Amintiri si vinuri din Vama Veche (publicat Vinul.ro)
Vama Veche, sambata, 18 septembrie 2015. Vreme excelenta pentru plaja, apa calda si o atmosfera, cum nu am mai intalnit de ani de zile. Parca ne-am intors in timp cu cel putin douazeci de ani: nu exista sezlonguri sau umbrele , majoritatea restaurantelor sunt inchise, muzica din boxe a fost inlocuita de freamatul placut al valurilor. Si pe plaja numai vamaioti veritabili. Parca, nici nu-ti vine sa crezi! Exact ca in vremurile bune!
Merg in Vama Veche de aproape patruzeci de ani si pot spune ca inca am proaspete in memorie amintirile frumoase legate de aceasta mica oaza de frumusete si spiritualitate. Incepand cu sfarsitul anilor saptezeci, cand, zi de vara pana-n seara ma rugam de mama mea sa ma aduca aici (eu fiind de loc din Mangalia), unde pe plaja plina de scaieti si buruieni abia zareai in luna lui cuptor 10 –12 excentrici. Dar, ce excentrici frumosi pentru un copil ca mine! Toti erau in pielea goala si practic mi se lipeau ochii de …buzele doamnelor si domnisoarelor. Aici am vazut pentru prima data in viata o femeie dezbracata si de atunci am ramas indragostit de aceasta faptura minunata pana in ziua de astazi.
Apoi, au urmat anii 80 unde plaja era populata in general de artisti (actori, pictori, scriitori, etc.), avangarda Romaniei din acea perioada. Incepusera sa apara si cateva corturi, dar ce este mai important atunci s-a dat startul petrecerilor pe plaja, care tineau pana dupa rasaritul soarelui. Tot petrecerile in acorduri de chitara sunt specifice si anilor 90, cand plaja devenise plina, cand toata studentimea noncomformista venea aici, cand, daca nu erai vazut nud in “Vama” nu prea aveai cu ce te lauda in cercurile universitate elitiste. Clar, din punctul meu de vedere perioada de glorie a acestei locatii a fost in anii 90. Nebunia aceea generala cand toata lumea se distra la maxim, cand toti deveneau intr-o secunda prieteni si orice era permis. Daca, doreai o sticla de bere era de ajuns sa o ceri persoanei cele mai apropiate de tine, fie ca o cunosteai sau nu, la fel daca doreai sa canti la chitara, daca iti era foame, ori daca doreai sa saruti o frumoasa domnisoara. Formula folosita era: “cere si ti se va da”! In plus, nimeni nu se supara niciodata! Am intrebat-o pe domnisoara in al carui cort m-am trezit dimineata: cum se numeste – si nu m-a pocnit (bine, acum nu bag mana in foc ca ea imi stia numele), sau odata i-am spus unui tip ca noaptea fierbinte petrecuta alaturi de sora lui m-a facut sa ma indagostesc de ea nebuneste. Mi-a raspuns ca de fapt nu este sora, ci prietena, iar mai departe nu va pot spune pentru ca am fugit fara sa ma uit in urma…
Au urmat anii 2000, cand au aparut pe plaja – barurile, discotecile, dar din pacate au inceput sa dispara chitarile. In acele vremuri toata noaptea se dansa pe butoaie la “Salsa” de exemplu, era moda tricourile ude, dansului la bustul gol (aici ma refer bine-inteles la domnisoare). Era obligatoriu sa prinzi rasaritul pe plaja cu buzele infipte in ale iubitului, cucerit in acea seara sau maxim cu o seara inainte. Toata lumea bea shoturi, iar tequila si vodka era pe buzele tuturor de la prima ora a diminetii. Acum, daca am dori sa respectam adevarul istoric, ar trebui spus ca primele ore ale diminetii in Vama Veche erau: 13.00 -14.00, ca pana atunci nici iarba nu crestea. Pe la un 11.00 – 12.00 de exemplu pe tot intinsul plajei nu puteai vedea decat trupurile celor ramasi de cu seara, care nu au mai avut forta, sau dorinta de a ajunge la propriul cort! Sau…, a dat vreo betie peste ei, ori au observat ca propriul cort este deja ocupat…
In zilele noastre pe la 8.30 – 9.00 dimineata, plaja este plina ochi, cu niste baieti si fete, asezati comozi pe sezlonguri si pititi sub umbrele enorme acoperite cu stuf, care citesc de pe tableta, iar in dreapta au sticla de apa plata… Poate oare sa-mi spuna cineva, cine sunt acesti oameni si ce treaba au ei prin Vama?
