Răţoi cu portocale !

Scris la 14 februarie 2013 in Povesti despre vin | 2 comentarii

….Într-o zi cu soare şi cu două dimineţi, o pun eu frumos la drum, până la “Lidl” să cumpăr un răţoi mort pe care să-l gătesc. Cică era raţă asiatică, dar ce să zic după ochi nu părea. Deloc migdalaţi, sau măcar galbeni să fi fost…
….Îl aduc acasă, îl omenesc cu tot felul de mirodenii şi miroase, apoi îl bag la cuptor. Mă pun pe sosul de portocale, îl prepar îl gust fierbinte şi îl las puţin să respire.
….Ce să zic, una peste alta am dat-o de gard atât cu răţoiul, cât şi cu minunatul sos de portocale. Dacă răţoiul a ieşit din cuptor tare ca fierul, iute ca oţelul, sosul era o dulcegărie, Doamne o dulcegărie de te treceau toate apele. Nici pe pâine cu unt nu cred că ar fi mers greţoşenia asta cu zahăr caramel!
….Sosul şi-a luat avânt direct spre coşul de gunoi şi am rămas eu faţa în faţă cu răţoiul mort aburind din cuptor. Am tras de el de mi-au sărit măselele, mă doare maxilarul şi în zilele noastre, dar am desfăcut lângă o sticlă de vin “Crama Oprişor, Cabernet Sauvignon 2010”, care m-a uns la suflet.
Şi cum s-a aşezat el în pahar, cu mirosul acela de fructe roşii de pădure coapte şi cum mi-a dat el pe la nas cu vanilia de la baricul, cu ciocolată, cu piperul, Doamne îmi venea să-l îmbrăţişez, când apare pe dasupra şi o briză cu tentă de animal care, incredibil nu era de la răţoiul asiatic.
….Apoi, de cum l-am pus pe limbă, am descoperit un gust excelent, acrişor cu ceva fructe de pădure, cu final mediu plin de sâmburi de migdale. Alcoolul foarte bine integrat, taninii rotunzi şi jucăuşi, corpul mediu şi aciditatea bună m-au vrăjit nu alta. Un vin discret, dar elegant care îmi place exact aşa cum este acum şi pe care l-aş putea bea zilnic.
….Noroc cu băutura, că mi-a revenit buna dispoziţie şi am uitat repede de răţoiul musculos, pe care l-am cazat până la urma exact acolo unde îi era locul, adică în gunoi! Şi uite aşa a mai trecut o zi minunată din viaţa mea, raţă nu mai gătesc, dar vă asigur că am în beci o provizie suficientă de Cabernet Sauvignon – Crama Oprişor 2010, care o să îmi ajungă mulţi ani de aici înainte.
Semnat: al vostru Bogdan – răţoiul şef!

 

Mai multe

10 la concurs sau Revoluția în sec

Scris la 12 februarie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

.Fix la două luni de la Provino, iată-mă din nou în Iaşi. Evident, pe probleme de vin.
….Fiind invitat de cei de la Cotnari, urma ca pe 9 februarie să particip la stabilirea vinului campion al podgoriei şi pleiada de vinuri pentru concursurile interanţionale.
….Am luat startul de lângă statuia lui A.I. Cuza și ne-am dus spre „combinat”, după cum spun gazdele. Nu îmi închipuiam de ce se numește așa, dar pe drum, făcând un dialog extins cu Horia (vinul.ro), am înteles ca 1800 hectare de vie în exploatare, locul 2 în cifra de vânzări pe țară și nivelul investițiilor din 2006 încoace, avea să prefigureze colosul care ne aștepta.
….Ajunși înainte de ora 11.oo, în poziție de drepți ne așteptau cele 50 de probe de vin, ale Cotnari SA, Casei de Vinuri Cotnari și ale celor doi producători indepenți invitați: familiile Vărzari și Bilius. Lume multă, lume bună avea să-și arunce în luptă propriile păreri, opinii, gusturi și impresii, începând cu preşedintele ADAR- dl. Dan Boboc, Cătălin Păduraru, Traian Petrea, Sergiu Nedelea, C. Savin, Gheorghe Crăciunescu și reprezentanți din partea presei.
….Trec peste cele 4 ore de degustare neîntreruptă și tragem linie sub vinurile din 2012 prezentate. 10 vinuri vor pleca la concursurile internaționale. 9 din ele ale celor din Cotnari și unul al Casei Bilius. Departajarea a necesitat ceva discuții și opinii care au așezat vinurile într-o ordine surprinzătoare, vorbind de Cotnari. De ce surprinzătoare ? Pentru că pentru mine, atunci când îmi spuneai Cotnari, eu vedeam 3 lucruri de luat în seamă: Ştefan cel Mare şi tradiţie, vinuri dulci şi Moroşanu în ring vopsit pe spate.
….Iată cele 10 vinuri învingătoare şi minunaţi-vă și voi:
Grasă de Cotnari, Colocviu la Moscova, sec, Casa de Vinuri Cotnari
Fetească Albă, Colocviu la Atena, sec, Casa de Vinuri Cotnari
Frâncuşă sec, Cotnari S.A.
Busuioaca de Bohotin, Colocviu la Paris, sec, Casa de Vinuri Cotnari
Chateau Cotnari, sec, Cotnari S.A.
Fetească Albă, demisec, Cotnari S.A.
Blanc, sec, Cotnari S.A.
Tămâioasă Românească, Colocviu la Roma,  sec, C. Vinuri Cotnari
Aligote, sec, Casa Bilius
Grasă de Cotnari, demidulce, Cotnari S.A.
….Opt vinuri seci, un demisec şi un demidulce. Vă vine să credeţi ?
….Cred că mi-a fost dat să asist la Revoluția în sec, în direct ! Pentru că e un moment de cotitură la Cotnari. Să stai într-o confortabilă poziție pe piață, cu o cifră impresionantă, vânzând 1 milion de sticle de Grasă dulce într-un an și să te gândești să schimbi „macazul” spre vinuri seci, înseamnă să ai ceva curaj, dar mai ales că ești decis să-ți asumi o mare responsabilitate.
….Cât de bine au ales juraţii, rămâne ca dumneavoastă să verificaţi anul ăsta alegând de pe rafturi sau din HORECA vinurile respective. Şi cât de bine se vor înţelege vinurile alese de noi cu percepţia publicului larg, încă nu-mi dau seama, dar știu că cei de la Cotnari au de dat încă o bătălie răzășească pentru care sunt sigur că s-au pregătit.
….La final am vizitat tezaurul Cotnariului, liniile de fabricație și capacitatea imensă de stocare, făcând multe fotografii, iar spre sfârșit am parcurs un scurt drum spre castelul Vlădoianu (încă nerenovat), însă cu construcția cramei Casei de Vinuri aproape de final. Aici se vor produce vinurile premium (gama Colocviu) și este un loc teribil de frumos și plin de pitoresc.
….Eu sunt încă sub impresia unui turist străin după ce a vizitat Palatul Parlamentului din București și e copleșit de cifre și dimensiuni, astfel că închei mulțumindu-le organizatorilor și gazdelor pentru o zi de februarie memorabilă.
….Succes Cotnari !
….RaSto
….P.S. Era cât pe ce să dau de gol o mare surpriză care vă este pregatită pentru anul viitor cu feteasca neagră de Cotnari. Dar mă abțin și n-o dezvălui încă. Șșșșș…E secret.

Mai multe

Ceva hermeneutică, primiți ?

Scris la 7 februarie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

….Am văzut că în aprilie se organizează Forumul Vinul.ro și totodată se dă startul Primaverii în Rose.
….Eu nu am mai avut răbdare după Cezar & Co. și-am dat buzna la Private Wine, cumparându-mi un rose de la Jidvei. Acasă, chef Make pregătea o ruladă de rață asiatică picantă cu legume (un semipreparat de la Lidl) și era în asteptare cu răcirea viului.
….Ne uitam la sticlă (precum rața la fulger) să identificăm în labirintul Versace ce scria pe fiolă. Hermeneutică, frate ! Ahaaa…uite, tu, că am găsit. Era chiar în ochii noștrii. Numai mințile complicate pot vedea ușor lucrurile simple, ceea ce nu e cazul nostru, evident.
….Dom’le, sticla e frumoasă, nu ai ce spune, chiar elegantă și știam că citisem undeva pe net că : “Mysterium Syrah și Cabernet Sauvignon 2011“, primul rose de la Jidvei, creat tot de vinificatorul francez, a câstigat bronz la „Decanter World Wine Awards 2012”. Tan-ta-naaaaa…Adevărul e ca intrasem în panică. Oare rața noastră asiatică “se califică” la asemenea grozăvie de vin ? Riscăm!
….Gata, îl deschid pe “pacient” și-l torn în pahare. Culoare exceptional de frumoasă. Sirop de căpsună limpede și îmbietor. Nas : foarte foarte reținut, deși îl agitasem bine-bine, de mi se urcase pe bluză. Revin și recunosc fructe roșii de pădure, dar și ceva de strugure roșu stors. Atac paharul cu gura mare și simt ceva acrișor, plăcut, după care vin să confirme frăguțele, smeurica și ceva capșunele necoapte bine. Aparent apos și subțirel (13,5 % alcool !! ), la a doua gură vine și ceva corpolență, dar și tăria vinului, care cam stă separat puțintel. Mai aștept și-mi vin senzațiile unor vinuri băute cu ani în urmă, la un vecin în Chitila (care nu cred că a cunoscut secretul amestecului de cabernet cu syrah). Aduce cu vinurile de țară, desigur, în varianta elegantă și elaborată, dar tocmai asta-mi place la el. Vinul te trece printr-o senzație aparentă de gusturi dulcege și acrișoare, dar rămâne definit ca un vin sec.
….Mai dau cu ochii-n sticlă și citesc :”cei care vorbesc nu știu, iar cei care știu nu vorbesc”. Și-atunci de ce m-aș întinde la vorbă ? Cine știe ce mai găsesc la al treilea pahar și spun prostii. Oricum, la fiecare înghițitură rața devenea tot mai picantă și vinul intra oricum. Mai bine mucles, că tocmai era pe televizor cel care s-a născut stea și va muri tânără speranță : MRU, cel cu hermeneutica. Uite, ăsta era bun să dezlege misterul de pe eticheta Mysterium-ului.
….Revenind la lucruri serioase, eu cred că Jidvei se află în propriul labirint al căutărilor vinurilor premium și îi doresc mult succes, roseul ăsta fiind singurul vin care-mi place, însă. Speranță și răbdare eu am.
….RaSto

Mai multe

American Jazz Party cu Davino și erismatici

Scris la 6 februarie 2013 in Povesti despre vin, Slider | 4 comentarii

….Luna februarie a început în mare forţă din punct de vedere al vinurilor. Nici sfârşitul lui ianuarie nefiind mai prejos: degustare lungă de cupaje albe româneşti, vizită la cramă, vinuri moldoveneşti, cupaje roșii românești, etc.
….Aşa că încă din 1 februarie  am luat-o tare și m-am sărbătorit alături de Monica, Iuliana și Cătălin cu mulți și apropiați absolvenți ai programului de leadership creativ – Erisma, pentru al șaselea an consecutiv. Ca în fiecare an, ne-am stabilit o temă de petrecere, reușind la finalul negocierilor să alegem American Jazz Party. Inițial, alesesem Bollywood Party, dar din cauza costumelor greu de găsit și muzicii cu confluențe manelistice, am renunțat. În plus, auzisem că Krishna & Rukmini sunt în turneu, așa că am schimbat cu bucurie genul muzical pe Duke Ellington, Glenn Miller, Louis Armstrong, Ella Frizgerald & Co.
….Mai toți invitații au făcut față exigențelor vestimentare și s-au pus pe dans şi distracţie. Pe lânga băuturile spirtoase asociate jazz-ului, majoritatea a trecut pe vin (asta și din respect pentru cel mai în vârstă sărbătorit- eu). Și pentru că înainte cu o zi, Bogdan D. se întorsese de la Davino din cramă cu două sticle de Rezerva Alb 2011 (şi le mulțumesc domnilor Balaban şi Costachescu), am tras lângă mine 2-3 destoinici iubitori de vin, ca să ne dăm cu părerile şi iată cum s-au prezentat rezultatele „juriului”:  începem cu culoarea frumoasă, galben-verzuie, foarte strălucitoare și limpede. La nas, înainte de toate, simţi baricul şi apoi miresmele de fructe necoapte, flori de câmp şi soc. Vinul e un asamblaj de sauvignon blanc şi riesling italian, baricat 6 luni. La gust începe bine şi simţi propietățile fiecărui soi, dar cred că tenta de lemn de stejar dă o notă prea puternică întregului corp. Cele 13,9% de alcool se aşează bine și chiar nu le simți, vinul fiind echilibrat din punctul ăsta de vedere. Concluzia finală ar fi că a rezultat un vin elegant, complex, bun, dar excesiv lemnos sau crocant, cum ar spune unii. Lângă el trebuie să ai în permanență de ronțăit, însă nu e un vin de chefuri, lui stându-i mai bine lângă câteva sofisticării culinare, iar o aerare de câteva minute nu i-ar strica deloc.
….Uitasem să spun că vinurile pentru petrecere au fost Făurar Alb și Merlot 2009 – Vila Zorilor Vinarte, vinuri ce au „hidratat” invitaţii cărora le-au mers picioruşele pe ring, mai ceva decât Suryei Bonaly la concursul de liber alese. De pe pereți, Louis Armastrong era de-a dreptul uimit să vadă, pe bune, varianta noastră What A Wonderfull World, deși DJ-ul ne cam omorâse cu Meneido și Rihanna.
….După suflat în lumânări și două sabrări reușite, cadoul pe care l-am primit mă obligă teribil: un voucher de călătorie în lumea gurmanzilor francezi, pe traseul Avignon-Provence-Lyon și un jurnal de călătorie prin care, voi – cititorii acestui blog – veți fi ținuți la curent cu toate degustările viitoare. Mulțumesc erismatici.
….I see trees of green, red roses too…
….RaSto

Mai multe

Cupaje Rosii la Neptunus

Scris la 5 februarie 2013 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Săptămâna trecută la restaurant Neptunus, vinul.ro a organizat seara cupajelor roşii. Ce mai, pentru mine a fost că la “Oscar” – “mama şi tata” cupajelor roşii româneşti. După ce le-ai băut poţi să mori liniştit, că le-ai avut pe toate în viaţa asta! A lipsit o singură piesă este adevărat – Flamboyant 2007, acest Zeus al cupajelor după părerea mea, dar în rest toată divinitatea a fost prezentă. Eram gripat, cu nasul scurs până la genunchi şi înnodat pe pantofi, cu o minge de sârmă ghimpată presată în gât şi cu o fată care cerea un pistol la tâmplă, sau un prieten bun care să mă împuşte. Dar nu, nici mort, nici în coşciug, nici de sub pământ, nu aş fi putut să lipsesc de la aşa ceva. Aşadar, mi-am proptit bine capul în mâini să nu-mi cadă sub masă, ochii scurşi i-am presat pe ochelari şi nasul meu enorm l-am înfipt într-un şomoiog de şerveţele, pentru a putea începe neîntârziat bărbătească degustare!

….Au defilat în ordine prin fata privirii mele înceţoşate după cum urmează: 1. Nedeea 2011 (Fetească Neagră, Negru de Drăgăşani, Novac – 13,5%, producător Vinarte); 2. Villa Vinea Rubin Selection 2011 (Zweigelt, Fetească Neagră, Merlot – 13,5%, producător Castel Vinum); 3. Drăgaica Roşie 2010 (Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz, Pinot Noir – 14%, producător Crama Oprişor); 4. Terra Romana Milenium Roşu 2009 (Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot – 13%, producător SERVE); 5. Red Artisan 2009 (Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot – 14%, producător Domeniile Săhăteni); 6. Ovăs 2009 (Cabernet Sauvignon, Merlot – 14%, producător Vigna); 7. Incantation 2009 (Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot 0 14%, producător Domeniile Dealul Mare Urlaţi); 8. Cuvee Charlotte magnum 2007 (Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, Merlot – 14,5%, producător SERVE); 9. Domaine Ceptura Rouge 2006 (Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot – 14,1%, producător DAVINO); 10. Flamboyant 2006 (Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească Neagră – 14,3%, producător DAVINO).

….Zi magnifică din anul Domnului 2013, care mi-ai pus pe masă aşa minunăţii, îţi jur solemn că nu te voi uita niciodată! Şi de-o fi să mor, lângă vinurile astea să-mi găseşti Doamne culcuş!

….Nu pot să vă mai spun decât, că aceste licori, au fost însoţite de magnificele preparate culinare ale chef-ului – Dan Anca, dintre care îmi amintesc cu scuzele de rigoare, doar ceva “săritoare” – iepure cu ierburi aromatice, parcă. Ce să-i faci, după cum spuneam eram semimort şi în plus, cred eu că ceea ce găteşte Dan Anca, trebuie mai degrabă gustat şi abia apoi povestit…
Vă doresc să aveţi în viaţa numai zile fericite, că aceasta pe care am avut-o eu!

Bogdan

Mai multe