Domeniul Vlădoi
….Săptămâna trecută am revenit la restaurantul Ginger pentru o degustare de vinuri de la Domeniul Vlădoi, Crama Siminoc. Unde ziceţi voi că se afla aceasta cramă?
Aţi ghicit, este fix în centrul satului Siminoc (lângă oraşul Murfatlar) şi este proprietatea domnului Nelu Vlădoi – un mare pasionat de vinuri.
Domeniul cuprinde 19 ha, dintre care 9 sunt pe rod, plantate cu vie nobilă începând din anul de graţie 2006. Ca şi soiuri albe aici sunt: Pinot Gris, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Chardonnay, Tămâioasa Românească, Feteasca Regală, Riesling Italian, iar roşii: Merlot, Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagră, Syrah.
Dar, să vă zic ceva păreri personale şi despre vinurile degustate:
Feteasca Regală 2012, alc 12,5%, vine cu arome plăcute de flori albe şi fructe gen: mango şi măr verde. Apoi, gustul este fresh amintind de grapefruit, cu aciditate bună, poate puţin prea astringent şi cu alcoolul dezechilibrat pe final. Per total însă, un vin bun, uşor băubil, plăcut şi răcoros, de băut de la primă adiere a vântului de primăvară, până departe în miezul toamnei.
A urmat Sauvignonul Blanc 2013, alc 12,8%, în aceeaşi notă, fără tipicitate de soi şi parcă puţin gol în corp, cu mineralitatea mai mare, dar la fel de fresh şi de plăcut, iar pe final cu un gust ceva mai lung şi migdalat. Bun!
Rieslingul Italian a avut o structură superioară, vinul fiind mai bogat în gură, echilibrat şi cu o aciditate mai mare, revigorantă.
Muscat Ottonel 2012 vinificat în sec, a etalat un nas ceva mai reţinut decât era de aşteptat, elegant, fin şi catifelat cu pere şi piersici coapte, miere, gustul fiind mai proaspăt decât m-aş fi aşteptat, cu note exotice şi o aciditate ridicată care-l făcea parcă să pară viu şi foarte zglobiu.
Apoi am avut pare de un Chardonnay 2013, fermentat în baric (60% franţuzesc, 40% românesc), care m-a uns la suflet. Pe de o parte bine-nţeles datorită onctuozităţii lui, dar pe de alta, datorită aromelor florale şi de vanilie atât de curate şi intense. Gustul, nu era foarte aromat, dar echilibrat, rotund şi catifelat. Lemnul se simţea foarte puţin, iar finalul cu migdala şi vanilie îi dădea o aură plină de eleganţă şi nobleţe.
A urmat un roze făcut din Feteasca Neagră servit destul de cald, pe care l-am asociat cu mâncăruri condimentate, aşa că nu prea am ce să comentez.
A venit rândul vinurilor roşii: Ferească Neagră 2011 şi 2012 care au fost ok., într-o notă parcă mai rustică.
Ce m-a impresionat însă, a fost Merlotul 2011, un vin cu arome puternice de fructe de pădure şi condimente. Cu un gust uşor acrişor cu coacăze negre şi vişine, urmat de ciocolată şi condimente care te dominau, nu alta. Tanini puternici dar foarte rotunzi, corpul plin dar fără senzaţia greoaie de gem şi structura echilibrată, îţi lasă impresia unui vin puternic. Asta, poate şi datorită finalului lung şi persistent. Alcoolul este de 14% şi acest lucru se simte puţin în gust, dar nu foarte deranjant. Este un vin peste care o să mă aplec mai serios, cu prima ocazie când o să-mi cadă în mână!
Acum ţinând cont că preţul vinurilor albe la raft, este undeva în jurul sumei de 20-25 ron, iar ale celor roşii nu mult mai sus cred că aceste vinuri chiar trebuie încercate! În Bucureşti le găsiţi aici, iar la vară în drum spre mare, cred că merită ocolul până în satul Siminoc (din Autostrada Soarelui ieşirea spre Medgidia la 1,5 km. distanţa).
Bogdan
Comenteaza
Poveştile Bucătăriei Româneşti
….De curând am cumpărat de la Editura Jurnalul Naţional colecţia în 6 volume a reţetelor scrise de Radu Anton Roman: Poveştile Bucătăriei Româneşti. Mulţi din voi le ştiţi. Poate le-aţi şi încercat.
….Îmi aduc aminte cu mare placere de emisiunile televizate în care Radu Anton Roman (pe care am să-l numesc prescurtat RAR), alături de Florin Busuioc (Busu), cutreierau ţara şi pregăteau câte un prânz sau cină după reţete locale şi se înveseleau cu câte un vin din zonă. Mi-am propus ca în câteva articole de pe acest blog să “pun în opera” acele reţete alături de chef Make şi să vă povestesc pe scurt ce a ieşit. Desigur, însoţit de un vin din zilele noastre. Veţi regăsi reţetele originale scrise de RAR şi fotografiile preparateleor care ne-au rezultat.
„Toate bunătăţile străbunicii zac în caiete prăfuite de reţete, cu jale mare, că marea bucătărie ţărănească din România e înca nedescoperită! În aproape două sute de ani de existentă modernă, s-au reuşit toate importurile culinare posibile, dar nimeni n-a încercat să afle ce era mai la îndemână: cât de bine, de spectaculos şi de divers mâncăm noi, românii, iar bucătătia românească a rămas, datorită nepăsării şi ignoranţei, extreme de regionalizată, insulară, aproape inaccesibilă” Radu Anton Roman
….Săptămâna aceasta voi demara acțiunea Poveștilor Bucătariei Românești, iar în primul episod veți găsi o rețetă de primăvară.
Cu bine,
ComenteazaArezane, ce fată frumoasă ai!
….Romica Jurca nu ne-a mai păcălit de data asta. Week‑end-ul ăsta chiar e frumos.
….Mi-am făcut timp şi m-am dus la piață să iau verzituri. Ștevie, urzici, lobodă, leurdă, ceapă verde, roșii bulgărești (!!), dar și brânză (din Mărginimea Sibiului, of course), cașcaval țărănesc. Însă nu m-am putut abține să nu iau și câteva felii de ruladă din șunci de porc (pentru gust).
….Simțeam nevoia de ceva revigorant și proaspăt, precum vremea de-afară, așa că la tot montajul primăvăratec luat din piață, am desfăcut un vin nou promovat de Un Vin Pe Zi: Crâmpoșia Arezanului 2013 de la Crama Atelier. M1 cu ceva zile în urmă.
….Jucăușa fată a Arezanului stătea de două zile la răcitor și îi venise vremea să dea față cu primăvara din farfurie. A stat cuminte la pozat, la scos dopul, iar în pahar, sătulă de atâta cumințenie și-a ridicat poalele, atât cât să-i vedem frumusețile. Frumoasa satului dobrogean ar fi vrut să-mi zică vreo două vorbe despre ea. De ce-a lipsit cu un an înainte, care-i istoria ei, de ce e ea mai altefel decât verișoarele ei din Drăgășani, care-i rostul ei și ce caută așa departe de neamuri și multe altele. Eu aflasem toate astea de aici și nu mai aveam răbdare de povești neaoșe. Am luat-o de picior și i-am spus tot ce cred eu despre ea: Auzi, blondă mică!…Ești cam bălaie și pe pahar mi-ai lăsat mici bule ale caracterului tău zvăpăiat, iar cârnul ala mic de fetiță ușor neobrăzată ar trebui să simtă ierburile de-abia răsărite anul ăsta, dar și ceva miere de salcâm. Și chiar dacă te prefaci că nu stai la pupat, ai gust dulce-acrișor, cu aciditate mare, iar baieții care te iau la horă să aibă grijă…13,5% (vol. alcool), i-ar putea ameți de-a binelea.
….Dar în curte mai aveam atâta treabă, așa că n-am mai zăbovit la basme crâmpoșești prea mult și-am terminat primul pahar repejor, urmând să revin în bucătărie unde se desăvârșeau alte treburi de-ale gurii. Ne-am pupat bine cu Crâmpoșia Arezanului care mi-a lăsat un gust bun și promisiunea că la vară, după ce ia BAC-ul, ne facem de cap pe o terasă, fără să mai ceară voie de la părinți, iar drept răsplată, i-am pregătit 7 papioane.
….Alți amici de-ai mei, la întâlnirea cu fata Arezanului, au avut părerile de mai jos și pe care vă rog să le citiți și să țineți cont.
….RaSto
Aceasta Cramposie dobrogeana intruchipeaza vinul primaverii. Culoarea stralucitoare a dizolvat ceva din soarele sudului, aromele sunt crude si verzi, de iarba proaspata, agrise si marar. Langa o placinta cu spanac va iesi in evidenta aciditatea inalta, cu un iz usor sarat, si finalul destul de lung, usor intepator, ce aduce a ghimbir. L-as servi doar putin racit, in pahare largi si incapatoare.
Mihai Oprea Vinul din Cluj
Daca pana nu demult ne asteptam ca o sticla de Cramposie sa vina aproape exclusiv din podgoria Dragasanilor, iata ca ne reintalnim astazi cu una produsa in Dobrogea. Ea este din recolta 2013 si face parte din gama Arezan. E o Cramposie bine facuta, proaspata, inzestrata cu o aciditate sprintena si cu nuante crude de carcel de vita, sparanghel si flori de camp.
Alin Ioniță Punctul pe Vin
Anul acesta, Cramposia facuta in 2013 de Razvan Macici la Crama Atelier de la Murfatlar e inca si mai plina de verva decat cea de acum doi ani. Vinul de culoarea paiului de grau e luminos si crocant: bine racit, incanta degustatorul cu arome vibrante de citrice, soc si fan, gustul sprintar fiind bine echilibrat de o aciditate vioaie si de o lejera nota amaruie pe final, care aminteste de sucul de grapefruit proaspat stors si-i confera eleganta.
Răzvan Jurcă Vin și plec
Comunicat important!
Vă aducem la cunoştinţă că începând de astăzi nu mai există viţei la “Poarta Nouă”!
Venit cu mare alai direct din “Clubul Cavalerilor” acest viteaz de renume mondial numit şi Cuvee Alexandru 2007, a rezolvat problema într-un mod unic şi inedit – a transformat viţeii în steak-uri delicioase, care acum aşteaptă cuminţi la maturat. Ce anume aşteaptă, o să mă întrebaţi?
Aşteaptă data de…, când vor fi servite la restaurantul Ginger din stradă Calea Griviţei nr.194.
Cuvee Alexandru 2007 va fi maestru de ceremonii şi va sta în capul mesei, urmărind atent desfăşurarea evenimentului şi bucurându-se ca un copil, de nenumăratele surprize gastronomice şi bahice ce vor urma!
Te aşteptăm cu drag…
Aşa începea invitaţia pentru evenimentul organizat de către „Vin2”, împreună cu producătorul de vinuri S.E.R.V.E, într-o seară de februarie, la restaurantul Ginger. O seară frumoasă, între prieteni, condimentata cu vinuri bune şi bucate deosebite.
Am început cu antreuri uşoare dar gustoase, alături de un Milenium Alb 2012 – S.E.R.V.E., care s-a dovedit o asociere inspirată. Dealtfel, vinul s-a terminat aproape imediat, majoritatea dintre noi comentând despre el cu privirea aţintită spre paharul gol. Până la final am căzut de acord că este un vin excelent pentru vară, băubil atât la masă, cât şi seara cu prietenii. Numai că…, se termină al dracu’ de repede!
Dar, imediat au apărut steak-urile de viţel – „Del Monico cu cartof copt şi sos de brânzeturi”, alături de Cuvee Alexandru 2007 – S.E.R.V.E. Atunci, toţi au uitat că prin minune de Milenium Alb şi la masă s-a aşternut liniştea. Nici un sunet, nici o văicăreală că vezi doamne viţelul a fost tare, mare, sau a dat din copita. Nici un sunet care să semene cu sorbitul vinului, nimic! Ce m-am speriat! Am crezut că toată lumea a murit! Şi chiar aşa era: toţi erau morţi după savoarea viţelului (care între noi fie spus, era Dumnezeiesc), iar când au dat de vin, nu au mai apucat nici măcar să „dea dintr-un picior”. Au căzut pe gânduri aproape seceraţi şi nici unul nu a mai fost în stare să deschidă gura, fără alt motiv în afara Cuvee-ului Alexandru. Târziu, dar foarte târziu a mai „înviat” pe ici pe colo câte unul, care bolborosea întruna cuvinte laudative la adresa viţelului sau a Cuvee-ului. Adevărul este, ca puţine vinuri romaneşti se pot ridica la înălţimea acestui Cuvee Alexandru 2007, un vin cu un corp şi o structură excelentă, care în asocierea din seara respectivă a primit aplauze la scena deschisă.
Asta, ca să nu va mai povestesc despre Cezar Filip, proprietarul restaurantului, care este cu siguranţă cel mai mare cunoscător şi pasionat de cognac şi armagnac de pe plaiurile mioritice. Sau, despre colecţia impresionantă a acestor licori, pe care o deţine în propriul restaurant. Mă limitez să spun că, la sugestia lui, am încheiat seara cu un „Chateau duTariquet” – armaniac de o fineţe şi o elegantă desăvârşită. Ce mai – o seară cum îţi doreşti cel puţin o dată în viaţă! Dar, eu sper să o retrăiesc din ce în ce mai des!
Bogdan
Comenteaza
Comentarii recente