Povesti despre vin

2 la pahar. Azi, cu Daniel Wendorf

Scris la 9 martie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

—Dacă ești pasionat de bucătărie, nu e suficient să ai o colecție de rețete, să te cuplezi pe toate grupurile gastronomice de pe Facebook punând zeci de poze cu mâncare și să le-arăți amicilor câte crestături noi ai la mână din cauza noilor cuțite ceramice luate la ofertă. Așa că împreună cu colega mea erismatică Amelia, am decis să ne înscriem la cursurile Société Gourmet din noiembrie anul  trecut, ca să vedem cum se prepară în mod profi mușchiul  de vită sub formă de carpaccio cu înghețată de usturoi negru, tartar marinat cu ardei Kapia și beef Rossini.

—Afost prima dată când am intrat într-o bucătărie adevarat profesonială, foarte modernă și unde l-am întâlnit pe Chef Daniel Wendorf. Sar peste toate etapele pregătirii împreună a tuturor felurilor din carne de vită și i-am cerut să ne întâlnim cândva și să povestim un pic despre bucătăreală la un pahar de vin.

—Și ne-am întâlnit de curând în “biroul său”, unde nu sfârâia nimic pe aragaz și nu se auzeau teluri, cuțite, crătiți, mixere sau alte unelte. Am deschis o sticlă de Fetească neagră 2012 de la Casa de Vinuri Cotnari, descoperind (fără să fi știut) că e soiul său preferat de vin roșu de pe la noi. Dar am mai aflat că Daniel e din Hamburg, că a făcut multă școală și ucenicie în mai multe restaurante din Germania, iar 2008 l-a găsit lucrând într-un restaurant din București (La Mandragora). În 2009 a pus bazele unei școli de cooking și evenimente gastro pentru adulți și pentru copii. Daniel conduce cu mare șarm și umor ședințe de team buiding dezvaluind multe din dedesubturile bucătăriei moderne, folosind într-un mod riguros și foarte eficient tot felul de ingredient de care, uneori, nici nu ai auzit.

—Nescăpând nimic din cele spuse de Daniel, mai aruncam un ochi și la feteasca din pahare și amândurora ne-a plăcut aroma tipică de prună uscată acompaniată de mirosul de fructe roșii de pădure și lemnul reținut. Vorbind puțin despre vin, mi-am adus aminte de beef-ul Rossini, mărturisindu-i că l-am încercat și acasă, ieșindu-mi destul de bine. Daniel a continuat cu descrierea vinului, fiind un bun cunoscător, completând că aparent e strong, dar la scurt timp devenind plăcut, neagresiv (not heavy), destul de rotund pentru că alcoolul (13,5%), taninii și aciditatea erau în armonie și la locul lor.

—Ar fi un vin care se poate bea și fără mâncare, ceea ce pe Daniel nu-l bucură foarte tare, fiind un vin light, de aceea ar putea fi un vin potrivit perioadei de primăvară când se deschide sezonul de grătare la români. Atenție, carne slabă pentru acest vin – recomandarea sa.

—Ei, dar până să aflu întregul concept și toată paleta ofertei Société Gourmet, concluzionăm asupra postgustului mediu și că în scala mea l-am putra poziționa la +6,5 papioane.

—Urmează Paștele, iar pentru Daniel vin zile grele, pe care le va petece într-un sat transilvan –  Cincșor, el fiind amator de secrete culinare tradiționale din Ardeal, petrecând mai multe veri la Viscri și în împrejurimi alături de pasionați gourmet, acolo unde gazdele îi pot oferi o bucătărie spațioasă pentru grupurile sale.

—M-am despărțit de Chef Daniel Wendorf nu înainte de a pune la punct un mic proiect comun care îl vom anunța mai repede decât credeți.
Până atunci… Guten appetit!

—RaSto

Doar a doua’i norocoasă

Scris la 2 martie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—Am înțeles că vine primăvara. De unde? De pe net.
—Facebook-ul este plin de ghiocei, toporași, brândușe, urări, dorințe……. Eu, mai cârcotaș din fire privesc pe geam, iar dimineața de 1 Martie mă întâmpină cu o ceață ce anunța mai degrabă venirea unui anotimp mult mai depresiv. Până spre seară ceața s-a dus, deși toată ziua nu am văzut soarele, ascuns după niște nori bacovieni. Totuși, încredințat că (măcar calendaristic) am intrat în primăvară, mă decid să schimb “garderoba”. De vinuri, bineînțeles. Să mai scot la bătaie unele vinuri la care am dubii ca trec de sezonul cald si sa fac loc pentru altele mai noi din preconizata campanie de primăvară. Campanie de achiziții, care alta?
—Victima urma să fie un vin în care îmi pusesem mari speranțe (asta de când îl luasem de pe un site cu oferte zilnice) și cu care am vrut să mă dau mare la escapada de început de decembrie la Arbănași. Acolo m-a dezamăgit, sticla fiind cu defect de dop. Mai mult, Horia H. mă liniștise spunându-mi ca nu este ceva neobișnuit!
—Deci, este vorba de CASCINA FERRERO BAROLO 2008, de la Tenuta Carretta. Chiar dacă este ruda mai săracă a lui Barolo Cannubi, totuși mă așteptam să fie ceva de capul lui. Desfac sticla și totul pare ok. Torn în pahar și din nou nimic suspect. Limpede, culoare rubinie (cu o surprinzătoare margine ușor orange-brown- pentru vârsta lui), nas curat, corp mediu, aciditate peste medie, toate tipice pentru Nebiollo. Am decis să aștept să se deschidă și în acest timp să vad cu ce fel de mâncare sa îl pot asocia.
—Norocul meu a fost ca pe Paprika TV performa Nigella Lawson, probabil una din puținele englezoaice la care merită să insiști cu privirea. Rețeta de paste prezentată m-a făcut să mă hotărăsc destul de rapid, așa că seara de Mărțișor a fost italiană! Că doar de la Rîm (sau măcar speram că) ne tragem.
—Normal că am făcut mici modificări la rețeta văzută, boabele de fasole eu considerându-le în plus la paste (deh, Nigella nu se poate despărți de unele tabieturi culinare din perfidul Albion), iar salamul l-am înlocuit cu un mix de bacon și piept de pui ușor afumat. Sosul de roșii a fost un sos Napoletan cu ardei, original (made in Poland), iar pastele taglioligni (artigianale dei fratelli di Bari, capisci?). Parmezan nu am avut așa că m-am mulțumit să rad un pic de Pecorino Romano (nu prea mult că este foarte aromat).
—După mai bine de două ore de la destupare, am purces la analiza vinului. Nasul este dominat de fructe roșii, ceva condimente. În gust regăsesc aceleași fructe roșii, parcă și un pic de coacăză neagră, condimente, tanini rotunzi, iar aciditatea echilibrează sosul de roșii. Alcool perfect integrat (14 %). Postgust mediu spre lung. Un vin elegant, bun și având în vedere și prețul, zic că nu este o afacere rea. Îi acord 6 mărțișoare din 7!
Să vina primăvara, zic.

Îndreptar comportamental destinat bărbaţilor în perioada 1-8 martie!

Scris la 1 martie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Eu personal, consider această perioadă, una destinată exclusiv dragostei pentru femei. Acestor fiinţe iubite, fără de care viaţa noastră nu ar avea nici un sens. Cred cu tărie că este momentul prielnic, să ne arătăm afecţiunea faţă de persoana iubită, fie a noastră, fie a altuia. Consider că faţă de iubita cea de fiecare zi, numeni nu are secrete şi ştie deja cum să se comporte, aşa că o să mă limitez la câteva sfaturi în cazul în care petreceţi aceste zile minunate cu “iubita” altuia, ca să zic aşa!

În primul şi în primul rând, nu te zgârci cu cadourile. Cu cât cadourile sunt mai numeroase şi mai scumpe, cu atât topesc hainele mai repede. Dar atenţie, nu încercaţi cadouri gen lenjerie intimă, pentru că se poate interpreta că doreşti să ajungi cât mai repede “la pat”, cu toate că aşa este. E o chestie de protocol!

Apoi, alege un buchet de flori cât mai mare şi frumos (roşu dacă e posibil – marchează de fiecare dată) şi prezintă-te cu el într-o mână şi cu “pupăcioiul” gata pregătit lângă buzele ei. În schimb, nu face tâmpenia să apari la uşă cu ghiveciul în braţe, fie el şi de orhidee. E de neam prost, “cotor de sapă” şi poate avea exact efectul contrar, ca să nu mai vorbim de leziunile ce le poate provoca, la o adică…

Masa servită trebuie să fie cât mai festivă, şi nu trebuie să lipsească şampania. Neapărat şampanie! Dacă nu ştiţi ce să alegeţi, vă  recomand cu căldură Louis Delder la un preţ de 69 ron la Mega Image. Are de toate, arome de mere verzi, biscuiţi şi alune prăjite, gust catifelat, fresh şi e foarte răcoritoare.

Nu veniţi cu prostii gen vin roşu, care: “dacă e băut de bărbaţi, ajuta femeile”, sau alte legende de acest fel. Oricum, dacă v-a bătut la uşa Impotenta nu va mai ajuta, decât poate Viagra, nicidecum vinul roşu. Mă întrebaţi, cum aflaţi momentul când apare Impotenţă? Simplu: va lăsa să vă faceţi de râs, o dată, de două ori şi apoi fiecare îşi dă seama că i-a murit până şi speranţa…

Apoi, tot în cadrul mesei, e bine să evitaţi meniurile interpretabile gen: cârnaţi groşi de casă, ardei umpluţi, salam de sibiu, etc. De ce? Pentru că provoacă impresia că te dai mare şi la momentul oportun îţi poţi auzi vorbe…

După servirea mesei, foarte important este, să nu te arunci ca animalul pe biata fată, ci să încerci ceva “preludiu”, gen: frişcă, boabe de struguri, banane, sau după imaginaţia fiecăruia. În sfârşit a venit momentul să o… iubeşti!

Asta e, ai bifat, ai trecut frumos în agendă, acum te gândeşti la următoarea… . La următoarea perioadă de 1-8 martie am vrut să zic!

Dar, mai am un sfat la fel de important pe care nimeni nu trebuie să-l uite! La sfârşitul perioadei de dragoste şi poezie trebuie să revenim cu picioarele pe pământ şi să fim conştienţi de întoarcerea “Supremei”! Nimeni nu doreşte să-şi distrugă viaţa, aşadar trebuie să fiţi precauţi. Recomand folosirea unui sac mare de plastic unde aruncaţi tot! Absolut tot! De la cearşafuri la prosoape, de la pasta de dinţi până la periuţe. Da, da, nu râdeţi! Într-un an dintr-o gravă eroare de poezie amestecată cu prea multă şampanie, am aruncat periuţa de dinţi a mea, în loc de, a ei. Şi când a văzut “Suprema” obiectul…, nu vreţi să ştiţi! De atunci nu prea mai am păr pe cap şi asta pentru că…, am răzbit cu fuga! Altfel, nu cred că mai apuca cineva să se bucure se sfaturile mele…

P.S. Acesta este un pamflet şi desigur, nu are nici o legătură cu realitatea! J

Bogdan

Acolo… la Averești

Scris la 26 februarie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Îmi doream de mult să ajung la Crama Averești. Știam multe din vinuri de la GoodWine, dar nu văzusem nicidată locurile și crama.
—-Și alături de prietenii de la Vinul.ro am reușit ca vinerea trecută să iau drumul Hușiului și apoi direct în viile  Averștiului (400 de hectare pe rod).
—-Ca de fiecare dată amabil, dl. Claudiu – enologul cramei, ne-a prezentat rapid tehnologia, fluxul, dar și hrubele cramei. Galerii din piatră făcute demult de tot și unde stau vinuri la învechit, dar și relicve sub formă de cisterne din anii cenușii.
—-Ne cam grăbeam și-am forțat urcarea în sala de degustare unde ne așteptau vinurile de 2014. Preferata mea – zghihara, sauvignonul, aligoteul (alesul lui Horia), un traminer, un roze sec și o busuioacă dulce ce nu putea fi ocolită, că doar eram la mama ei acasă.  Dar n-au fost doar vinuri, așa că unii s-au înfipt la o zeamă de flaușați (cum zic eu la ciorba de burtă), iar alții la un gustos somon la cuptor cu broccoli. Nu mai lungesc vorba și spun că zghihara e mai bună ca nicăieri. Parfumul, aciditatea mare și nivelul de alcool (12,5%) fac zghihara de nelipsit  vara, fie pe litoral, deltă și orice terasă. N-am avut papioane la mine, dar dacă aș fi avut, i-aș fi dat minim 7 bucăți.
—-Cu sauvignonul e o poveste, pentru că dl. Claudiu l-a șmecherit cu drojdii de lume nouă, unde pomelo, mango și alte fructe exotice se zbenguie precum Lambada dând din șolduri și în nas și în gură. Totul e provocator și în armonie pentru amatorii acestui tip de vinificare. Aligoteul este un stâlp de bază în oferta Cramei Averești, fiind și el un vin plăcut, serios, cu arome mai reținute, sec bine și cu caracter degresant față de bucatele de pe masă.
—-În nota sauvignonului blanc este și rozeul de 2014 făcut din cabernet sauvignon de viță tânără, adică puternic aromat, vioi, fresh și, categoric, destinat serilor calde de vară.
—-Ostoiți și cu paharele după noi, am admirat de pe terasă peisajul care vara trebuie să fie cuceritor. Acum, pe timp de iarnă, liniștea zonei te pătrunde și ai senzația că auzi fumul caselor îndepărtare, pentru că era singurul lucru care se mișca în tot peisajul.
—-Promit să nu ocolesc niciodată Avereștiul în drumul spre nord-estul Moldovei, pentru că știu sigur că acolo voi găsi lucrurile la care toți tânjim: peisaje, vinuri bune, ospitalitate, dar mai ales prieteni.
—-Cât despre vinul meu de vară… lucrurile sunt clare.
—-RaSto