philip Cox vizita winelover-ilor din februarie 2017. Apoi chiar în februarie anul ăsta, alături de un numeros 
grup cu care am sărbătorit 5 ani de comunitate winelover,într-o lungă serie de 18 vinuri. La începutul lui martie l-am redegustat la Chefsexperience, într-o asociere interesantă realizată de Marina Samoilă și Cătălin Scărlătescu și, bineînțeles, acasă, având la dispoziție întreaga sticlă. Ultimele două dăți a fost cu mult mai bun decât la primele întâlniri, ceea ce e normal să-i priască statul la sticlă. E de reținut că îi face tare bine aerarea (măcar câteva minute) și degustatul din pahar de vin roșu. Pe la 10-12 
grade Celsius își exprimă cel mai bine valoarea. Cel puțin așa mi s-a părut mie, testându-l la mai multe temperaturi. Extrem de fructat, cu arome promițătoare, gustul vine și confirmă primele note. Tente fine de lemn dulce și ușoară vanilie alături de miresmele ottonelului și al feteștii regale își pun amprenta. E un vin complex, aproape molcom, cu tente spințare (date de aportul sauvignonului), perfect echilibrat, cu structură armonioasă și care merită așezat în panoplia vinurilor albe mari de la noi. -8 papioane acum și are viață lungă, atât căt mai poate fi găsit prin magazinele specializate, de obicei, fiind primul vin al Recașului care se epuizează. De-aici și prețul ce sare adesea de 90 de lei, însă la VinMag îl găsiți la preț prietenos.
—Enjoy SQ 2016!
—RaSto
Mărțișoare. Fete… Negre. 3
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-Sfârșitul iernii și începutul primăverii (mai mai mult o toamnă târzie) sunt înțesate de evenimente în care fetele și doamnele din viața noastră sunt în prim plan. Începând cu Dragobetele (lăsat poate pe nedrept în plan secund de către mediocra mass media de pe la noi, care prefera mult mai comerciala Valentine’s Day), continuând cu ziua mărțișorului și încheind cu 8 Martie, bărbații trebuie să se ridice la nivelul așteptărilor.
—-
Acestea fiind zise, ce vin s-ar fi potrivit mai bine de 8 Martie decât ultima serie de 3 Fete Negre, creație a „doamnei Feteasca Neagra”, așa cum este cunoscută Aurelia Vișinescu?
—-Cu prima ediție a acestui vin am intrat în contact cu ceva ani în urmă și a fost dragoste la prima înghițitura, astfel că am rămas fan și am încercat și următoarele serii lansate, toate având în comun asamblajul a trei ani diferiți din același soi de struguri: Feteasca Neagră.
—-Acum s-au folosit vinuri din anii 2013 (20%), 2014 (41%) și 2015 (39%). Vinul se prezintă cu o culoare rubiniu închis, iar în nas se simt cireșe negre discret vanilate (semn că stejarul a fost folosit, dar nu în exces). În gust însă apare revelația: suculent, condimentat, cu o ușoară tentă vegetală care alături de așteptata prună (neafumată, după mine) parcă definesc cel mai bine tipicitatea acestui soi național. Să nu uit de aciditatea medie, alcoolul serios (14,5%) perfect integrat, de taninii neagresivi și de postgustul destul de lung care fac acest vin extrem de băubil încă de pe acum, dar în mod cert și peste câțiva ani 
(cum nu sunt foarte multe butelii în serie, eu am făcut deja loc în răcitorul de vinuri pentru câteva sticle).
—-Dar nu puteam sa nu asociez acest vin cu ceva d’ale gurii. Cum globalizarea este la mare modă în ultima vreme, am apelat la un preparat mult apreciat în casă: kebab-ul de vită și oaie cu legume la grătar. Ce să o mai lungesc, a fost asocierea perfectă, care a dus vinul la 40 de mucenici din 44 (că tot urma ziua lor), la un preț de peste 100 lei din online.
—-Un vin elegant si care mă duce cu gândul la o melodie veche dar mereu tânără:
https://www.youtube.com/watch?v=99FeRc3cudg.
—-Doamnelor si domnișoarelor vă doresc să aveți o primăvară frumoasă!
.
.
.
.
.
Comentarii recente