Oricum Vama Veche arata astazi cu totul altfel, e plina de hoteluri, pensiuni si vile de inchiriat, restaurante si baruri pentru toate gusturile si buzunarele.
Asta este, m-am obisnuit si eu nu “noile tendinte” si ca sa ma credeti pe cuvant o sa va povestesc despre un loc special pentru mine – Restaurantul Bolo Steak House.
Este deschis de prin 2011 daca nu ma insel si tot de atunci l-am cunoscut pe Calin Baran, omul care pastoreste acest loc. Calin – mare pasionat de vinuri care, si-a pus in cap inca de la inceput sa transforme vamaiotii in mari bautori de vin. Cu toate ca personal am crezut ca e o prostie asocierea vamaiotilor cu vinurile, deoarece aici cuvintele de ordine sunt: bere sau votca, Calin a continuat si a ajuns de la un meniu de 30 vinuri in 2011, la 120 anul acesta. 20 crame romanesti, cateva bulgaresti si o colectie de vinuri “ mai deosebite” pentru cunoscatori asteapta permanent sa fie degustate, sau mai bine zis pentru a intra repede in atmosfera locala. Deci, un proiect reusit!
Asa ca, m-am prezentat la Bolo Steak cu o surpriza si anume noile vinuri de la Crama Stefanesti, iar impreuna cu Calin si cativa prieteni am pus-o de o degustare. Este vorba despre vinuri din vii tinere ( trei ani) la nu pret care poate ajunge la consumator undeva pana in 25-30 lei. Am inceput cu gama Sumedru (am degustat Sumedru Alb si Sumedru Rose), care sunt ceva mai ieftine, dar nu m-au impresionat, apoi am trecut la gama Marcea. Din gama Marcea am incercat Chardonnay, Sauvignon Blanc, un cupaj de Feteasca Alba si Feteasca Regala, un rose fara sa stim din ce este facut, si o Tamaioasa Romaneasca.
Am hotarat ca vinurile sunt foarte bune pentru pretul lor: fresh, proaspete, echilibrate si baubile, dar surpriza cea mare a venit de la Tamaioasa Romaneasca – vinificata in demidulce. Nasul vine cu fructe exotice coapte si trandafiri – extraordinar de curat si placut, urmat de aciditatea ridicata din gust, care nu-ti da voie sa-i simti dulceata deranjanta in vreun fel. Echilibrul perfect, urmat de finalul lung tonic si placut, te face sa te indragostesti pe loc de acest vin. Sunt convins ca, intr-o noapte calda de vara, acest vin bine racit poate fi solutia ideala pentru domnisoara de langa tine, sau companionul perfect pentru inghetata de nuga ( extraordinar de gustoasa), servita desigur tot la Bolo Steak.
Acum sper ca ma credeti, cand spun ca m-am obisnuit cu noua atmosfera din Vama Veche si ii fac fata cu brio, doar ca, din cand in cand, imi place sa ma ascund intr-un loc intunecat al vreunei terase de pe plaja, sa inchid ochii sa sa retraiesc intamplarile petrecute aici in vremuri demult apuse, dar care mi-au marcat profund intreaga viata. Si va pot spune ca, in acele momente, simt inca viu spiritul acestui loc!
Bogdan
Mai multe
Somonnay
—-Sambata, suparat ca Simona noastra nu a jucat prea bine, mi-am facut planuri pentru a doua zi… cu ce sa asociez un chardonnay care in primavara imi cam placuse.
—-Un drum scurt la Carrefour pentru cateva mici detalii de plating si hop… gramada pe aragaz. Vinul in discutie este un Taraboste – chardonnay 2012 Rezerva. Numa’ bun pentru o vreme inchisa.
—-Pentru prima data am facut legume in stil chinezesc la wok impachetate in foi de orez. Nu-i nicio filozofie! Putin picante sa fie. De somon imi era frica sa nu-l pârlesc prea tare sau sa-l mananc prea crud. Cum de garnitura nu eram sigur, am tras in tigaie si cateva felii subtiri de dovlecel presarand ceva condimente… Just in case!
—-A iesit ce se vede, adaugand cativa creveti care intotdeauna iau like-uri cand apar pe Facebook. Si chiar au iesit gustosi.
—-Experienta de data trecuta zice ca vinul trebuie aerat cateva minute, mai ales ca dopul (ud in proportie de 50%) iti spune ca trebuie sa ai rabdare putin cu vinul. 
Dupa ce-am analizat culoarea galben-verzuie (atribuita adesea unui vin tanar), mi-am dat cu nasul in el. Arome de mere, caise, iz de citrice si pere, dar si usor lemn. M-am bucurat sa reintalnesc un chardonnay in care nu-ti cad genele in pahar de atata baric. Fermentat in lemn 6 luni, a iesit un vin serios. Printre alte explicatii de pe contraeticheta, cu o remarca sunt 100% de acord: un vin ce alterneaza intre tanar si matur, un joc placut ce dezvolta in gust mici controverse, dar care-l fac interesant. Sec, cu corp mediu, usor onctuos, placut si cu un echilibru de invidiat. Aciditatea sustinuta, alcoolul (13,5%) asezat unde trebuie il fac foarte agreabil, adica +7 papioane/8.
—-Nu-mi dau seama cat a influentat somonul calitatea vinului, insa mi-au placut amandoua.
—-RaSto
Lângă Varna
“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu
—-De curand am fost intr-o scurta escapada pe taramurile vecine, in Varna. 
Gandul la mare, soare si concediu m-au facut sa fiu mai putin atenta la GPS , rezultand de aici o abatere de la drumul programat. Nu am sesizat schimbarea rutei pana nu am dat pe acest nou drum de un potential obiectiv turistic… mai ales pt un #winelover: Varna Winery. Am fost surprinsa de faptul ca era foarte bine semnalizata, cu pancarde publicitare si indicatoare pe marginea drumului. Nu am oprit atunci, dar decis rapid ca trebuie sa revin pentru o vizita mai amanuntita si evident pentru o degustare.
—-Am revenit a doua zi dupa-masa, nerabdatoare sa le verific ’’portofoliul ‘’. Degustarile se puteau face oricand insa pentru vizita cramei era necesara o programare. 
O domnisoara draguta, care vorbea engleza bine, ne-a servit cu vinurile pe care le aveau disponibile in acel moment pentru degustare. Mi-a placut ca era atenta sa respecte ordinea adecvata.
—-Am inceput cu un vin frizzante, destul de slab alcoolizat – 11%, din Chardonnay si Viogner care mi s-a parut o alternativa excelenta pentru iubitorii de spritz (mai ales daca e foarte bine racit). Aromele predominante (si destul de intense) erau cele de fructe coapte (mango, piersici) si note florale. Gustul era si el destul de intens, in acelasi registru ca si nasul, iar acidulatia era mai redusa decat la un frizzante ‘’classic’’.
—-
Dupa aceea au urmat Pinot Gris si Riesling Italian peste care am trecut putin mai repede, urmate de un Sauvignon Blanc destul de tipic ca arome (vegetal, citric, mar verde) si mediu ca intensitate. Ultimul din ‘’seria alba’’ a fost un Chardonnay baricat 5 luni in stejar frantuzesc, cu o aroma de vanilie destul de pronuntata. Am trecut repejor si peste Rose-ul (cupaj de Sangiovesse 80% si Merlot 20%) destul de acid si vegetal ca sa ajungem rosii.
—-Primul vin rosu, numit de ei SMS (Syrah, Merlot, Sangiovesse), era recolta 2013, avea 6 luni de barique si un nas placut de fructe rosii si prune coapte, completat de o usoara nota vanilica. Aciditatea, corpul, taninul si intensitatea gustului erau la un nivel mediu. Undeva la 79-80p as zice eu.
