Cu ochii la Udrea…
Aseară, când toată România stătea ca pe ace să vadă încotro îşi va îndrepta doamna Udrea fundul apetisant (parcă aşa zicea marele ziarist Ciutacu) eu ca tot omul, îmi pregăteam o oală mare de sarmale. De ce, poate mă întrebaţi?
De porc cu multă afumătura, costiţă pe deasupra şi toate mirodeniile trebuincioase. Nu am dorit totuşi să-mi iasă sarmalele foarte aromate, deoarece aveam un vin special pe care doream să-l desfac şi pe care imediat, o să vi-l şi povestesc. Toate au trebuit făcute în mare grabă, pentru că nu mi-am dorit să mă prindă cumva vreo decizie a parlamentului pe burta goală.
Una peste alta, sarmalele mi-au ieşit „belea”, iar vinul degustat Saint Emilion Grand Cru, Croix de Beausejour – 2007 a fost excelent.
Vreau să vă spun de la început, că alegerea a fost perfectă, numai şi numai pentru faptul că vinul a semănat leit cu profilul controversatei doamne din această seară.
Ca şi d-na Udrea când a ieşit din plen, vinul din pahar nu avea o strălucire deosebită, ba era un pic opac şi de culoare uşor cărămizie.
Dacă închid ochii şi îmi imaginez buzele ei, parcă le şi simt uşor tremurânde, dar crocante precum ardeiul gras, cu miresme de fructe de pădure, cu dulceaţa şi aromele prăjiturii de vişine a bunicii. Apoi, parcă-i simt mirosul de piele, amestecat cu puţin tabac şi ce să vezi – ceva sânge! Asta bineînţeles, dacă o muşc! Şi de ce nu, vă întreb? Deci cum ziceam…, identic cu vinul, dacă îl cauţi la arome!
Apoi, precum frumoasă doamnă, vinul ajuns în gura are un corp subţire, 
este elegant, catifelat şi nu face altceva decât să-ţi dezmierde simţurile. Nu are tanini agresivi (sunt convins că nici d-na Udrea), şi precum a personajului, aciditatea vinului este foarte, foarte bună.
Dacă posteriorul doamnei este bombat, postgustul vinului este lung şi simţi în gura visina coaptă cu tot cu sâmbure.
Şi uite aşa uşor, pahar după pahar, a dat peste mine un somn cu vise dulci şi atrăgătoare, cu forme apetisante unde se făcea că…, dar nu vă zic cu cine!
P.S.Vinul a costat în jur de 20 euro, pe unul dintre site-urile de specialitate (vinatis.com) şi vă asigur că a meritat fiecare bănuţ.
Bogdan
Mai multePrima degustare
Săptămâna trecută am participat la prima degustare din anul de graţie 2015, iar aceasta întâmplător sau nu, a avut loc la Restaurantul Ginger din capitală. Vinurile „puse la bătaie” au fost cele de la Crama Nachbil, albe şi roşii, plus nenumărate surprize.
Juriul a fost alcătuiţi dintr-un grup restrâns de 10 prieteni, iar atmosferă a deveni repede deosebit de animată – mai ales, că am avut plăcerea participării domnului profesor Constantin Croitoru, un „tip”mai mult decât vocal.
Degustarea a avut loc în două etape: vinuri albe, pauza de masă, apoi evident cele roşii (vinurile şi ordinea de degustare o puteţi vedea în fotografiile ataşate)
Vinurile albe de la Nachbil au stat cam aşa: proba numărul doi (Riesling de Rhin – 2012) a avut defect – vinul mirosea şi se simţea gustul de mucegai, apoi proba numărul trei Riesling de Rhin – 2010 mi-a plăcut, avea tipicitate şi tot ce îi trebuie, mai puţin aciditate. Următoarea probă (proba numărul cinci) a fost Chardonnay – ul Barrique 2012, un vin după părerea mea nereuşit, fără tipicitate şi fără absolut nimic care să te atragă. Dealtfel şi nota generală obţinută, a fost de numai 77,4 (dintr-un total de 100) puncte.
Surpriza a venit la sfârşitul degustării vinurilor albe, când proprietarul locaţiei – Cezar Filip, a adus într-o carafă un vin alb, floral, plăcut, uşor şi băubil, cum nu a fost altul dintre vinurile degustate. Ce să zic: era vinul casei, un vin provenit de la Domeniile Franco Romane care în restaurant are preţul – 24 ron/litru. Cu siguranţă, nu trebuie ratat!
Vinurile roşii degustate de la Nachbil mi s-au părut obişnuite, ordinare, neavând ceva distinct său caracteristic, o amprentă anume, sau orice altceva care să le scoată din anonimat. Vinuri bune şi cam atât, fără să-ţi dea un motiv anume să-ţi reaminteşti despre ele, sau să le cumperi şi a doua oară. Mai răsărit a fost Nachbil Syrah 2012, un vin mult mai complex, elegant şi cu o structură mai bună decât a suratelor sale. Toate bune şi frumoase, dacă în concurs nu am fi avut şi Katarzyna Encore Syrah 2012, vin bulgăresc, ce a surclasat toate vinurile roşii din seara respectivă.
În loc de concluzie:
Am petrecut o seară minunată alături de prieteni, cărora le mulţumesc şi le transmit că m-am simţit minunat. De la Nachbil dintre vinurile degustate, eu nu aş cumpăra şi recomanda decât: Riesling de Rhin 2010 şi Shyrah 2012.
Bogdan
Mai multe
Vin de Turda
—Până acum am apucat să degust puține vinuri din recolta anului 2014. Încercasem câte ceva pe la GoodWine (în decembrie), apoi vreo două în ianuarie, iar în urmă cu două zile, prin amabilitatea domnului Sergiu N., m-am pricopsit cu un sauvignon blanc de la Crama La Salina. O cramă de care am auzit foarte puțin, dar sunt convins că lucrurile nu vor rămâne așa.
—După o scurtă ședință foto la înălțime, am luat sticla cu mine și în drumul spre săniușul de la Poiana Brașov m-am oprit la Predeal să-i fac o vizită lui Iulian G. la cabană, unde împreună cu alți amici, la un platouaș cu de toate am deschis vinul frapat în zăpadă.
—Am studiat eticheta simplă dar interesantă (dar cine suntem noi să comentăm etichetele?!) și țuști cu el în pahare. După ce-am văzut culoarea pal-gălbuie în genul 
sucului de lămâie, am dat de aromele plăcute, dar nu foarte pronunțate, ale unui vin proaspăt, cu multe citrice. Ceva ardei gras ieșea de-acolo, soc, dar mai ales notele de tipicitate ale unui sauvigno blanc. Gustul surprinde plăcut, pentru că ușoara dulceață alternează cu tenta acrișoară a unui vin sec și rapid iese în evidență aciditatea bună, apoi structura și ceva mineralitate, iar alcoolul (12,8%) balanseaza bine întregul ansamblu. Postgustul mediu spre lung ridică nivelul vinului spre 7 papioane și reprezintă o surpriză foarte plăcută pentru un vin al unei noi crame.
—Asocierea e ușor de făcut alăturând salate de vară, pește neafumat sau orice carne slabă, dar și brânzeturi, exceptând cele iuți.
—Cu bine,
—RaSto
Acasă la Heidi
—Trebuie să recunosc faptul că atunci când am aflat că #Digital Wine Communication Convention 
pentru 2014 urma să se țină în Elveția, m-am cam holbat neîncrezător.
—După ce în 2013 vizitasem cele mai frumoase și celebre crame din Rioja, la ce tradiții și vinuri celebre să te aștepți în țara lui “marmota învelea ciocolata”? Dar starea de blogger sclifosit și cârcotaș îți poate trece repede cănd în 5 zile de preumblat prin curata Elveție numeri doar 4-5 hârtiuțe pe jos… și începi să fii mult mai atent atent la ce-ți vorbesc oamenii ăia care, printre altele,
știu să facă vinuri de mai multe sute de ani, chiar înainte de a învăța să potrivească limbile ceasurilor.
—De la Geneva spre Montreux, de-a lungul marelui lac Geneva, aproape că nu e palmă de pământ să nu vezi viță de vie. Terasate, lângă mal, lângă tren, pe dealuri, oriunde te uiți vezi plantații viticole, de la cele tinere, până la cele mature.
—Elvețienii se autodefinesc ca fiind mari iubitori de vin. Hai, pe bune?! Începi să-i crezi de prin a doua,
a treia zi, pentru că vrei să-ți dovedească. Și nu durează mult, dar prima dată iei contactul cu omniprezentul vin alb făcut din chasselas. Nu m-am dat înapoi să gust, pentru că la noi, mai ales prin zona Vrancei, soiul ăsta e tratat doar ca un strugure de masă. Vinificat în toate stilurile posibile și într-o variată gamă de preț, peste tot vei găsi vinuri din chasselas. Slavă Domnului, nu e singurul lor soi (au vreo 60 recunoscute), dar merită să vă dau câteva statistici, chiar dacă mulți dintre voi le știți: elvețienii beau 99% din producția lor de vinuri, exportând doar 1%. Producția acoperă doar 40% din nevoia de consum (ce provine din 6 zone viticole – Neuchatel, Ticino, Valais, vecinatea Germaniei, Vaud și Geneva) completând cu importuri de peste mări și țări, dar mai ales din vecini.
—În ultima seară la Montreux, din vorbă-n vorbă, am cunoscut un simpatic domn și fără să știu că este din partea unui producător local, ascultându-l cu cât patos vorbea despre dificultatea plantării și întreținerii chasselas-lei, mi-am călcat pe eleganță și papion și l-am întrebat direct… ce chichirez pot găsi ei la un soi atât de neutral, lipsit de expresivitate și apos, bun pentru lungit brânza în fondue?! … N-am cum să vă descriu grimasa, fața lungă, privirea tăioasă, miniclăbucii în formare de la colțul gurii… A respirat prelung (în genul Goosfraba),
m-a întrebat de pe unde sunt și pe un ton cald, prietenos-nevrotic mi-a spus: e soiul nostru național, îl iubim, îl înțelegem cel mai bine și mai bun decât noi nu-l face nimeni, da?!! … Mi-a cam zis-o! Dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost lecția de încredere, de pasiune și chiar de patriotism. Când m-a întrebat dacă mi-a plăcut vreun vin din Heidiland, n-am ezitat niciun moment să nu replic rapid: Petite Arvine (caracteristic zonei Valais) și Pinot Noir. Cu sourile astea, elvețienii se pot bate cu tupeu.
—Dar vinurile nu sunt totul. Stau extrem de bine la capitolul enoturism. Câștigurile din zona asta conexă sunt importante și vă recomand cu mare drag să vizitați Domaine Chambleau din zona Neuchatel. Am avut bucuria să pot vizita acest domeniu și îmi va rămâne permanent în minte acestă cramă drep un model. În afara vinurilor produse (un pinot noir excelent, pinot gris, muller-turgau, chardonnay și bineînțeles… chasselas) întreaga organizare, pregătirea pentru vizită, explicațiile, umorul, prezentarea video pe toți pereții fiind la superlativ. Acolo îți poți petrece o zi întreagă făcând fotografii de excepție. Și peisajul ajută, dar mai ales pedanteria și eleganța oamenilor care e transpusă în tot ce se vede în jur. 
Și nu exagerez dacă vă spun ce șoptea una din colegele de excursie… și toaleta acestei crame aș pune-o pe TripAdviser! Cât șarm!
—Vinurile ca vinurile, dar la finalul celor 5 zile am ajuns la concluzia că elvețienii, având vecinii pe care îi au, au avut succes pentru că au împrumutat câte ceva bun de la fiecare. De la germanici rigoarea și dârzenia, ingeniozitatea de la italieni, șicul și rafinamentul de la francezi, de restul – munca – urmând să se ocupe ei.
—Și le-a ieșit bine.
—RaSto
(articol apărut în ultimul număr Vinul.ro)
.
.
Comentarii recente