Chateau Vartely
Cu putin timp înaintea Sărbătorilor Pascale, la invitaţia prietenilor de la Produse Moldoveneşti, am fost in vizita la Chateau Vartely in Republica Moldova. Aventura a început într-o dimineaţă răcoroasă, cu plecare din iubitul nostru oraş Bucureşti. Pentru a ajunge la locul întâlnirii, a trebuit sa înfrunt un trafic de coşmar, cu cozi interminabile, cu tot felul de nesimţiţi care depăşeau coloana, cu alţii care blocau intersecţiile, claxoane si înjurături la tot pasul. Am ajuns un pachet de nervi, dar imediat ce microbuzul nostru s-a pus in mişcare, atmosfera a devenit atât de plăcută si relaxanta încât aproape am uitat incidentele anterioare. Sa fi fost oare de la Spumantul Chateau Vartely, care a “curs” in permanenta? Nu cred! Mai degrabă, de la compania deosebit de plăcută a “colegilor de suferinţa”, care parca au manipulat timpul, pentru a ajunge cu viteza luminii la porţile cramei. Sau, poate minunea a venit de la roseul din gama Individo…
Oricum nu mai contează, important este ca am ajuns cu bine si am fost întâmpinaţi de moldovence tinere si frumoase, bineînţeles, cu un pahar de spumant rece si multa, multa căldura sufleteasca.
Trebuie sa recunosc ca nu sunt un fan al vinurilor din Republica Moldova, in general vinuri cu tenta oxidativa, după care nu ma dau in vânt, dar an de an lucrurile se schimba si se schimba in bine, aşadar acesta a fost si motivul vizitei mele in Republica Moldova. Mai mult, s-a ivit aceasta ocazie de a vizita Chateau Vartely, de unde apreciez vinurile din gama Taraboste si bineînţeles Spumantul Vartely pe care l-am tot amintit.
Am ajuns, ne-am cazat, apoi a urmat un sir interminabil de degustări ale vinurilor făcute aici cu asocieri, care mai de care mai îndrăzneţe si mai plăcute. Am remarcat aici o zona de cazare luxoasa, un restaurant excelent si o crama cu tehnologie ultramoderna. Dar, toate astea cred ca nu ar face nici doi bani, fara colectivul care se ocupa de aceasta afacere. Sunt toţi incredibil de tineri, cu idei îndrăzneţe, lucrând tot timpul in echipa si realizând o treaba excelenta. Cred, ca acesta e secretul reuşitei lor pe de o parte, pe de alta, cred ca tocmai asta lipseşte unor crame din România.
Am fost printre primii care am degustat noul Taraboste Pur Aristocratic 2015 (70% Cabernet Sauvignon, 30% Merlot), un vin care chiar daca este inca tânăr, îşi arata potenţialul. Corpolent si poate cu tuse uşor gemoase, are o aciditate foarte frumoasa si un echilibru care nu-ţi da voie să-i descoperi cele 14,5% procente alcool. Vin, care inca de acum are o eleganta si o personalitate aparte si care după ce s-a odihnit 18 luni in baric nu e dominat de lemn, ci culmea – de fruct!
Am mai fost impresionat de Taraboste Chardonnay 2015, vin care după 6 luni in baric-uri noi si aromele sale puternic vanilate, va face senzaţie printre iubitorii acestui segment de vinuri pur gastronomice.
Apoi, vinurile dulci au fost o surpriza plăcută, dintre care Ice Wine-ul care va apărea probabil prin toamna aceasta, sau la începutul anului viitor, este pur si simplu excelent.
Una peste alta, toate vinurile au fost bune si trebuie sa recunosc ca nu m-aş fi aşteptat la una ca asta. Ba mai mult am început sa le recomand prietenilor, iar daca aveţi drum prin zona merita sa poposiţi aici măcar o zi doua. Iar, daca cumva nu aveţi drum, sa va faceţi!
Felicitări Chateau Vartely si mult succes in continuare!
Bogdan
Mai multeVermentino… a la française
—
–Pentru amatorii de vinuri albe seci crispy, așa cum sunt eu, a degusta un vin din soiul vermentino provenit din Pais d’Oc poate fi o provocare. Experiența mea (deloc mare) cu soiul ăsta îmi spunea că vine din Italia. E adevarat, din mai multe regiuni (Liguria, Sardinia, Piemonte, Toscana – ca zone mai des întâlnite), dar în niciun caz nu bănuiam că poate fi și din sudul Franței.
—-Funcție de locul unde s-a adaptat, a căpătat diferite nume. Degustându-l, am început să citesc mai mult și am aflat, că de fapt, e un vin al Mediteranei, provenind dintr-o încrucișare cu Malvazia și căruia îi stă bine oriunde pe lângă malul mării, condițiile geo-climatice oferindu-i toate necesare pentru exprimarea ca vin vesel și vioi.
—-Vermentino 2015 de la Les Jamelles face parte dintr-o mini colecție denumită de producător Cepage Rare, 
reunind câteva soiuri aproape uitate și care de-a lungul timpului s-au făcut cunoscute și în zona lor viticolă (malbec, pinot gris, marsanne, carignan, roussanne). Acest vin are o culoare pal-gălbuie, cu ceva strălucire și cu arome plăcute dar nu foarte intense de pere și citrice, dar și ceva cremene. În gust e sec, se confirmă mineralitatea, are aciditate puțin peste medie și are note de măr verde, gutuie și caise verzi. Vioi. E destul de corpolent pentru un vin de litoral, cu alcool domol (12,5 %), iar nota dominantă cred că este eleganța și post gustul (ușor amărui nederanjant) mediu spre lung. +7 papioane/8 și generos în asocieri culinare.
—-O experiență plăcută pe care o voi relua cât de curând.
—-RaSto
Grecia Vini – Viticola
Daca mai toti mergem in Grecia pentru plaja, soare, yahting sau te mai miri ce, eu impreuma cu prietenul Horia Hasnas, am facut un tur al cramelor. Nu ne-a fost deloc “usor”, deoarece am inceput din nordul Greciei, zona Drama – leaganul lui Dyonisos, pana jos in sud, in insula Santorini. Si pentru ca nu multi romani au incercat aceasta placuta experienta, o sa va impartsesc cateva impresii personale.
Cu toata convingerea va spun ca un asemenea tur merita cu prisosinta! Puteti vedea lucruri interesante, cunoaste oameni cu totul si cu totul speciali, sau degusta vinuri de exceptie.
O sa incep spunandu-va, ca un asemenea tur merita si numai pentru ineditul acestor crame. Am vazut crame sapate direct in stanca pe mai multe nivele, cum este Crama Venetsanos, sau direct in pesteri cum este Crama Hatzidakis, sau crame muzeu cum este Crama Gerovassiliou, unde puteti admira toate ustensilele si tehnicile de obtinere a vinului din cele mai vechi timpuri pana azi, sau cele peste 2500 de tirbusoane din toate zonele pamantului. Crame cu o arhitectura cum nici in revistele de specialitate nu gasesti si tehnica “gen S.F.” cum intalnesti de exemplu la Crama Wine Art Estate
Impresionat am fost si de modul in care sunt promovate soiurilor grecesti. In orice crama poposesti, explicatiile si degustarile incep cu soiuri precum: Assyrtico, Malagousia…, sau rosiile Agiorgitiko, Xenomavro, Mavrodaphne, etc. Toata lumea le prezinta ca fiind o adevarata bogatie nationala, sansa cu care Grecia poate patrunde in topul vinurilor mondiate. Si nici nu se inseala in acesta privinta, multe vinuri fiind deosebite ca si calitate, prezentare, sau posibilitate de invechire.
Un alt lucru interesant este turismul viticol. Intalnit in toate formele, de la cel masiv, cum am vazut la Crama Gerovassiliou, unde in sezon ajunge cate un atotocar plin cu turisti la fiecare ora, la cramele din Santorini, unde fiecare venea din proprie initiativa, cu familia sau prietenii sa deguste vinuri si sa petreaca o zi altfel decat dogorit de soarele arzator pe plaja, sau in tavernele grecesti. La fiecare crama poti servi masa, cumpara suveniruri gen tricouri, sau tirbusoane, dar cel mai important lucru – poti cumpara vinuri in orice cantitate, care pot fi trimise direct din crama, oriunde in lume. Si lumea cumpara din plin, vreau sa va spun!
De retinut este si faptul ca aici toate explicatiile le primesti cu maxima franchete, indiferent cat de tampite sau incomode sunt intrebarile. Asadar, nimeni nu se fereste sa-ti spuna ca un anumit an a fost prost si vinurile au iesit indoielnice, ca un anumit vin are corectie de aciditate ori ba, sau ca un alt coleg enolog a reusit anul acesta un Assyrtico de exemplu, mai bun decat al sau si trebuie neapatat vizitata si crama respectiva pentru a degusta vinul. Asta, pentru ca dragi prieteni, in Grecia mai toti enologi sunt prieteni si se ajuta, dealtfel ca si in Romania.., cred!!!
Acestea fiind spuse, nu-mi ramane decat sa va incurajez ca in urmatorul vostru concediul in insorita Grecie, sa vizitati macar una, doua crame mai apropiate, daca nu sunteti inca hotarati pentru un concediu vini – viticol. Cu siguranta nu o sa regretati!
P.S. Domnisoarele din foto, sunt oenologi ale unor supercrame…
Bogdan
Mai multe
Popas in Tokay. Episod 2
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe George Ignat. Familiarizat cu limba franceză si cu poveştile despre vin ale Franţei, George Ignat (aka George Wine) se considera mai mult decât un oenofil, devenind somelier şi fiind implicat în industria de profil de la noi, promovând mai multe crame. De formaţie este inginer şi a condus o firma de construcţii şi design din zona sticlei arhitecturale.
—-Dupa vizita la Grof Degenfeld Winery (din primul episod), a urmat vizita la cea de a doua crama Disznoko- Piatra Porcului.
—-Povestea începe in 1992 prin cumpararea domeniului de catre francezii de la AXA 
Millesimes, care sunt si proprietari in Portugalia – Quinta do Noval si Franta-Chateau Pichon Baron, Chateau Suduiraut, Chateau Petit Village, Chateau Pibran, Domaine de l’Arlot.
—-De ce e important acest domeniu? In 1732 aceste vii au fost declarate prin decret regal „ Premier Cru“ din Tokaj! Deci un pic mai devreme decat a facut Napoleon al III – lea in Bordeaux in 1855.
—-Puțin după 2002, cand zona Tokaj este inclusa in Patrimoniul Mondial de catre UNESCO, Crama Disznoko este declarata Crama Anului in Ungaria (2005).
—-Am intrat in curte si in fata am avut restaurantul „Casa Galbena”(Sarga Borhaz)!
Citisem atatea despre el, ca nu am rezistat tentatiei de a-l testa. Era ca intr-o scrisoare a lui Choderlos de Laclos din „Legaturile primejdioase” … Mi-l doream, inainte de a-i trece pragul!
—-Cladirea a fost construita la inceputul secolului XIX in stil neo-grec de catre un fost prim –ministru maghiar. In zilele noastre restaurantul a devenit o cladire emblematica, un loc de intalnire pentru localnici si vizitatori, atrasi de meniul bogat in preparate traditionale unguresti si mancaruri specifice zonei.
—-Ceea ce am si facut! Am trecut direct la lucruri serioase, am sarit peste aperitiv si am ajuns la porcul din rasa mangalita, care este gatit in mai multe moduri, ajungand la rang de cult. La noi nu se pune accent pe acest grohaitor, detinator al unui procent redus de colesterol. Fiind copil imi amintesc ca bunicul meu, la Ineu, deci nu foarte departe de Tarcal, crestea acest soi si-l punea pe masa de Craciun. Uite ca de mic, m-am hranit cu 
carne cu continut redus de colesterol, dar am si mancat paine cu untura de mangalita, sare grunjoasa (nu de Himalaia) si rosii din gradina bunicii!
—-La 20 de pasi vedeai intrarea in crama unde aveau loc degustari, private sau cu grupuri. Sunt oferite mai multe tipuri de degustare: clasica, de Eszencia, verticala de Aszu sau iti creezi propria degustare cu vinurile alese din lista de vinuri oferita.
—-Am selectat si am degustat urmatoarele vinurile din lista: Tokaji Dry Furmint 2015, Tokaji Dry Harslevelu, Tokaji Szamorodni Szaraz 2006, Tokaji Sarga Muskotaly, Tokaji Aszu 5 puttonyos 2007.
—-O singura observatie: Furmintul sec 2015 este deja intr-o noua prezentare si anume forma sticlei este identica cu cea de Tokaji Aszu, dar de 750 ml. Deja s-a inceput o
campanie masiva de personalizare a vinurilor de Tokay, toti producatorii de Aszu adoptand acelasi model de sticla! Poate ne gandim si noi la o forma de sticla unica pentru o Feteasca Neagra…
—-Grupurile de pana la 50 de persoane pot cobora cateva sute de trepte intr-o pivnita subterana. Ne-am alaturat unor „fruntasi” polonezi la degustare.
—-Am vizitat Crama. Aceasta a fost construita in 1995, dupa proiectul arhitectului Dezso Ekler. Ea imbina elemente traditionale preluate din crame vechi ale regiunii Tokay (mult lemn, lumina naturala cu elemente moderne), fiind una dintre cele mai renumite realizari de arhitectura viticola din Estul Europei. Are 3 etaje, pe fiecare etaj avand loc un alt proces de vinificatie.
—-Am facut o plimbare prin vie in drum spre parcare. Un amanunt de retinut: marile crame de aici au, pe dealuri, in afara de vie si cate o capela. La Grof Degenfeld am vazut-o pe prima si aici pe a 2-a!
—-A fost o dupa amiaza placuta, dar destul de calduroasa, poate prea calduroasa dupa racoarea din crama si pivnita. Norii au albit cerul, parca imbratisandu-se cu capela singuratica de pe deal!
—-Sa fie mai credinciosi decat noi?
Mai multe
.
.
Comentarii recente