—-Cel de-al doilea vin rosu – Sublima – era un ‘’Bordeaux blend’’ (Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc si Merlot) , 2013, baricat 12 luni dupa care invechit inca 12 luni in sticla. Nasul sau era mult mai pronuntat, cu arome de fructe negre foarte coapte, prune usacate, vanilie si putina ciocolata neagra. Gustul era placut, in concordanta cu aromele din nas, aciditate medie, corp mediu iar taninul era placut – copt si catifelat. Calitativ era peste SMS iar ca pret, era cel mai scump din lista – 12leva (aprox. 28 ron).
—-Ca impresie generala, vinurile mi s-au parut de calitate medie iar preturile erau destul de convenabile (18 ron – 28 ron). Din punct de vedere al promovarii insa, mi s-a parut ca stateau destul de bine – aveau materiale publicitare de calitate, imaginea cramei era foarte ingrijita iar vinurile lor erau listate in multe restaurnate din Varna – probabil si din patriotism local. Cel putin ca si experienta, recomand o oprire acolo daca sunteti in trecere prin zona.
#winelover hangout. Bucharest, again!
—
–Poate ca pentru lumea vinului din Romania, Luiz Alberto nu este foarte cunoscut. Insa, daca vorbim de cei aproape 20.000 de oameni ai gruparii #winelover, desigur ei stiu ca el este fondatorul acestei frumoase comunitati pe internet, iar din septembrie Luiz are mari sanse de a deveni Master of Wine.
—-Am profitat de scurta sa vizita in Romania pentru a-i face cunostinta cu cateva din vinurile noastre si am organizat Bucharest #winelover hangout pe 24 august, cu un BYOB (bring your own bottle) de vinuri romanesti, dar mai ales cu entuziastii vinului de la noi. Am avut placerea sa o avem alaturi de noi si pe Sue Tolson 
venita sa afle mai multe despre vinurile noastre si winebarurile din Bucuresti. Genul asta de intalniri (despre care am mai scris) e foarte popular nu numai in Europa si de fiecare data strange iubitori de vin din lumea mare.
—-Si pentru ca Luiz venea prima data in Romania, i-am pregatit o primire extrem de calda. La propriu si la figurat. Dupa aterizarea la Otopeni, l-am instalat langa Sue intr-un Bucharest City bus alaturi de o frapiera si un spumant Clarus, lasandu-i sa admire frumoasa intrare in Bucuresti, Calea Victoriei, pana la Piata Unirii, unde se golisem si sticla si, oricum, trebuia sa coboram.
—-
Tema anuntata a intalnirii bucurestene de la Cafepedia fiind Wines of Romania – A Well Keept Secret – concept al Revino.ro, participantii (in marea majoritate purtatori de tricouri specifice), cu care Luiz era nerabdator sa se cunoasca, au avut de adus vinuri din soiurile noastre, astfel incat si el sa aiba o idee despre ce bem noi cu nesaț pe-aici, parada #wineloverilor nostri fiind de exceptie. Au defilat feteștile in toata splendoarea lor, plavaia, grasa de Cotnari, șarba, mustoasa, novacul, cramposia, babeasca, francușa, tămâioasa, negru de Dragașani, zghihara si busuioaca de Bohotin.
—-Dupa speech-urile de bunvenit si reversul acestora, au inceput sa soseasca bucatele romanesti, in incercarea de a le asocia cu vinurile de mai sus. Fiecare participant a prezentat micilor grupuri formate vinul romanesc adus, zona, soiul, bietul Luiz, facand greu fata volumului imens de informatii venit. Ganditi-va ca numai pronunțarea soiurilor romanesti reprezenta o mare dificultate, 
acesta cunoscand mai bine doar Busuioaca de Bohotin vinficata in sec, de la alte intalniri de #winelover unde ne-am intalnit.
—-Pe monitoarele din local s-au prezentat hartile cramelor din Romania de catre Alexandra si Alina de la Revino.ro , practic o lansare oficiala proiectului, lucru care ne-a fost de mare ajutor in a explica invitatilor straini de unde provine fiecare vin prezentat si degustat.
