Cool Plăvaie
—-Cu o luna in urma am avut ocazia ca pentru putin timp sa vizitez Crama Gîrboiu. 
Asezata in mijlocul triunghilui format de localitatile Terchesti, Dragosloveni si Popesti – nu departe de DN2 in drumul spre Focșani. Locul, desi e destul de lipsit de pitoresc, te impresioneaza prin stilul nemțesc: hala cramei, tancurile mari de inox, depozitul si numai dupa ce ajungi sus la sala de degustare (tapetata cu trofee) iti reamintesti ca esti in locul unde cateva vinuri din soiurile romanesti se fac cel mai bine.
—-De fiecare data, vara, pe langa zghihara, mi se face dor de șarbă si plăvaie. Si daca sarba o poti intalni si prin alte parti, plavaia imbuteliata nu stiu unde se mai poate gasi. Despre plavaie 
– soi caracteristic zonei de sud a Moldovei (Vrancea, in special) se stie destul de putin si trebuie sa folosesti Google sau sa te apuci de citit ca sa afli cate ceva in plus.
—-Am profitat de caldura mare din acea zi si am poposit ceva mai mult in depozitul racoros, simtindu-ma ca un copil in candyshop. Evident ca n-am plecat singur de-acolo si-am luat plăvaia cu mine! Chiar multă.
—-Racit bine, vinul din plavaie e cool! Galbior cu insertii verzui, ii zice bine si olfactiv. Semiaromat, cu nuante de flori de vara si citrice, te face curios sa-l gusti degrabă. Cu suficienta mineralitate si aciditate medie, plavaia trebuie tratata ca un vin tanar, vioi si trebuie profitat de prospetimea sa. Gustul sec e dominat de un amestec de citrice, piersica si ceva zarzare coapte si fac pereche buna cu nivelul mai scazut de alcool (12%). 
Nu va ganditi la vreo pretențioșenie de vin (+6 papioane/8), pentru ca menirea sa principala e sa vă racoreasca si sa va acompanieze o masa de vara. Faptul ca are screw-cap, iar pretul fiind in jur de 20 de lei, vă conduc la ideea unui vin vesel, corect si pe care ti-l doresti alaturi de pește, branzeturi, pui (evident) si legume mandatory.
—-Try cool Plăvaie!
—-RaSto
Păsărica de Bordeaux
—-
De aproape 4 ani, pe piata noastra de vinuri, face cariera acest sauvignon blanc. Chateau La Verriere.
—-S-a scris si se va scrie despre acest vin pentru ca e un vin cumsecade. Cunosc pasionati care nu dorm bine daca n-au 2-3 sticle in beci sau la frigider. Multi isi iau acasa cu baxurile, iar unii l-au avut ca vin la nunta. Asta nu inseamna ca e un vin popular. Calitatea, regiunea si pretul il califica la alt nivel. Un vin pentru cunoscatori la un pret corect (10 euro).
—-Verriere-ul de 2014 care a ajuns pe piata noastra in urma cu o luna, dar fara prea multa valva, nu e cu mult diferit de ce ne-a obisnuit pana acum. Primul lucru pe care-l remarci este contraeticheta. 
In limba romana si cu mentiune speciala pentru cel care l-a descoperit, l-a importat si pe care-l felicit.
—-Galben-verzui, cu miros inconfundabil de sauvignon de lume veche, razbate tipicitatea si nuanta de ardei gras, ierbos si mai putin parfumat (si exploziv) decat precedentul. Imi plac vinurile la care gustul confirma mirosul placut. Verriere-ul asta e din aceasta categorie. Mult mar verde, citrice, proaspat cu toti parametrii in echilibru (aciditate, corp, alcool – 13% ), cu un post gust destul de lung, nu-l putem aseza decat la ++7 papioane/8.
—-Generos in asocieri culinare light, sauvignonul asta confirma iar si devine mon ami si vara asta.
—-Cu bine,
—-RaSto
Wine Princess – Balla Geza
Cu ceva timp in urma, am raspuns invitatiei domnului Balla Geza si am fost intr-o vizita la crama domniei sale. La 24 kilometri de Arad spre Deva, la baza dealurilor Minisului am gasit o gura de Rai, cu oameni si locuri, ce numai in povesti le crezi posibile.
Aici, in incinta cramei exista o pensiune unde te poti caza, poti degusta vinurile dupa pofta inimii, alaturi de gulasul traditional, sau orice altceva doresti.
Am stat doua zile si in fiecare dimineata m-am trezit in miros de must si struguri copti. Am batut la picior dealurile molcome pline de vii cu struguri copti. Am vizitat crama, am degustat vinurile si am ascultat povestirile domnului Balla Geza, pana aproape de ivirea zorilor.
Si acum despre vinuri!
De cum ai ajuns aici poti incepe cu un spumant brut – Clarus, obtinut din Mustoasa de Maderat. Fin si cu un gust fresh, floral, este numai bun inainte de masa, sau daca te lungesti in noapte la discutii cu prietenii. O alta alternativa ar fi Frizzy, tot din Mustoasa de Maderat, un vin usor cu numai 12% alcool, usor frizzante si la fel de proaspat.
Daca doresti in schimb un vin “serios”, poti incerca Furmintul din gama de varf – Stonewine. Vin alb, baricat 8-9 luni in butoaie de stajar, mineral cu usoare note de vanilie, este un vin cu caracter puternic pe care nu siguranta nu o sa-l uiti usor.
Dar, fara doar si poate pe mine m-au impresionat ca de fiecare data cand le degust vinurile rosii. Daca esti pasionat de vinuri macar o data in viata trebuie sa incerci Cadarca si Cabernet Franc-ul din gama Stonewine. Vinuri puternice, barbatesti, extractive, dar totodata fine, fructate si desavarsite din punct de vedere al echilibrului. Nu simti alcoolul, aciditate este exact unde trebuie, iar aromele de fruct le simti calde si placute, pe un final lung care tine minute bune.
Nu va mai spun nimic, am dorit decat sa va fac putin curiosi pe de o parte, iar pe de alta cred, ca aceste vinuri merita mult mai multa atentie, asa ca o sa le descriu mai pe larg in postarile viitoare.
Bogdan
Mai multeA început sezonul estival!
La începutul lunii iunie, mi-am făcut “de drum” spre mare. Mi-am propus două lucruri: să rezist o săptămână întreagă acolo şi să trec cât mai puţin, spre deloc în ţara prietena şi vecina – Bulgaria. Mi-am cărat şi bicicletele cu mine, nu de alta, dar am auzit că, o groază de turişti fac acest lucru…
Am avut însă o singură problemă: care turişti?
Dar, să vă povestesc pe îndelete cum au decurs ostilităţile în această minivacanţă!
Am ajuns într-o zi de luni dimineaţa, pe o vreme superbă în frumoasa mea căsuţa din Mangalia. M-am schimbat rapid, m-am urcat în maşină şi cu maximă viteza (admisă bine-înţeles), am aterizat pe plajă favorită – cea dintre Saturn şi Venus. Aceasta este plajă pe care o frecventez, deoarece e curată, liniştită, iar apa este extraordinară pentru înot. Nu sunt skyjet-uri care să polueaze apa, nu există muzică dată la maxim, gâturi groase cu lanţuri la fel, sau tot felul de piţipoance care mai de care mai fandosite, pentru un motiv foarte simplu – aici nu există şampania, fără de care ele nu îşi pot aşeza fundul pe şezlong!
Ajuns pe plaja dorită, ce să vezi – eram singurul turist! Bine – linişte, linişte, dar nici chiar aşa! Să înoţi din Venus până în Saturn şi înapoi şi să nu vezi pe nimeni în apă! Să stai singur “cuc” pe plajă şi să nu auzi decât pescăruşii. Nu tu o înjurătură, un copil urlând, sau un câine care să-şi facă nevoile la piciorul şezlongului! Mai că îmi venea să mi-o doresc pe mama maneliştilor, ori pitipoanca supremă, numai singur să nu fiu! Şi uite aşa supărat, am plecat către Cherhanaua Razelm din Venus, locul unde anul trecut serveam regulat masa de prânz. Aici, era ceva agitaţie, dar nici un client… Am riscat şi am comandat meniul obişnuit: ciorba de peşte şi saramura de crap. Crapul din saramura era destul de vechi, dar ce să zic…, scuzabil pentru numărul de clienţi. 
Nu mă plâng, ciorba a fost extraordinară ca de obicei şi nici saramura nu a fost chiar de aruncat. Dar, e cam deprimant să fi singurul client din restaurant, mai ales că anii trecuţi în sezon erau momente când nu găseai loc la masă.
Apoi, seară am plecat cu bicicleta din Mangalia până în Olimp la gelateria mea favorită – Mimoza, aflată pe terasa hotelului Amfiteatru, unde se serveşte cel mai grozav frappe de pe pământ. Cum era pe terasă, o să mă întrebaţi? Precum în “Bătrânul şi Marea”, desigur bătrânul fiind eu. Iar, hotelurile din acest complex, cândva adevărate perle din sudul litoralului – închise!
