Vama Veche
….Vama Veche!
….De mulţi dintre noi adorată, de câţiva hulită, dar pentru nimeni dintre noi indiferentă. Vama Veche este locul unde te dezbraci de inhibiţii, dai drumul imaginaţiei şi începe viaţa, ce numai în visele cele mai frumoase, sau după caz monstruoase ţi-o poţi imagina. Aici toţi oamenii sunt egali, nu există diferenţe de rasă, statut social, intelect, ori vârsta. Toţi sunt veniţi să se distreze cât mai aprig şi de aceea nu există limită.
Aici poţi face sex pe plajă, în apă, în cort, sau unde vreţi voi. Aici te poţi îmbăta “mangă”, iar prietenul să te târască de un picior afară din cârciuma fără să fie nimeni supărat, sau să dormi cu capul pe masă până a doua zi dimineaţă. Eşti fată şi ai 19 ani, desigur că poţi face striptis pe masă, chiar dacă eşti studentă la medicină, ori filozofie, sau mai ales din această cauză, poţi cere bani pentru băutură de la oricine şi chiar ţi se vor da dacă ai rămas fără, poţi agăţa o blondă de 18 ani chiar dacă tu ai 50. Nu de alta, dar blondă în cauză la cât de beată, sau drogată ar putea fi, nu îţi va da niciodată mai mult de 25 de ani şi va crede că arăţi cel puţin ca vreun mare gigolo în viaţă. Acum întrebarea este, dacă ai vârsta egală cu a Zeilor Olimpului, mai merită să vi în Vamă? Desigur, ca să ştii măcar în ultimul ceas ce ai pierdut! Să ştii ce ai fi putut să faci, sau, să ai! Să te rogi din acea zi într-una, să există pentru tine încă o viaţă pe pământ şi să-ţi poţi aranja de pe acum apele, să locuieşti permanent în Vamă!
….Una peste alta, aici poţi să cânţi, să dansezi, să urli, să latri, sau să faci exact ceea ce-ţi doreşti fără să fi privit strâmb de către cei din jurul tău. Într-o seară am fost la concertul unei trupe de renume, iar la refren solistul a început să ridice mâinile cu microfonul încet şi unduit, deasupra capului. Şi ce să vezi? De sub cămaşa sa lungă a apărut însuşi “cucul” lui blănos că de chiloţi nici nu putea fi vorba! Aşa-i în Vamă…
Dar, mai trebuie să şi mănânci şi de această dată nu midii. Nu de alta, dar îţi trebuie ceva energie până la răsăritul soarelui să poţi asculta Boleroul lui Ravel pe plajă. O să vă povestesc despre Bolo Steak House – un restaurant cu totul special. Aici poţi să mănânci una dintre cele mai bune vite din România şi poţi alege vinul dintr-o listă cum puţine dintre cele mai bune localuri bucureştene au. Steak-urile de vită sunt excelente şi foarte diversificate, vinurile pentru toate gusturile şi buzunarele. Personalul este unul cum rar întâlneşti în România, de o amabilitate şi serviabilitate ieşite din comun. Dacă, ai chef să mănânci din meniul făcut pentru personal nici o problemă, dacă doreşti o mâncare specială pentru a doua zi, vine bucătarul îi explici ce doreşti şi ţi-o pregăteşte special. Vrei un anume tort, vrei ceva de la vreun magazin din zonă, vrei micul dejun pregătit într-un anume fel, totul este posibil. Vă jur că nu există în vocabularul lor cuvântul “NU” sau “NU SE POATE”. Oameni de excepţie, cum ar trebui să găsim în orice restaurant din acesta ţara şi din păcate nu se întâmplă aşa. Asta, cu toate că numai buzunarul lor are de suferit!