—-Iar pentru ca de curand comunitatea #winelover a adaugat site-ului sau un magazin de unde poti cumpara diverse carti si tricouri, astfel incercand sa sprijine lupta impotriva cancerului – concept la care comunitatea #winelover a aderat, seara tarziu, in mijlocul pietii Alba Iulia ne-am adunat toti pentru lansarea de lampioane roz cu logoul #WLBCAF (WineLovers against Breast Cancer). Desigur, un gest simbolic, dar care in sufletul fiecaruia dintre noi a reprezentat foarte mult. Vinul face bine nu e o vorba aruncata aiurea pentru ca in jurul conceptelor sanatoase, generoase si care fac sens, 
adesea gasesti printre iubitorii de vin amatori de fapte care conteaza. Chiar daca a fost o zi de luni si chiar daca eram in luna concediilor, am fost destui care ne-am bucurat de o seara frumoasa cu vinuri romanesti, iar eu le sunt recunoscator pentru ca au putut veni la intalnire si le multumesc celor implicati in organizare.
—-Acestia sunt membri #winelover, iar pentru Luiz a fost o seara pe care foarte greu ar putea sa o uite. Ar fi si greu, pentru ca voi avea grija ca pe 13 Octombrie, cand ne vom intalni langa Catania, la muntele Etna, cu siguranta ii voi reaminti, ducand in valiza si lampioane.
—-Be a #winelover, be generous! Because wine sharing is caring!
—-RaSto
English version ———————————————————————————-
—-Luiz Alberto may be not so well-known to Romania’s wine world. Still, if we take into consideration the almost 20,000 members of the #winelover group, of course they know him as the founder of this wonderful online community.
—-I took advantage of his short visit to Romania to present him some of our wines and organized a Bucharest #winelover hangout on 24 August, with a BYOB (bring your own bottle) Romanian wine, especially with the enthusiastic ones. We had the great pleasure of Sue Tolson being with us, who came to find out moreabout the wines and the wine bars of Bucharest. These types of meetings (of which I had written about) are very famous in Europe and gather winelovers from around the world all the time.
—-As Luiz was in Romania for the first time, I welcomed him very warm… properly, literally speaking. After he landed at Otopeni airport. I seated him next to Sue on the Bucharest City Bus next to a bucket and the sparkling Clarus, letting them admire the beautiful view of our capital, from Victoria Square to Unirea Square – where the bottle was been empty. After all, we had to get off the bus.
—-The announced theme of the Bucharest Meeting of Cafepedia was ‘The wines of Romania – A Well Kept Secret’ – the Revino.ro concept. Luiz Alberto was anxious to meet participants (most of them wearing specific T-shirts) who had to bring some wines – Romanian varieties – so that he could get an idea of what we drink. Thus, the #winelover parade was one of a kind. There was: plavaia,grasa de Cotnari, sarba, mustoasa, novac, cramposie, babeasca, francusa, tamaioasa, negru de Dragasani, zghihara and busuioaca de Bohotin.
—-After the welcome speech and the comments, Romanian dishes arrived in our effort to pair them with the abovementioned wines. Each participant presented the wine he or she had brought, its area and variety to small groups. It was difficult for Luiz to deal with so much new information. Just think only about spelling the Romanian varieties – a great difficulty as the wine he best he knew about was busuioaca de Bohotin, the dry wine from the other #winelover meetings when we had met.
—-The maps of Romanian wines were presented on the restaurant’s monitors by Alexandra and Alina from Revino.ro. More precisely, the official opening of the project was of great help in explaining to our foreign guests where each wine tasted and presented comes from. The #winelover community has added a shop to its site where you can buy various books and T-shirts, trying to support the fight against cancer – a concept that the #winelover community embraced late at night in the middle of Alba Iulia Square – where we all gathered to launch pink lanterns with the logo #WLBCAF (WineLovers against Breast Cancer). This was a symbolic gesture, but it still meant a lot to all of us.
—-Wine is good – not a silly saying at all – because around all the healthy, generous and meaningful concepts, you can often find among amateur wine lovers that deeds that do count. Even if it was Monday and the month of vacations, there were many of us who enjoyed a wonderful evening with Romanian wines and I am really grateful for their presence at this event and thank you all to all those involved in its organisation.
These are the #winelover members. This was a night that Luiz could forget with difficulty. It would be very difficult, especially since on 13 October, I will meet him near Catania, on Mount Etna and remind him of it, with some of the lanterns in my suitcase.
Be a #winelover, be generous! Because wine sharing is caring!
RaSto
.
.
Comentarii recente