Poate vreţi să ştiţi cum a fost drumul la duş, sau la întors? Interesant – la duş m-am intersectat cu vreo doi muncitori în construcţii care probabil terminaseră programul de lucru pe la vreun hotel în renovare, la întoarcere m-am întâlnit cu patru câini frumoşi care m-au alergat şi lătrat până le-au crăpat ficaţii… Nici măcar curvele, nu erau la posturile cunoscute…
Cam asta este situaţia turismului românesc la început de sezon, cel puţin în sudul litoralului. O zonă absolut pustie cu marea majoritate a hotelurilor şi restaurantelor închise. Atenţie, vorbim despre începutul lunii iunie!
Excludem de aici Vama Veche unde cu siguranţă sunt în permanenţă ceva turişti, dar în rest bate vânt de sărăcie şi faliment, cum mie nu mi-a mai fost dat să văd. Nici nu vreau să-mi amintesc ce era pe litoralul românesc la aceeaşi dată cu vreo douăzeci de ani în urmă…
Păcat, ce pot să zic…
Asta fiind situaţia, ce să fac? Am stat frumos acasă şi mi-am sunat câţiva prieteni, urmând să gospodărim câte ceva, uşor de seară. Alegerea a fost simplă, unul dintre prieteni venind la uşă cu un crap de 10-12kg. Nu de alta, dar cică asta au găsit prin pescăriile oraşului: “ceva guvizi mici şi băloşi, peste oceanic îngheţat şi… crap”, că doar suntem pe malul mării, nu?
Am încins repede grătarul şi deoarece Crama S.E.R.V.E. mi-a trimis spre degustare vinurile noi, am gândit că este momentul să ne înecăm amarul şi să ne amintim de lucrurile plăcute ale vieţii.
Am degustat trei dintre vinuri mai exact: Vinul Cavalerului – Pinot Noir 2013, Vinul Cavalerului – Feteasca Albă 2014 şi Terra Romana – Chardonnay 2014.
Despre Pinot Noir nu o să scriu prea mult, deoarece a povestit amănuntit Răzvan aici! Vreau să spun numai că acest vin mi-a depăşit aşteptările. De la aromele de zmeură şi condiment, până la echilibrul gustativ, de la taninurile catifelate şi plăcute, până la corpul suav şi elegant, toate duc spre un vin plăcut de băut la fiecare masă.
Am început desigur cu Vinul Cavalerului – Feteasca Albă 2014, alc. 13,5%.
Acesta este un vin pe care eu personal l-aş fi dorit puţin mai corpolent şi cu aciditatea ceva mai ridicată. În rest, echilibrat, cu un final mediu puţin tonic, vegetal, plăcut şi răcoros. Dar, în schimb aromele cu flori albe, fructe dulci exotice şi pepene galben sunt atât de plăcute că îţi vine să le miroşi la nesfârşit.
Este de asemenea un vin de băut în fiecare zi, nepretenţios, care cel puţin vara nu ar trebui să lipsească de pe masa nimănui.
Regele serii a fost pentru mine Terra Romana – Chardonnay 2014, alc. 13,5%.
Aromele cu flori şi fructe dulci îmbrăcate în batoane de vanilie, cu tuse minerale, sunt extraordinar de curate şi “exacte”. Gustul vine în acelaşi registru cu aromele, echilibrat şi deosebit de plăcut.
Nu se simte lemnul, alcoolul ci numai gustul fructelor coapte care învelite în mantia unei acidităţi foarte bune devine fresh şi răcoros. Final lung şi puţin vanilat a fost minunat, dar mai mult decât orice am apreciat dispariţia lemnului puţin excesiv din anii trecuţi. Acest Chardonnay mi-a plăcut cel mai mult dintre vinurile degustate şi cred că este cu siguranţă printre cele mai elegante şi mai nobile de pe plaiurile mioritice.
Menţionez că vinurile au fost degustate la 8-9 grade Celsius, mai puţin Pinot Noirul, care a avut în jur de 10-11 grade Celsius.
Ordinea preferinţelor prietenilor mei a fost: Pinot Noir, Chardonnay, Feteasca Albă. A mea cum spuneam Chardonnay, Pinot Noir, Feteasca Albă, dar ca un făcut, prima s-a golit sticlă de Feteasca Albă. De ce oare?
P.S. Trebuie să mărturisesc că nu am rezistat întreaga săptămână pe litoral, mai mult chiar, după această primă zi minunată am petrecut majoritatea timpului în Bulgaria.
Bogdan
Mai multe
.
.
Comentarii recente