….Acum, să vorbim şi despre vin. La Bolo Steak House am băut o sumedenie de vinuri excelente, dar vă propun un vin care a intrat de anul acesta în meniu şi anume: Novac 2010 – Crama Stirbey. Şi ca o noutate, astăzi o să-l rog pe prietenul meu Răzvan Jurcă mare cunoscător şi iubitor de vinuri să vă prezinte acest Novac:
– „vinul este parcă rupt din tabloul bucătăriei romaneşti, asociindu-se de minune cu felul în care gătim acasă carnea – de la friptură de porc, vită şi până la vânat. Novacul e un vin de petrecere: sprinţar, prietenos, îndeajuns de expresiv şi de intens încât să facă faţă cu brio aproape oricărui fel principal sau brânzeturilor noastre tradiţionale. Cel din 2010 făcut la Stirbey nu se dezminte: are un parcurs volubil şi corp consistent, lăsând să se exprime arome de fructe negre de pădure îngemănate cu ciocolată şi condiment. E un vin remarcabil prin versatilitatea lui şi o surpriză frumoasă pentru orice iubitor de vin bun care încă nu l-a cunoscut”!
….Vacanţă plăcută vă doresc!
….Bogdan
Paradisul din Kavarna
…Haideţi să continuăm călătoria noastră pe litoralul Marii Negre.
….Unul dintre locurile în care am putut fi văzut cel mai des în această vară, a fost restaurantul Balgarka din Kavarna. Situat la aproximativ 40 kilometrii de Vama Veche, acest orăşel care iniţial nu spune nimic, nu trebuie nicidecum ocolit. Dacă, din şoseaua principală faceţi la stânga spre Kavarna, atunci la primul semafor mergeţi tot spre stânga până pe plajă. Dacă rataţi primul indicator, atunci la cel de-al doilea indicator faceţi tot stânga, dar la primul semafor dreapta de data aceasta (sau urmăriţi indicatoarele “Apartaments Cove” şi vă vor duce până aproape de restaurant). Ca să ştiţi dacă sunteţi pe drumul cel bun, la câteva sute de metrii după semafor treceţi pe sub un pod, apoi printr-o zonă gen Afganistan şi abia apoi ajungeţi cu bine pe plajă. Parcaţi maşina, ca locuri sunt la discreţie, şi mergeţi până pe nisip. Plajă este intimă, drăguţă, dar atenţie! Dacă, cumva auziţi vreun cuvânt în limba romana fugiţi cât vă ţin picioarele. Nu vă opriţi decât în celălalt colţ de plajă, sau oriunde vă simţiţi protejaţi, că au romanii noştrii un dar de a se lipi de voi şi a vă irita cât e ziulica de lungă, fix precum meduza şi mai multe nu. Iar, dacă vă simt şi cunoscători ai zonei, Aleluia!
….Restaurantul cu terasa de pe plajă se numeşte… cum credeţi: Balgarka! Aici este Raiul pe pământ, domnilor şi doamnelor. În această exotică terasa cu vegetaţia ei luxuriantă, cu pian alb şi oameni primitori este Raiul Midiilor. Aici o să uitaţi că a existat vreodată Dalboka (care, fie vorba între noi a devenit de câţiva ani buni o mare ţeapă), sau Dubrovnic, sau orice altă zonă de pe glob care vă aminteşte de midii. Nu există nicăieri în univers midii că renumitele “Midii din Cavarna” (cum este scris pe meniul în limba romană). Sunt URIAŞE ca mărime, au o textură mai fină decât voalul de mireasă, sunt zemoase, gustoase, parfumate, şi nu te poţi opri din mâncat nici legat de mâini. Zeamă, sosul în care sunt făcute este extraordinar, îl sorbi cu cochilia pe post de lingură şi iar mănânci şi iar sosul şi iar… Porţia are 600 de grame şi costă aproximativ 10 leva (1 leva = 2,30 ron). Ca să nu-i omori cu drumurile pe ospătari, puteţi comanda de la început câte două porţii de “Midii din Cavarna”, că oricum nu vă puteţi opri la prima. De aici întotdeauna pleci umflat precum buhaiul, dar fericit de îţi vine să pluteşti. Nu e problemă dacă doreşti altceva: de la zargan la lufar, sau preparatele din carne tradiţional bulgăreşti, toate sunt delicioase şi relativ ieftine (nici un fel de mâncare nu cred să depăşească 12 leva, iar salatele sunt 4,5-5 leva). Iar, prăjiturile… Doamne apăra şi păzeşte! Dar, nimic, nimic pe lumea aceasta nu se compară cu midiile de aici. Şi vă rog să mă credeţi pe cuvânt, pentru că am mâncat midii prin toată lumea asta largă!
