La Neptun precum Băsescu!
….Vrei să te simţi ca un preşedinte? Foarte bine, atunci du-te la Neptun!
….Dar, ce poţi face aici? Mai nimic, sau poate un singur lucru: să retrăieşti vremurile de dinaintea revoluţiei, pentru că aici timpul a rămas practic în loc! Nimic nu s-a schimbat: de la dotarea hotelurilor la aroganţa ospătarilor, de la meniul restaurantelor, la hoţia comercianţilor. De la caleştile antice, trase de câte o mârţoagă, de nu ştii ce pute mai tare – bălegarul sau suedezul (a nu se citi ţiganul) care o conduce, la zecile de samsari de camere, care-ţi oferă cocine ce nici în coşmarul vieţii tale nu ai crezut că pot exista! Sau… poate totuşi greşesc, puţine lucruri s-au schimbat, dar acestea din păcate în rău şi aici mă refer la hotelurile lăsate în paragină, spaţiile verzi care par părăsite, mizeria de nedescris din unele locuri şi aş putea continua la nesfârşit.
….Păcat, mare păcat că se întâmpla acest lucru. De câte ori mă duc pe terasa de la “Amfiteatru” de exemplu, îmi plânge sufletul când văd “pustiul” de azi, restaurantele “căzute” cu vesela de acum 30 de ani, hotelurile deplorabile din acest complex şi mai ales calitatea turiştilor care ajung în ziua de astăzi în acest loc abracadabrant. Ce mai caut totuşi aici? Două lucruri mă readuc an de an: melancolia şi frappe-ul de pe terasa “Mimoza”, neschimbat de când mă ştiu şi totodată cel mai bun pe care l-am băut în această viaţă. Este fenomenal, colosal, şi de fiecare dată când ajung la mare vin special aici să beau această minunată licoare! Apoi, închid ochii, iau o gură din frappe şi încerc să retrăiesc serile din anii ’90 când “lumea bună” era toată înghesuită în acest loc. Pe această terasă admiram în serile de vară, cele mai frumoase femei, cele mai lungi picioare, cei mai fini ciorapi de damă, cele mai scumpe ceasuri şi bijuterii purtate de “spuma” societăţii romaneşti. Locul acesta mi-a schimbat destinul, pentru că aici mi-am dat seama prima dată în viaţă, că femeile frumoase sunt pentru “premianţi” şi dacă doresc să am parte numai de “zâne blânde” care să mă “ocrotească”, trebuie să fiu neapărat unul dintre ei.
….Ce ironie, redeschid ochii şi văd numai indivizi dubioşi, sau care par veniţi de la “Întreprinderea 23 August” prin sindicat, copii care urla de mama focului, părinţi demenţi care îi bat în mijlocul străzii. Plâng, şi-mi vine să-mi smulg părul de pe cap de ciudă!
Deci, ce poţi face aici domnule preşedinte Băsescu? Să mergi poate, la restaurant “Cireşica”, să-ţi aminteşti meniul, muzica, servirea şi atmosfera din’89? Nu, mulţumesc!
….Totuşi, dacă aţi ajuns aici nu trebuie să ocoliţi restaurantul “Mamma Leone”. Se află pe partea stângă a şoselei ce leagă Neptunul de Olimp şi este după părerea mea, cel mai bun restaurant pescăresc de pe întreg litoralul românesc. Ajunşi aici, vă recomand: zacusca de morun, tocăniţa de rapane, ciorba de perişoare de peşte, ori de burtă de crap, chifteluţele, ori tochitura de peşte, sau saramura. Nu trebuie să uitaţi nici specialitatea bucătarului, care este în fiecare zi alta. Toate sunt excepţionale şi le veţi savura cu maximă plăcere, vă garantez! Apoi, personalul este mai mult decât amabil, servirea este ultra rapidă şi vi se poate pregăti absolut ceea ce doriţi şi mai ales cum anume doriţi să fie preparat. Curăţenia este şi ea exemplară! Dar, trebuie să fiţi atenţi pentru că un aperitiv, o ciorbă şi felul de bază, alături de un pahar de apă minerală pot ajunge la 70-90 ron/persoană, adică nu este deloc ieftin, dar cum spuneam merită pe deplin deranjul.
….Lista de vinuri este şi ea una deosebită, găsiţi aici vinuri aproape de la toţi producătorii de top din ţara noastră. Ce vin vă pot eu recomanda? Cred că nici unul, deoarece preţurile mi se par puţin exagerate. Să plăteşti pentru o sticlă de Solo Quintă de la Recaş 150 ron, Cuvee Amaury de la SERVE – 120 ron, sau Edition Sauvignon Blanc de la Basilescu – 90 ron mi se pare totuşi cam mult. La naiba, este doar o căbănuţă de lemn pe marginea drumului, nu restaurant de lux cu pian şi argintărie pe masă! Dar, cum spuneam asta este decât părerea personală şi nu trebuie să ţină cineva cont de ea.
….Concediu plăcut vă doresc!
….Bogdan
Trece timpu’ ca nebunu’, iar..
….Hai că nu ghiciţi cu cine m-am întâlnit ieri!…Cu prietena mea mai veche Favorita Langhe 2011 din Tenuta Carreta. S-a mai maturizat faţă de anul trecut. Hai că o stiti!
….Dragilor, tot frumoasă e. Uşor maturizată, dar tot cu draci în ea. 
Eu serios şi sobru, cum mă ştiţi, dar ea cu tot felul de apropo-uri. Deşi ne-am pupat protocolar, pe obraji, mă cam umezisem…de emoţie. Aşa sunt eu, mai sentimental şi-am invitat-o să vadă cum redecorasem de curând dormitorul, dar ea mi-a șoptit că ar prefera să cinăm împreună, totuși. Că niște sardine, că niște file de pește …s-ar potrivi cu părul ei bălai…Auzi!? zic, nu vrei tu un platouaș? O brânzică de capră adusă de Vio (vecina mea) de la Fetești, o roșie de-aia românească, un mezel, ceva? Știi, la noi în Chitila, zic..peștele e ocrotit de lege! Și o dăm din una-n alta și-mi povestește de copilăria ei din vie, apoi din cramă, ce-a mai făcut alea-alea…Eu o sorbeam din ochi și-i redescopeream culoarea părului galben-blonziu ca ai strugurilor vermentino (parinții ei). 
M-am făcut că m-aplec, doar ca să-i simt mirosul și de rușine, m-am cam blocat. Fata, care nu mai e o puștoaică și-a dat seama de situație și mi-a luat capul, l-a străns la pieptul ei și mi-a zis la ureche, țuguind degetele mâinii drepte în stil italian Mi-am dat cu lămâi și portocale necoapte, grapefruit și flori de câmp. Îți place?…Uhaaa…
….Vouă nu vă e cald zilele astea? Tare cald mi-a fost și mie și vedeam cum și ei i se scurgeau mici brobonele de sudoare la tâmple. Oare ce gust aveau? Să stiți că instinctul animalic a învins și m-am repezit la ea precum MM Stoica la ziariști, dar cu alt scop. Am gustat pur si simplu picăturile ușor acide, cu gust când dulce, când acrișor, fine, molcome, catifelate. Ca să mă prind de alcool (pe care nu l-am simțit deloc) a trebuit să citesc eticheta bluzei pe care o aruncase lângă pat, pentru că v-am spus că era foarte cald.
….Deja se făcuse seara târziu și chiar dacă se mai răcorise puțin, parfumul Favoritei tot se mai simțea și cred că de la el am cam adormit. O fi și de la efort, nu’ş ce să zic, dar fata nu mai era în cameră. Cred că am evaporat-o pur și simplu, dar pe noptieră îmi lăsase 7 papioane și jumătate. Acum nici eu nu mai știu cine cui le dăduse, dar zâmbeam mulțumit, semn că până la 8 papioane, tre’ să ne mai vedem și la anul. Nu?!
….RaSto
La Mer …pe strada Băcani
….Dacă nu te-ai dus încă la mare, poţi merge pe strada Băcani din Centrul Vechi. 
Vei găsi mesele şi scaunele aşezate în nisip, iar în loc de scoici, dopuri de plută. Conceptul se numeşte Vacanţă la Saint Tropez@Corks Cozy Bar şi dacă iţi plac midiile, le găseşti acolo pregătite sub îndrumarea lui Cătălin Scărlătescu, chef-ul cu părul chel de la Master Chef România.
….Treaba cu Saint Tropez-ul este că toată luna august aici găseşti rozeuri provensale după gust şi dorinţă. Vinul care mi-a placut cel mai mult este un roze Elodie făcut din syrah- Domaine de Cantarelle.
Toate rozeurile din gama Elodie au culori foarte frumoase, dar cel din syrah e ceva între salmon şi foiţă de ceapă, foarte plăcut şi apetisant. Aroma vinului chiar te face curios, pentru că simţi o explozie de căpşune proaspăt tocate, fructe tropicale şi un iz trandafiriu, care te cam zăpăcesc. Căpşunele se simt bine şi în gust, care începe dulce-acrişor, aciditate bună, vioi şi mai ales răcoritor pentru căldurile de acum. 
Ai senzaţia că bei sirop de oameni mari, pentru că la cele 12 grade de alcool, ai vrea să-l bei cu halba. Stă binişor şi cu post gustul, ceea ce-l face un vin foarte potrivit de vară, care primeşte 7 papioane.
….Şi uite-așa, vara asta mi-am făcut o prietenă – Elodie. Sper să nu dispara misterios, că nici n-o mai pot găsi cu OTV-ul.
….A votre santé,
….RaSto
Cu ce-am rămas?
….Am avut o zi la dispoziție să le-arăt unor prieteni americani frumusețiile patriei. Plecați la 9.3o din Chitila, am gonit spre Cheile Dâmbovicioarei, am luat-o pe scurtătură spre Bran și le-am propus să viziteze Castelul Bran, că tot știau ei ceva despre un vampir ciudat din Transilvania. Apoi , i-am amețit cu mașina pe serpentine până la Azuga la Rhein Winery 
să vadă cum se face spumantul pe-aici și fuga la Sinaia, unde , binențeles, Castelul Peleș era închis. Și uitându-mă eu din aleea pietruită la frumosul castel, și pentru că tot aveam în mașină un vin de sorginte prusacă, zic să fac o poză.
….Rhein Riesling de la Budureasca, iar de curând terminasem de citit povestea lui Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen scrisă de Paul Lindenberg. Ce legatură să fie între frumosul castel al regelui Carol I și un riesling de Rhein 
românesc? Ei bine, cei familiarizați cu istoria, geografia și istoricul soiurilor de vin vor face imediat legăturile corecte, iar pe ceilalți îi invit să citeasca și cartea și să guste Rhein Rieslingul de Budureasca. La sfârșitul celor două, veți rămâne cu întrebarea: am avut germani în România, dar cu ce-am rămas de pe urma lor? Și o să vedeți că nu sunt puține lucruri, iar cele mai multe sunt lucruri bune și marcante.
….Și-acum, despre vin: lăsând deoparte eticheta simplă și culoarea galben-verzuie, trecem direct la mirosul licorii, care nu prea seamănă cu niciun rhein riesling făcut pe la noi (nici nu știu mai mult de 4 variante). Nu vine nicio tentă de petrol, însă aduce a tămâioasă, cu iz trandafiriu și citrice crude, care amestecate nu displac deloc. Nasul e foarte promițator și trecem la gust. Atac destul de acidulat, dar remarc o mineralitate caracteristică, vinul fiind extractiv, trockener bine de tot, dar și gustos. Cu alcoolol stă bine, fiind așezat corect și ai senzația după a doua gură că bei un vin zglobiu. După ce te obișnuiești cu gustul de sâmbure de caisă şi cârcei de viţă, începe să-ți placă. Răcit bine, dar și lăsat să ia aer 3-4 minute, te și gândești cu ce să-l asociezi. Și chiar dacă pe contraetichetă ai trimiteri la tot felul de mișcatoare de prin apă, eu zic să-l încercați și cu ceva cărniță de porc slabă, ceva sos ușor și legume de sezon.
….Cele aproape 7 papioane sunt rezervate acestui vin și nu uitați de povestea cu germanii din România.
….Anbeten Glas in Ihrer Ehre,
….RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente