Povesti despre vin

Întâlnire #winelover la Bucureşti

Scris la 20 ianuarie 2015 in Povesti despre vin, Slider | 5 comentarii

Știati că Sfântul Trifon este pomenit în data de 14 februarie?… Mă gândeam eu că nu.
Ei bine, să știți de-acum că Sfâtul Mucenic Trifon este preacinstitul  păzitor de insecte dăunatoare al viilor și livezilor și de alte calamități naturale, că e alungător al duhurilor necurate și tămăduitor al bolilor. Se mai crede că vindecă nebunia. Oricum, nebunia din ziua Sfântului Valentin nu o va vindeca prea ușor, dar uite că m-am luat cu cele creștinești și nu asta era intenția mea.
În urmă cu aproape trei ani, la Sofia, la Balkans International Wine Competiton, mai mulți participanți ai juriului au prins ideea lui Luiz Alberto de a crea o mare comunitate a iubitorilor de vin prin intermediul internetului. S-au propus obiective, s-a creat un bord și un plan de activități. Iar Facebook-ul a devenit un suport principal. Acum, comunitatea virtuală numără mai mult de 18400 de membri, iar nucleul său foarte activ adună peste 300 de oameni care se întâlnesc în diferite orașe ale globului testând vinuri din toată lumea, descoperind soiuri uitate, organizând excursii la crame și masterclass-uri, bucurându-se de plăcerea savurării vinului bun precum copii care văd prima dată LEGO.
Dar cum s-au gândit să se autodefinească și ce rol își asumă?
Suntem oameni din întreaga lume care împărtășim pasiunea pentru vin, folosind instrumentele social media pentru a facilita o mai mare comunicare, educare, precum și pentru a  promova sub  toate aspectele industria vinului, de la vie până la pahar.
Comunitatea noastră are rolul de a promova dragostea pentru vin prin mass-media digitală, evenimente sociale și educaționale, precum și prin intermediul schimbului de informații, prin asocierile culinare, note de degustare, postări pe blog și articole în presă și web.
Dar “notele” lor de degustare sunt cele mai originale și n-au nevoie de traducere:
#winelover tasting notes:
Vintage – 2012
Variety – everybody who loves wine
Body – a strong, connected community that expresses itself through open minded social media and “real life” conversations and events
Color – red, white, rosé… all races, faiths, and nationalities
Terroir – soil rich in wine knowledge and story sharing, with roots around the globe
Nose – powerful sense of open social interaction, spreading wine love and interest
Mouth – English is our language. In an effort to be a truly open community, involving as many people as possible, this is the language our community uses for all postings
Style – soft and generous. Interesting conversations among fellow #winelovers, so please share your experiences. However, please be aware this is not a forum for spam or posting “link only” articles.
Și tot în urmă cu trei ani, au inițiat sistemul BYOB (bring your own bottle – adu-ți sticla ta) astfel încât la întâlnirile #winelover să poți împărtăși vinul care-ți place sau un soi anume din țara ta.
Din experiența mea de până acum, aceste întâlniri aduc un bagaj enorm de informații, pentru că de la fiecare ai posibilitatea să testezi vinuri noi și să afli de la sursă despre soiuri, stil de vinificare, producători, crame, istoric și zone geografice din anumite țări sau regiuni, iar toate astea, pentru un pasionat de vinuri, reprezintă imens.
În 2015 prima întâlnire a comunităţii #winelover se va organiza, simultan, în două orașe din Europa: la Lisabona și la București. Fiind pentru prima dată gazda unei astfel de întâlniri, Bucureștiul va apărea în premieră pe harta întâlnirilor internaționale, iar organizatorii vor pune la dispoziție un program prin care oaspeții străini vor face o vizită scurtă a orașului, o excursie la două crame din Dealu Mare, vor face cunoștință cu vinurile altor 6 producători din România într-un tur a 4 winebar-uri din București și desigur seara de BYOB.
Acum, că știi cine suntem, îți lansez invitația comunitaţii #winelover: Come one, come all, to share your food pairings, tasting notes, blog post and web articles. Invite your friends, family, neighbors and workmates. And make sure you attend a #winelover hangout when one happens near to you. It’s an amazing experience that may change your #life!. Sau, mai pe româneşte, veniţi pe 14 februarie, începând cu ora 18.3o, la Madame Pogany!
RaSto

Mai multe

Young and Fresh

Scris la 18 ianuarie 2015 in Povesti despre vin | 2 comentarii

Joi, 15 ianuarie am petrecut cu liliecii. Mă refer la vinuri.
Având o aniversare mai rotundă în familie (100 de ani), ne-am făcut de cap cu un vin tânăr și proaspăt de 2014, lansat la GoodWine de Crama Liliac. Young Liliac Fresh, un vin făcut din sauvignon blanc și pinot gris. De ce am ales acest vin? Pentru că-mi place foarte mult. În ciuda vremii de afară și mai ales de de dorul verii, vinul ăsta te poate trezi din amorțirea codurlor de viscol, frig sau ceață și-ţi poate reînvia cheful și voioșia.
Chiar dacă eticheta de anul trecut o consider mai reușită, vinul de-acum cred că-i mai pe gustul meu, fiind un mare iubitor de sauvignon. Culoarea pal gălbuie te anunță că e un vin light, iar când bagi nasul în pahar, trebuie doar să închizi ochii și-ți apar în minte zilele de primăvară caldă, explozia de culori florale și ieșirea definitivă din hibernare. Puternic aromat din cauza sauvignonului, simți aromele de ardei gras, fructe tropicale (unde citricele sunt la putere).
Gustul confirmă aromele din pahar, dar intervine și pinot grisul care îmbracă vinul și îi dă structură. Aparent dulceag (în atac) ți se confirmă repede că e un vin sec cu un nivel mediu de zahăr, iar împreună cu nivelul ridicat al acidității se așează plăcut lângă cele 12,5 vol. de alcool. Nimic nu e discrepant sau nelalocul său, surprinzând doar zgomotul permanent al clinchetului paharelor des ridicate și ciocnite, care trag după ele următoarea și următoarea sticlă.
Sfat: fiind un vin vioi și vesel, poate înșela câteva percepții de vin ușor. Nu uitați să beți permanent apă, pentru că am auzit a doua zi că s-au produs scurte întreruperi atemporale și excese de bunăvoință… Propun cu simpatie 7 papioane și-am să-l reiau peste câteva luni să văd ce mai face.
RaSto

Mai multe

Prima degustare

Scris la 18 ianuarie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Săptămâna trecută am participat la prima degustare din anul de graţie 2015, iar aceasta întâmplător sau nu, a avut loc la Restaurantul Ginger din capitală. Vinurile “puse la bătaie” au fost cele de la Crama Nachbil, albe şi roşii, plus nenumărate surprize.

Juriul a fost alcătuiţi dintr-un grup restrâns de 10 prieteni, iar atmosferă a deveni repede deosebit de animată – mai ales, că am avut plăcerea participării domnului profesor Constantin Croitoru, un “tip”mai mult decât vocal.

Degustarea a avut loc în două etape: vinuri albe, pauza de masă, apoi evident cele roşii (vinurile şi ordinea de degustare o puteţi vedea în fotografiile ataşate)

Vinurile albe de la Nachbil au stat cam aşa: proba numărul doi (Riesling de Rhin – 2012) a avut defect – vinul mirosea şi se simţea gustul de mucegai, apoi proba numărul trei Riesling de Rhin – 2010 mi-a plăcut, avea tipicitate şi tot ce îi trebuie, mai puţin aciditate. Următoarea probă (proba numărul cinci) a fost Chardonnay – ul Barrique 2012, un vin după părerea mea nereuşit, fără tipicitate şi fără absolut nimic care să te atragă. Dealtfel şi nota generală obţinută, a fost de numai 77,4 (dintr-un total de 100) puncte.

Surpriza a venit la sfârşitul degustării vinurilor albe, când proprietarul locaţiei – Cezar Filip, a adus într-o carafă un vin alb, floral, plăcut, uşor şi băubil, cum nu a fost altul dintre vinurile degustate. Ce să zic: era vinul casei, un vin provenit de la Domeniile Franco Romane care în restaurant are preţul – 24 ron/litru. Cu siguranţă, nu trebuie ratat!

Vinurile roşii degustate de la Nachbil mi s-au părut obişnuite, ordinare, neavând ceva distinct său caracteristic, o amprentă anume, sau orice altceva care să le scoată din anonimat. Vinuri bune şi cam atât, fără să-ţi dea un motiv anume să-ţi reaminteşti despre ele, sau să le cumperi şi a doua oară. Mai răsărit a fost Nachbil Syrah 2012, un vin mult mai complex, elegant şi cu o structură mai bună decât a suratelor sale. Toate bune şi frumoase, dacă în concurs nu am fi avut şi Katarzyna Encore Syrah 2012, vin bulgăresc, ce a surclasat toate vinurile roşii din seara respectivă.

În loc de concluzie:

Am petrecut o seară minunată alături de prieteni, cărora le mulţumesc şi le transmit că m-am simţit minunat.                                                                                                                                         De la Nachbil dintre vinurile degustate, eu nu aş cumpăra şi recomanda decât: Riesling de Rhin 2010 şi Shyrah 2012.

Bogdan

 

 

Mai multe

Poveştile Bucătăriei Româneşti – Episodul 6  

  Pui la cuptor, țărănesc

Scris la 11 ianuarie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Ce ne spune Radu Anton Roman despre aceasta rețetă?
Sunt unele duminici banale atârnate între alte duminici banale, dar care, printr-un har numai al lor reprezintă o referință supremă, un model al fericirii împăcate și liniștite, cu ai tăi, toți, împreună. S-a întâmplat în câteva rânduri ca la “o masă simplă și fără pretenții” de duminică în familie, să trăiesc pe neașteptate revelația unei fericiri absolute în jurul unor bucate simple și să realizez deodată prezența unei aure. Un fel de euforie estompată, discretă, dar transformată într-o amintire indestructibilă, ce ne luminează zilele, devenind un simbol: “duminica aceea”.
Vă rog să nu râdeți de anumite mâncăruri, nu neapărat excepționale, ci mai degrabă obișnuite ca puiul umplut, care poate deveni din cauza simplității gustoase, simbolul nostru de „duminica fericirii în familie”.
Rețeta originală. 1 pui (mare și bine îngrășat, de curte)/ măruntaie de pui/ 200 g. unt/ ceva untură pentru rumenit/ 300 ml smântână/ 1 lingură pastă de usturoi/ sare, piper/ o legătura de pătrunjel. Mai întâi se grijește bine puiul, se toacă măruntaiele și pătrunjelul, se amestecă cu jumătate de unt, sare și piper. Se freacă pasărea cu sare, piper și zeamă de usturoi, apoi se umple burta puiului cu tocătura, se coase  și se așează în tava frecată cu unt, nu înainte de a pune pe fundul tăvii bețigașe subțiri în cruciș ca să nu atingă pasărea fundul tăvii. Se pune la cuptor la foc iute la început, să prindă culoare. Când s-a îngălbenit puiul, focul devine potrivit vreme de o oră și jumătate (dacă-i pui de curte) și urmează o operațiune insistentă de turnat-uns linguri de smântână. Apoi se ia zeama din tavă și se unge, până ce puiul s-a pătruns si sub coaja galben-maronie e numai dezmierdare și inefabil. Sosul fierbinte amestecat cu zeama de usturoi se oferă alături, în sosieră.
Taină: între pasărea de curte și “petreuș-ul” de crescătorie sunt mari diferențe. Puiul anemic de Avicola și cel hrănit cu boabe și iarbă de curte crescut la lumina soarelui se aseamănă ca icrele negre din țiței cu cele de morun sau femeia gonflabilă cu Demi Moore îndrăgostită și pofticioasă. Dacă vreți să rumeniți bine pasărea, trebuie untură, foc iute și-apoi blând. Vinul? Nu roșu, în nici-un caz! E vorba de pasăre, unt, e vorba de zbor! Riesling Italian zic eu sau Galbenă de la Odobești, dacă vreți ținută și discreție.
Acestea fiind zise și purtând cu mândrie porecla de Nea Puiu pusă de Horia H., m-am conformat în mare măsură cu rețeta lui RAR, dar pe Demi Moore “de curte” n-am avut de unde să o iau, Galbena de Odobești la fel, așa că m-am ocupat de un gonflabil de Carrefour și de un riesling italico 2013 primit în toamnă de la Davino. Am respectat toți pașii de mai sus ai rețetei, optând pentru un mujdei light și apos (după gust), iar cum Maestrul nu m-a convins cu garnitura (umplutura), mi-am permis să adaug câțiva cartofi tip wedges presărați cu boia iute, mai mult pentru poză, decât pentru poftă. Gonflabilul l-am cam pârlit la popou din dorința de a-l rumeni rapid și după ce l-am eliberat de sfori, l-am așezat la ședința de shooting, tocmai bine pentru răcire.
Cum despre vin nu aveam prea multe date, l-am băgat în laborator și după culoare se anunța îmbietor. Gălbui cu ceva licăriri strălucitoare, lasă ceva bule fine pe pahar, iar aromele se duc spre fructe albe, zarzăre, citrice și îl fac tare promițător. După primele două guri îți dai seama că stai la masă cu un prieten, RAR având mare dreptate propunând acest soi.  Rieslingul italian unge bine gâtul și reglează bine aluzia de mujdei și chiar dacă murăturile de lângă pui sunt acre, nu-i fac nici-un rău. Tare bine se țin împreună alcoolul (presupun vreo 13%) și aciditatea. Robustețea structurii și catifelarea vinului nu dăunează pulpelor crocante și formează un ansamblu armonios.
Clar, vinul bate puiul umplut, dar n-are cum să-ți pară rău. Așa că potrivim 7 papioane pentru rieslingul italian, iar cu ațoasa Demi Moore, ne-om mai întâlni noi, că doar avem prieteni la țară, iar vinul ăsta l-aș propune și altor asocieri, mai rafinate.
Cu bine,
RaSto

Mai multe