Divinitas. De Paște
—-Feteasca neagră de la Intervitt am mai gustat-o. La crama din Viile Sudului în vara, dar și la Premiile de Excelență Vinul.ro din toamna anului trecut. Atunci avea o etichetă albastră. 
Mi-a plăcut de fiecare dată, dar ca a doua zi de Paște, parcă, niciodată.
—-În acest frumos noiembrie de inceput de lună mai, feteasca de la Dunăre s-a scurs brusc și vesel odată cu ce-a mai rămas din drob și restul bunătățurilor.
—-Are acele arome plăcute pe care eu mi le doresc de la o fetească neagră- prune, chiar prune uscate. Chiar dacă e mult mai robustă și curge mai gros, după primele două guri ajungi la concluzia că un pic de aer îi face și mai bine. De abia atunci se dezvoltă cum trebuie și apar și aromele de vișine, dar mai ales de cireșe amare. Izul de vanilie din lemn e prezent tot timpul, dar îmbracă frumușel alcoolul (de 13.5%) și dă rotunjime și eleganță, domolind taninii.
—-Cu post gust ușor dulceag, dar plăcut, feteasca neagră se cocoață la ++7 papioane, ajungând la concluzia că divinitatea a fost prin preajmă zilele astea.
—-Cu bine,
—-RaSto
De pe malul stang al Oltului . Cramposie de Cepari
—-La inceputul saptamanii am fost la Slatina.
—-
Am avut ocazia sa ajung la magazinul Cramei Cepari si sa cumpar cu 35 de lei cramposia din ultimul an de recolta.
—-Ieri, dupa a treia zi de Good Wine si dupa o caldura venita prea devreme, l-am deschis spre seara si iata ce am gasit: arome florale, fân cosit, dar si o tenta de tabac!! Cu cat ai rabdare mai multa, iti spune si mai multe. E un vin sec, ce incepe placut, notele din nas confirmand si ele pe cele din gust. Usor mineral, cu foarte bun echilibru intre aciditate si alcool (13.2%). Are un post gust mediu si la 7 papioane/8 cred ca va fi un success pentru caldurile care se anunta. Atentie, producatorul a anuntat doar 5700 de sticle, deci… Astept ca producatorul sa introduca noile informatii pe site-ul sau si sunt tare curios unde il pot gasi in Bucuresti.
—-RaSto
Degustare Mosia de la Tohani
Care ar putea fi maximul pe care ti l-ai putea dori intr-o seara calda la sfarsit de martie, va intreb? Exact! Compania oamenilor frumosi de la Tohani ( si aici nu ma prea refer la barbati J) si multe vinuri bune! Toate, intr-o admosfera relaxata, cu povesti inedite si multa, multa voie buna.
Nu o sa va mai spun decat ca, acest eveniment a fost pregatit si derulat perfect, apoi o sa trecem repejor la vinuri.
Au fost multe! Multe vinuri din gamele de top ale acestei crame si toate foarte bune. O sa incep cu miniverticala Apogeum – Feteasca Neagra 100%:
Apogeum 2011, alc.13,8% – este un vin usor oxidativ, echilibrat, corpolent, cu tanini fermi si foarte bine structurat. Aromele de visina, lemn dulce si cuisoare, pe care le simti in nas, continua natural pana in postgustul lung al acestuia. Un vin serios, care se afla dupa parerea mea pe pozitiile fruntase ale topului de Feteasca Neagra de la noi din tara.
Apogeum 2012, alc.14% – mai catifelat si mai rotund decat primul, cu tanini mai moi si corpul mai usor, un vin cu siguranta mai versatil din punct de vedere gastronomic decat primul. Atat aromele vanilate cu mult fruct copt, cat si gustul, au o tusa dulceaga, care-l fac foarte prietenos si placut de baut. Nu este cu nimic mai prejos decat primul si sunt convins ca are deja fanii lui.
Apogeum 2013, alc.14% – inca nu este gata, dar de pe acum se poate remarca corpul bogat, complexitatea aromatica si gustativa, ceea ce face din el, un vin care le poate depasi curand pe cele doua surate de mai sus.
A doua miniverticala a fost cea de Merlot – Principele Radu:
Principele Radu 2010, alc.14% – aromatic foarte complex, pe langa notele primare de vanilie, fruct, incep sa apara si cele tertiare de marochinarie, sanguine, sau bacon ori piele de animal. Gustativ este la fel de bogat, pe fondul unui corp plin, dens, simti in gura de la fruct la ciocolata neagra, de le lemn dulce la condiment. Aciditatea este foarte buna, iar postgustul lung si catifelat. Foarte reusit acest vin, iar dupa parerea mea a fost cel mai bun din aceasta degustare.
Principele Radu 2011, alc.14% – aciditatea putin cam jos, iar postgustul o idee cam scurt, cu ceva note vegetale. In rest arome frumoase si gust de fructe proaspete putin afumate coiocolata si migdale.
Principele Radu 2012, alc.14% – si el are o usoara lipsa de aciditate, dar compenseaza cu arome intense de mure, vanilie si cappuccino. Gustativ este foarte fresh, cu fructe acrisoare, si un final plin, cu multa ciocolata neagra.
Au mai fost vinuri dar, despre acestea cu ocazia viitoare!
Ca si concluzie generala – inca intr-o perioada de tatonari si cautari de identitate, vinurile sunt din ce in ce mai bune. Cred de asemenea, ca ar merita o vizibilitate mai buna pe piata, deoarece multi dintre noi nu au auzit inca de ele, nu le-am degustat si e pacat. Mare pacat!
La final nu-mi ramane de spus decat: Felicitari Mosia de la Tohani!
Bogdan
Mai multeAlbariño. Din Galicia pe malul stâng… al Prutului
—-
Și se facea ca intr-un dialog pe Facebook, cu Andei Cibotaru despre vinurile noi din R. Moldova, cineva vede conversatia, iar la foarte scurt timp primesc drept mostra pentru degustare noul Albariño facut la F’autor.
—-M-am bucurat sa descopar un vin dintr-un soi pe care-l gasesti tocmai la capatul extem (de vest) al Europei. Uite că acum, pe o suprafață de aproape 2,5 hectare il putem gasi si langa Prut. Pe partea cealalta, dar tot e mai aproape.
—-Pentru inceput remarc sticla frumoasa, de tip nou in panoplia producatorului si o eticheta total diferita de restul gamelor. Vinul este 100% albariño. In timp ce deschideam sticla, eram atent cu celalalt ochi la garnitura colorata a crevetilor ce aveau sa asocieze vinul.
—-Culoare tipica pentru soi, galbior cu bataie spre verde. Nas de primavara, nu foarte pronuntat, cu arome de fan si flori albe, care in prima faza te duce spre o feteasca alba. 
Cu cat ai mai multa rabdare si zoresti rotirea paharului, incepe sa se schimbe si apar note noi. Prima senzatie in gust pare si ea destul de neutral, dar si aici trebuie sa ai rabdare. Se dezvolta iz de iarba cosita, caise verzi, mult mar verde la care se adauga o aciditate mare. Vinul e extrrem de vioi, de proaspat si exact cum trebuie sa fie un albariño/alvarinho iberic. In ciuda celor 13.4% vol. alcool, necaracteristic celor facute sub emblema Vinho Verde, vinul e echilibrat. Are ceva mineralitate, iar postgustul e mediu, lasand acea amprenta de amarui-acrisor, ceea ce il face imbietor, prietenos si purtator de -7 papioane/8.
—-
Vara da semne ca se grabeste si un asemenea vin, inconjurat de mancaruri usoare, poate fi un agreabil insotitor pe terase, pe plaje, dar mai ales in serile lungi de povesti fotbalistice. Sper ca in curand sa poata fi gasit si pe piata noastra, nu numai aici. Și nu uitati ca vara incepe cu un turneu final European, iar Tata Puiu si-a pus la încărcat toate iconițele.
—-Cu bine,
—-RaSto
.
.
Comentarii recente