….Cum spuneam: locaţia este extraordinară, midiile paradisiace, acum să vă recomand şi un vin din lungă listă a restaurantului: Kapatova 2012– la preţul de 28 leva (65 ron). Este un vin alb, sec din chardonnay şi viognier cu alcoolul de 13%.
….Nasul este frumos, curat cu flori şi fructe gen: şoc, mango, grapefruit şi puţină drojdie.
….Gustul este nemaipomenit de plăcut cu o notă eleganta puţin dulceagă, dar totodată fresh, cu multe citrice. Aciditatea este destul de sus, ducându-ne cu gândul la un vin uşor frizante, alcoolul nu se simte nici dacă vinul este băut puţin mai cald. Finalul este lung, lăsându-ţi în gură un gust plăcut de grapefruit. Un vin complex cu o structură bună, dar nu greoi, ci foarte băubil. Un vin foarte bun, care alături de midii a mers “mănuşa”. Poate fi băut la fel de bine şi fără mâncare!
….Vă doresc vacanţă plăcută!
….Bogdan
Pe litoral ne putem simţi bine!
….Aşa, dintr-o dată şi nesilit de nimeni, m-am hotărât să vă prezint câte ceva despre locaţiile ok. din sudul litoralului, mai exact locurile unde oamenii cu nervii zdruncinaţi ca şi mine îşi pot petrece timpul liber intr-un mod cât de cât plăcut.
….O să încep cu începutul şi o să vă spun că plaja care mie personal îmi place cel mai mult în acest moment este cea dintre Saturn şi Venus. Eu pot fi găsit mai aproape de Venus. Aici şezlongul este 10 lei, apa foarte limpede şi curată, oamenii fără figuri în cap şi relativ liniştiţi. Nu există muzică “piţi” sau tot felul de figuranţi cu lanţuri de legat vaca în jurul gâtului. Eşti liniştit, te pârleşte soarele la fel ca pe un şezlong de 25 lei, nu auzi mitocanii care urlă să atragă atenţia, sau nu vezi în jurul tau ultima fiţă: şampania la frapieră servită în pahar de plastic direct de pe şezlong. E adevărat că aici costumul de baie din două piese nu se referă la băscuţă şi ochelari de soare, dar dacă nu eşti la “agăţat”, priveliştea este mai mult decât ok.
….Dar, ce faci seara? În Venus, după mine nu ai decât o singură variantă: restaurantul hotelului Dana. Hotelul are patru stele, este o oază de verdeaţă, personal amabil, oameni primitori. Din păcate, după părerea mea, restaurantul nu a progresat în ultimii zece ani, ba din contră, meniul este destul de simplu, iar lista de vinuri este slabă. Vinuri scumpe şi puţine!
….O altă variantă, pe care o recomand este restaurantul Popasul Pescarilor (sau, “la Briceag”). Este situat undeva între Olimp şi 23 August pe fosta plajă, unde pe vremuri trăgeau bărcile pescăreşti. Îţi bate valul în farfurie, simţi briza pe frunte, sau dacă “te dai în bărci” şi prin buzunare. Dacă vrei să ajungi cu maşina, intrarea se face din drumul ce leagă Olimpul de şoseaua principală DN, undeva pe partea dreaptă se face un drum îngust care se opreşte lângă calea ferată. Se poate ajunge şi pe jos din Olimp pe malul mării, mergând pe faleza proaspăt amenajată în acest scop.
….Restaurantul este unul cu meniu pescăresc, se mănâncă bine, la preţuri nu foarte mici, după cum ziceam. Dar, nu mănânci la “cârciumă” şi mori acasă, mâncarea este gustoasă, vinurile variate şi pentru orice buzunar. Nu recomand în schimb rapanele care sunt cam “gumate” şi midiile natur care sunt “uscate” şi care scârţâie a nisip, dar platourile tradiţionale nu le ratez niciodată. Am fost de multe ori, am încercat aproape tot meniul, şi ce să zic: niciodată nu am fost dezamăgit, ba uneori s-a întâmplat să fiu chiar încântat. De la ciorba de peşte, la saramură, sau prăjiturile pescăreşti, mâncarea este gustoasă, iar porţiile se întâmplă să fie chiar generoase.
….Vă pot recomanda şi un vin pe care îl consum aici în ultimul timp: Curtea Regală – Aligote de la Macin(aprox.60ron/sticla). Este vinul locului şi eu personal îl consum alături de orice preparat din peşte.
….Acesta se doreşte a fi primul episod dintr-un mini serial cu locaţii interesante unde m-am simţit bine, atât din parte de sud a litoralului românesc, cât şi de la vecinii noştrii bulgari.
….Vacanţă plăcută vă doresc!
….Bogdan
La nord de Dunăre
….Şi după ce am scris atâta de vinuri bulgăreşti, crame şi drumuri dintre mare şi munte, ar fi cazul să vedem ce mai e nou şi pe malul nostru. Dar chiar pe malul Dunării.
….La Vintest, în iunie, încercasem un vin nou de la o cramă absolut nouă – Crama Voievodului aparţinând Intervitt (parte a grupului InterAgro). Nu insist cu investiția, localizarea și alte date tehnice, pentru că le gasiti pe toate aici. Deși despre crâmpoșia de Zimnicea numită Nobilitas au scris Laurentiu H. și Mihai V., mă simt obligat să scriu despre vinul ăsta, pentru că mi-a plăcut. În cele trei zile de târg, l-am degustat de fiecare dată și l-am propus și altora sa-l deguste (atât lui Mihai, cât și lui Răzvan J.). 
….Începem cu eticheta: mare, albă și foarte simplă. Pe spate găsiți câteva date, dar prefer să le citiți voi. Vinul are o culoare gălbui-verzuie, plăcută și foarte limpede. Surprizele plăcute încep de la miros, cu un iz de flori de tei, caise aproape coapte, citrice care nu sunt explozive și ceva stejar afumat. Aha, deci s-a dedat la baric! Gustăm, Razvane? Ia să vedem?! Atac destul de catifelat, ușor acid, destulă corpolență și alcoolul exact unde trebuie: în tot corpul şi care nu lasă urme prin obraji sau în gât (13% vol. de alcool). Şi-l văd pe Răzvan Jurca cum începe să zâmbească mulțumit, se-ntoarce repede spre stand și începe să noteze lucruri în carnețel. Aflăm că vinul a fost creat de dl. profesor Nămoloșanu, dar eu mi-am mai notat și că e un vin teribil de răcoritor, parfumat, cu un post gust plăcut amărui și lung. În concluzie, îl găsesc situându-se în primele 2-3 crâmpoșii de 2012 băute de mine anul ăsta. Fără rezerve acord 7 papioane, felicitări pentru debut şi success noului enolog al cramei.
.
…Vara asta cu siguranță fac o vizită în zonă, mai ales că pe măsuța standului erau câteva pliante cu hotelul plutitor pe Dunăre, numit Danubius Pontic. Tentant, nu?
Săptămâna viitoare formez echipajul pentru un week-end pe malul Dunării. Cine mai vine cu mine?
….RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente