Pink on ice

Scris la 20 februarie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Aproape săptămânal, la Fox Wine pe bulevardul Dacia în Bucureşti  se întâmplă câte o degustare. De cele mai multe ori în premieră. Locul mic, dar primitor a găzduit ieri vinurile noi ale celor de la LacertA.
….Pe lângă Cuvee X, un cupaj de 4 soiuri albe (Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Gris, Rhein Riesling), am fost atras de noile rozeuri de 2013. Pink din gama Fine Wine și cel „clasic” RosE, adică fostul Riviera.
….Nu m-am putut abține și-am cumpărat o sticlă de Pink (37 lei),  după care am plecat repede acasă să văd calificările pentru finala la patinaj de la Sochi. L-am mai răcit puțin și până să mă prind care-i treaba cu triplu Touloupe a USD-ului în USL, a început marele concurs olimpic. Fac o poză romantică la sticlă și dau cu buzna cu „laboratorul” în vinul roze, care se dedă la ochi ca având o culoare de sirop de capșune sau cireșe, că nu m-am decis încă. Miros foarte plăcut și tentant al syrah-ului din care e făcut, cu arome de fructe roșii de pădure și citrice cât cuprinde. În timp ce publicul patinoarului aplauda frenetic o rusoaică (mare candidată la medalia de aur), dădeam și eu din mânuțe ca foca, pentru că vinul începea să-mi placă. Ce dacă e demisec?! E rotund, delicat și chiar dacă Mihai Baniță nu se dezminte și a potrivit alcoolul cum îi place lui (14%), nu-ți dai seama pe unde l-a ascuns, pentru că aciditatea e cât trebuie. Ritmul apaluzelor se potriveau până când la primul Flip cu triplu Rittberger, dă puștoaica cu zadnița de gheață. Liniște… și gustul dulceag se amestecă cu tușe acrișoare, ceea ce-l face foarte agreabil în condițiile în care e foarte bine răcit.
….Din celălalt „laborator” din casă, venea un miros de pulpițe de pui perpelite în tigaie, dar nu mă îndur să nu văd noua variantă a Suryei Bonaly a Franței, pe numele ei Mae Berenice Meite – o patinatoare cu alură de wrestlig. Avantajul patinatorilor de culoare este că toată „focusarea” se duce spre ei, dezavantajul fiind că atunci când după un element mai dificil pun mâna pe gheață se vede al naibi de clar.
….Cum clar îmi este că acest Pink, cu aproape 6,5 papioane,va fi un hit al verii şi ar fi bine ca doamnele să nu creadă niciun moment că e un vin ușor, de povești pe terasă, pentru că dacă îl beau repede și neînsoțit de ceva mâncare sau măcar ceva mizilic, vor face în drum spre casă mai multe elemente acrobatice ce le vor purta numele, iar specialiștii nu cred că sunt pregătiți pentru asta.
….Noroc,
….RaSto

Vin și culori

Scris la 18 februarie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….După Sfântul Valentin, Sărbătoarea Arezanului, Dragobete și pregătiri pentru Mărțișor, mulți dintre români se simt datori să nu lipsească de la sărbătoarea culorilor și a măștilor frumoase: Carnavalul de la Veneția. Mulți amici de-ai mei, fie au fost, fie se pregătesc să meargă să vadă cu ochii lor o tradiție italiană frumoasă.
….Și cum în acea perioadă eu voi fi la VinCE Budapesta, le recomand tuturor celor care se duc la Veneția să-și dea cu măști pe față, să nu rateze o întâlnire cu un vin local, care mie mi-a creat o mare plăcere Collio Sauvignon 2011, al cărui producător este firma Humar. Vinul se face nu departe de Veneția și dacă prindeți vreo gondolă liberă, dați din vâsle până îl găsiți.
….Eu l-am degustat prima dată în ianuarie anul ăsta la The Gang și mi s-a cam lipit de „retina” papilelor asociat cu mizilicurile fusion de acolo. Vinul e la maxima maturitate, adică aveți norocul ca dacă îl beți acum, îi veți regăsi maxima expresivitate.  Galben auriu aproape la culoare, cu un miros plin de tipicitatea sauvignonului, cu toate ierburile uscate și ceva salvie, te cam vrăjește până să-l guști. Deși e un vin din zona Friuli, aduce a stil franțuzesc pe alocuri. Aproape că nu ai cum să nu găsești notele de soc, aciditatea medie și mai ales structura serioasă ce îmbracă cele 14 grade de alcool. Așa că cine are rău de gondolă și aglomerație de mascați (nu cei de la DIICOT), să-l soarbă cu guri mici, pentru că e un vin serios. E sec bine de tot, destul de vioi și îl poți asocia cu multe preparate, dar aș recomanda chestii cu pui, ca să poți duce lejer și al doilea pahar în voie. 7 papioane cu prisosință.
….Iar dacă treceți pe sub podul ăla pe unde se zice că Romeo și Julieta  au făcut niște treburi, ciocniți un pahar de Collio, dacă nu, atunci dați o fugă la Sol Gallery în București, că-i mai aproape, iar fotografiile lui Valdi Romanovici vă vor încânta.
….Ci vediamo!

O Margaretă de Sf. Valentin

Scris la 14 februarie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….În ziua asta aglomerată de semnificații, în care postăm inimioare, floricele, pahare și alte îndemnuri afrodisiace, zic să va dau o idee despre un vin de care chiar te poți îndrăgosti. Principesa Margareta alb 2010.
….Nu am să va spun povestea vinului, pentru că este altcineva care știe să o spună mai bine și am să mă rezum la impresia lăsată nu numai atunci când l-am degustat pentru prima oara în august 2013 la cramă, ci și septembrie anul trecut și în ianuarie anul ăsta.
….Trebuie să recunosc faptul că de fiecare data mi-a plăcut. În afară de sticla grea de vin pricopsit și de eticheta princiară, regăsești mereu culoarea gălbuie, frumoasă și mai ales mirosul unui vin plăcut, plin de arome vegetale, de fructe albe și un ușor iz de baric bine dozat. Viognierul baricat și chardonnay-ul dau o bună structură și împreună domolesc aciditatea destul de zglobie a viognier-ului nebaricat și a pinot gris-ului (20%). Asamblajul e sec, serios și plăcut pentru că se creează acea armonie, unde cele 12,5 grade de alcool nu le simți. Când dai pe el 75 de lei, te și gândești ce defecte i-ai putea găsi, însă eu le-am tot căutat și nu le-am găsit. În afară de faptul că a câștigat multe premii, din punctual meu de vedere este unul din cele mai bune vinuri albe de pe la noi, iar faptul că e din an de recoltă 2010, îl face chiar de excepție.
….Întâlnirea cu acest vin va fi mereu o plăcută întrevedere și am rezervat 7 papioane și jumătate, pentru că Principesa Margareta impune respect. Iar cei care nu vor fi de accord cu cele de mai sus, să știți că ne vom certa rău pe acest subiect, dar nu azi, pentru că sunt puțin îndrăgostit.
.…RaSto

C’mon la Simon

Scris la 11 februarie 2014 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

….Profitând de vacanța elevilor, ne-am dus pentru trei nopți la munte în localitatea Simon, lângă Bran.
Drum curat, incredibil de liber pentru o zi de sâmbătă. Intrăm în localitatea Simon și aici începe circul cu numerotarea caselor. Totul bine și frumos pana la nr. 87, după care depășind două case fără numere afișate ajungem la 223 ! Întrebăm un localnic dacă știe pe unde ar fi numărul căutat de noi, dar acesta ne pune întrebarea maximă: număr nou sau vechi? Pâna la urmă sunăm la pensiune și ne iese gazda în poartă (bineînțeles că nu era nici o firmă deși are site internet).
Localitatea se află pe o vale paralelă cu cea în care se află Moeciu, diferența majoră fiind carosabilul mai bun decât la Moeciu, poate și din cauza traficului mult mai redus. Zonă liniștită dar în care ești dependent de mașină, fiind distanțe destul de mari până la pârtie sau alt loc de interes (pantele văii destul de abrupte, plus că majoritatea sunt parcelate și nu ai acces, așa că mergi tot înainte pe drum până dai de un drum forestier și de pădure).
Am avut lapte și caș afumat (excelente) de la văcuțele gazdelor, miere de la un vecin de peste drum (afiș cu „vând miere de pădure”, dar aceasta se terminase așa că am luat polifloră), vinul a fost adus de noi.
….Am fost la pârtia de sanie din Bran (12 lei parcarea in prima zi, apoi am parcat la 20 metri mai jos „for free”), am mai mers prin Bran la târgul vampirilor…pardon „producătorilor tradiționali” de la baza cetății (100 lei kg de carnați!), am trecut și prin Râșnov pe la cetate și pe la peșteră (merită văzute amândouă).
De mâncat în zonă pot spune ca se mănâncă modest, bucătarii având calificare doar în ciorbe, felul doi fiind nesatisfăcător cam peste tot.
Am început cu restaurantul Hilden (nu Hilton cum auzisem și parcă mă luase regretul că uitasem papionul și costumul acasă), unde am aflat mai apoi că lucra fata gazdei. Toți am luat plasă cu felul doi: piept de pui la grătar tip talpă, la fel mușchiul file de porc cu un sos de brânză (de burduf !?) translucid și gelatinos (specialitatea casei!) și nici șnițelul nu a fost prea grozav (o cocă groasă de un deget). La vinuri am reținut prețul lui Cuvee Uberland: 150 lei. La Principesa (recomandat de site-ul „Am fost acolo”) aflată la 50 de metri de cetatea din Bran (cu o firmă aproape insesizabilă, ziua cu o culoare aproape identica cu a tencuielii), nu aveau prea multe feluri de mâncare din lipsa de clienți și cele existente destul de simple, dar măcar au fost OK. La vinuri nu merita sa te uiți.
….Luni am luat prânzul la Casa Râșnoveana unde cred ca am mâncat cel mai prost din ultimii 10 ani (ce am mai râs la întoarcere de colega de serviciu a prietenei cu care am fost și care ne recomandase localul), cafeaua punând capac (aqua chiorensis). De vinuri nu mai putea fi vorba.
….Serile le încheiam de obicei în pensiune, alături de un vin de casă pe care doar fiert l-am suportat, de o bună și superparfumată țuică de caise făcută (ca și vinul) de prietenii cu care am fost și de vinurile aduse din București de mine.
….La Simon multe case au animale (oi, vaci, măgari) în curți, la drumul principal și de aici niște „miresme” de bio adevărat. Asta mi-a dat emoții mari pentru examenul olfactiv al vinurilor. Dar, să trecem la treabă.
….1. Artisan Feteasca Neagra 2011-14% alcool. Nas prune uscate, iod. Culoare granat cu o ușoara tenta violacee. Gust de prune uscate ușor afumate. Corp mediu. Postgust mediu. Un vin ok deși nu se ridica la nivelul celui din 2007.
….2. Mavrodafne – 15 % alcool. Culoare roșu cărămiziu. Gust de stafide. Foarte dulce. Corp mediu. Un vin de desert asemănător Kagor-ului moldovenesc, pe placul prietenilor noștri.
….3. Merlot Paganus 2007- 13,5 % alcool. Nas fructat, culoare granat. Corp mediu spre subțire. Gust dominat de vișine coapte și spre final chiar prune uscate si cireșe amare! Tanini medii. Postgust mediu. Un vin plăcut și care s-a dus repede (aveam emoții că nu se va bea, fiind prima seară când am ieșit la un local pentru cină). Din păcate, acest vin nu se mai comercializează.
Îl mai încercasem cu câteva zile înainte și acasă și mă cucerise, obligându-mă să mă reîntorc la supermarket-ul de unde luasem prima sticlă si să mai iau două. Este adevărat ca la prima întâlnire cu el a beneficiat de condiții mai bune de degustare, acasă având un pahar mai profi. La pensiune am avut pahare fără picior și cu peretele gros (gen Dorel), care i-au mai luat din strălucire, plus că l-am lăsat mai puțin la aerare în sticlă (după bere vinul e plăcere sau nerăbdarea a fost prea mare).
….Singura seară la restaurant a fost luni, înainte de întoarcere, când in Simon am fost la un local numit Branderberg (cu specific german) unde totul a fost OK, mai puțin fumul de țigară care ne-a năucit. Am mers (normal) pe bere, dar aveau și vinuri băubile (Budureasca, SERVE).
….La întoarcere ne-am oprit in Sinaia, unde copiii au mai avut o scurtă partida de săniuș (zăpada mult mai multă ca la Bran) intr-o zonă care teoretic era închisă traficului auto iarna, dar (doar suntem in România) unde treceau mașini fără probleme. Am vizitat și parcul castelului Peleș, acesta din urmă fiind închis marți.
Nici aici nu am avut o experiența prea plăcută la prânz la celebra…..pardon comunista (până și chelnerii păreau din epoca de aur) și foarte scumpa Cabana Schiorilor, unde la fel ca în  zona Bran, doar ciorbele au fost bune, felul doi fiind mediocru. Aici Cuvee Uberland costa 195 lei, dar aveau o selecție destul de OK de vinuri (Recas, Davino), bineînțeles foarte scumpe.
….Per ansamblu o ieșire reusită și instructivă, care nu a fost umbrită de nereușitele culinare din restaurantele din zonă (ce ne reamintesc, dacă mai era nevoie, de câte mai sunt de facut pentru a impulsiona turismul de la noi).

.