Centura Roze – ediția 2013
….M-am gândit cam mult pentru scrierea acestui articol. Pentru că sunt multe de spus. Ar fi multe de comentat, dar e și din ce în ce mai greu să postezi lucruri interesante după ce alți colegi au scris deja. Mihai Oprea în Vinul din Cluj a scris atât de repede după eveniment, atât de frumos, concis, exact și la obiect, încât și Mihai Vasile în Berbecutio a trebuit să valseze cu cuvintele.
….Despre sistemul de punctare, structura concursului în etape, secretizarea probelor, centralizarea rezultatelor și modul de calcul puteți citi în postările de mai sus. Eu aș insista asupra atmosferei create în cadrul concursului, ținând cont că jurații proveneau din medii foarte diferite și nivel de cunostinte despre vin și experiente inegale. Toți, însa, foarte îndrăgostiți de vinul bun și de dorința de a vedea cum se susține un astfel de concurs de către organizatori neprofesioniști in domeniu. Dacă a fost interesant? Sigur, da. Numai degustarea celor 15 probe și punctarea lor ar fi fost suficient să-ți creezi o 
imagine asupra curiozitații publicului și suspansului creat. Pe mulți dintre ei i-am văzut la fiecare sfârșit de tur, venind cu fișele de punctare la secretariatul concursului (Gina și Simona) și așteptând rezultatul cu emoție. Autoevaluarea avea să și-o facă fiecare în raport cu punctajele celorlalți afișate pe ecran. Am retrăit, pentru câteva momente, emoția tinereții, când ne duceam să vedem afișarea rezultatelor la treapta a 2-a sau la admiterea la facultate. S-au bucurat mulți, însă n-am văzut lacrimi de supărare sau resemnare la cineva. Cred că au fost momentele cele mai plăcute ale serii, alături de dezvăluirea numelor vinurilor ce urmau să iasa din concurs, rând pe rând. Dacă am avut favorite? Desigur, deși băusem anterior doar 4 din cele 15 vinuri înscrise în concurs. Iar din cele 4 ajunse în finală (Liliac, Arezan, Segarcea și Corcova), doar unul.
….Finala a fost chiar frumoasă, păcat că n-a avut mai multe reprize de prelungiri, iar una din cele mai valoroase maxime ale serii, le-am auzit de la un amic ce se grăbea să ajungă acasă: “Razvane, plec cu o lecție importantă de la Centura Roze! Nu tot ce-i scump, e și foarte bun”! Și s-a dovedit foarte adevărat, ținând cont că în finală au ajuns vinuri de aproximativ 30 lei. Sper ca producătorilor sau distribuitorilor să nu le vina vreo idee…
….Nu mai lungesc vorba și vă las să vedeți câteva fotografii facute la eveniment, mulțumindu-le sponsorilor Casa Basarab , Evino.ro şi co-organizatorului Mihai Vasile, juraților pentru prezență, interes și implicare, iar prin comentariile ce urmează să le faceți, vom vedea dacă ne simţim încurajați să repetăm Centura Roze anul viitor și poate o variantă “Late Summer Rose” anul acesta, cu participarea producătorilor care nu și-au lansat înca vinurile, dar şi ceilalţi.
….Trec în revistă toate vinurile participante: Stirbey, Caloian, Karakter, Alira, Villa Vinea, Rose Verite Vincon, Leat 6500 M1, Recas Sole, SERVE Terra Romana, LacertA, Negrini, Domeniile Coroanei Segarcea, Arezan M1, Liliac și Corcova– câştigătorul Centurii Roze– care trebuie felicitat.
….Vă urez un week-end de vis sau roze,
….RaSto
Centura Roze
Mare concurs mare! Centura Roze! Azi, 14 mai.
30 de jurați și 15 vinuri roze românești din 2012.
Organizatori: vin2.ro & berbecutio
Țineți aproape, pentru că nici nu știți ce pierdeți!
9 mai. Zi de sărbătoare
….Da, e ziua Europei, dar începe să “ni se cam rupă”. Nemții au capitulat în ’45 și se declară sfârșitul celui de-al 2-lea război mondial. Cu 136 de ani în urmă, se citește în Adunarea Deputaților Declarația de Independență a României. Această zi va deveni Ziua Independenței în România. Ei, uite-aici voiam sa ajung, că începe ultimul razboi cu turcu’ în 1877. Și noi ce sărbătorim?
….Eu am decis să sărbatoresc Independența cu un grup de noi amici la restaurantul Les Ottomans 
de langa Foișor, cu Roxana si Andreea desigur. Am făcut cunoștintă și cu alți meseni simpatici, cu care ne-am împuns în bancuri noi și vechi, mai ceva ca la Plevna și Vidin. Dar pâna acolo, aveam să mă achit de o datorie mai veche: două vinuri roze pentru Roxana și Andreea, a căror zile de naștere fuseseră la începutul lunii. Turcu’ din bucătărie trăgea ca spionul cu ochiu’ și știind că a pierdut războiul, a adus niște meze pentru toată lumea la masă.
….Cam aglomerat în restaurant pentru o zi de joi, fiindcă am așteptat ceva, dar de unde să știm că Bucureștiul are atâția patrioți ca noi?! Și zic să desfacem și noi cel de-al 3-lea roze cu care venisem, un Chateau Domenii 2011, pentru că cel de 2012, din păcate, încă nu este gata. Rece din frapieră îl torn în pahare… era să vărs un sfert din sticlă, speriat de un sunet tare și sacadat, în ritm oriental…șîgîdîm- șîgîdîm.. 
Am scrâșnit turcește din dinți, dar m-am liniștiti total la apariția Denisei – o brunetă cadână, cu topless-ul acoperit și cu bănuți în jurul șoldurilor… șîgîdîm – șîgîdîm… tam… tam… buric la vedere.
….Pffaii, așa ceva…Note de degustare? Ia mai așteptați, că doar nu dau (iar) turcii! Unduiri, aplecări în față, pe spate… bacșiș la decolteu… șîgîdîm-tam-tam, din ce în ce mai rapid… zâmbete de flirt, ce să mai…güzel de tot. Timid cum sunt, că doar mă știți, mă fac mic (!!) și dau cu nasul în pahar, prefăcându-mă preocupat de vin. Cu ochii la Denisa și cu nasul în Domenii remarc cu plăcere fructele roșii de pădure (fragi dulcegi și zbenguială de zmeurici). Și mai mă uit (cam obraznic și pofticios) la atmosferă ..și iau o gură de vin, cam în ciudă. Îl țin mai mult în și-mi revin sentimentele pașnice față de poporul turc, obiceiurile lor și dansul cadânelor ghiaure. Pentru că rozeul ăsta făcut din merlot și cabernet e bun. Și-mi vin amintiri plăcute, din vara anului trecut, când în cel mai frumos restaurant din Domnești, cu Anca, Make, Bogdan D. și Dragoș, le-am terminat cele 5 sticle, așa ,..de vară. Cu un atac aparent dulceag și alcool (14,4%) aproape perfect integrat, simți toate fructele și melanjul fericit de soiuri, dar și citrice din plin. Deși cam tare, e un vin cu care te împrietenești lejer.
…
.Când să vă zic ceva de postgust, sosește Kusbasili Pide!..o tocănița de vițel cu multe legume, orez și ușor picantă. Dacă merge cu rozeul ăsta cu aciditate moderată? Va zic eu: te uiţi la Denisa, iei o gură mică de Kusbasili, o molfăi un pic și dai cu vinul..intră șîgîdîm- șîgîdîm..tam..tam – perfect, dar știați asta. Ofer din tocănița mea și simpaticilor comeseni și până să scot o carte de vizită de blogger, ca să impresionez cadâna, Denisa era demult în taxi și ne facea cu mâna (de la umăr în sus), în semn de la revedere…
….Eh, cam ranchiunoși turcii aștia! Ne întoarcem la poveștile noastre eroice de la Grivița și alte vitejii ale lui Peneș Curcanul, de care Denisa nu beneficiase din partea noastră. Pe la ora 1.oo AM am semnat tratatul de pace cu Les Ottomans, cu cardul și ne-am luat rămas bun, cu gândul la o viitoare revanșă necesară pe 10 septembrie: România-Turcia pe Arena Naţională, cu Denis Alibeg titular (la noi).
….TarKan
Labă de urs
….În weekend mă trezesc cu un amic la uşă, unul mare vânător mare, sau cel puţin mare consumator de carne din vânat. Îmi zice: am venit să-ţi dau o labă…! O labă de urs! O pastramă din labă de urs amice, de nu a mâncat neam de neamul tău de la maimuţă încoace! Gastronomie simandicoasă, boiereasca, ce tu nu o înţelegi, dar ţi-o mai dau eu pe la nas aşa câteodată, ca să-ţi dai seama ce prieteni rasaţi ai, care uneori mai şi vin pe capul tău, să te ridice pe înaltele culmi ale artelor culinare. M-am liniştit şi încet, încet am început să-mi revin după această neaşteptată surpriză. Apoi, am analizat încet produsul, mi-a plăcut şi m-am pus gospodăreşte pe înfulecatul pastramei, care era atât de bună de cu greu m-am putut opri. Era moale, aromată şi un pic afumată, dar deloc sărată la modul deranjant. Cu aşa minunăţie de labă, pardon – de pastramă din labă de urs nu m-am putut abţine şi am început să meditez la sticlă de vin ce urma să o desfac. Şi la ce te poţi gândi? La femei bine-nţeles, dar în cazul de faţă am zis: o labă adevărată de urs românesc, cu siguranţă merge cu un soi pur autentic de pe plaiurile mioritice. Gândul m-a dus imediat la Artisan Feteasca Neagră 2009 din colecţia Aureliei Visinescu pe care mi-l şi imaginez venind, însoţit de două tocuri înalte cu paharele în mână.
….Este un vin rubiniu, cu aromă de vanilie şi condiment (piper şi scorţişoară), apoi fructe de pădure şi prună uscată. În gura simţi magiun, capucino cu o tuşă de vanilie şi o subţire urmă de fum. Îţi dai seama imediat că este un vin cu un corp bun, bine structurat şi foarte echilibrat. Finalul este lung şi puţin migdalat, dar numai atât cât trebuie fără să fie deranjant. În concluzie am avut parte de un vin adevărat, bărbătesc, cu tanini fermi ce numai laba de urs a putut să-i mângâie şi îmblânzească, un vin care mi-ar place să mă onoreze la fiecare cină. Poate sta desigur lângă pastramă, sau orice doriţi, deoarece garantat va fi la fel de bun şi vă va impresiona la fiecare pahar.
….Acum, după aşa festin lenevesc la aer, lăsând soarele blând să mă mângâie, iar amintirile mă duc spre cel mai distractiv panou de avertizare văzut de mine undeva pe cărările întortochiate ale Retezatului: “Atenţie la urs! S-au găsit urme de laba… “
….Vă doresc degustare plăcută!
….Bogdan
Coproducție europeană
….Câte s-ar putea spune şi povesti despre zilele astea libere şi aglomerate de evenimente şi simboluri? Dar cred că cele mai multe nu se pot spune, aşa că şi eu am să fiu scurt.
….Duminică, prima zi de Paşte, fiind în postul rozeurilor, am degustat un nou roze, alături de musafirii noştri Carmen şi Silviu. E vorba de rozeul Villa Vinea 2012, făcut din zweigelt de Mureș – o găselniță a vinificatorului italian Celestino Lucin, despre care am scris anul trecut. Iată și rodul globalizării: vin românesc, din soi austriac, făcut de-un italian. Cum vă sună?
….Ce surprinde în primul rând la vinul ăsta este culoarea. Nu gasești un sirop de zmeură și fragi mai frumos și clar decât la rozeul din zweigelt. Când îl miroși nu-ți spune multe din prima, dar dacă insiști, începe să miroase frumos a fragi, 
căpșune și zmeură, apoi ceva citrice, precum siropurile din copilărie.
….Are un gust ușor acrișor, vioi și regăsești mai toate fructele din miros în gust, ceea ce-l face plăcut. Nu e deloc tare (12,5% alcool), are ceva consistență și totul e destul de echilibrat. A ieșit un vin foarte agreabil pentru cei aproximativ 28 de lei, iar asezonat cu fructe de mare la grătar, pește, salate de sezon, brânzeturi bune și chiar pizza, fac din el un vin de terasă recomandabil. Eu m-am bucurat de el din plin în zilele astea călduroase. 7 ppn-e.
….Doamnele amatoare de large talk și nu numai ele vor regăsi un companion veritabil pe terasele însorite din vara asta.
….RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente