La sud de Dunare. Jurnal de vacanţă. Episodul 3
….Ca să ajungi din Elenovo (zona Nova Zagora) spre litoralul Marii Negre bulgărești, ai 4 variante de drum. Într-o singură variantă poți ocoli căt de cât munții: prin Burgas. Dar e mai lung. Fără GPS și o hartă neactualizată, mă sfătuiesc cu Cristi și Alexică și alegem varianta cea mai scurtă, astfel încăt… am facut un ocol de la ruta short de vreo 35-40 de km, rătăcindu-ne. Așa că am avut parte și de Bulgaria profundă, acolo unde rar vezi oameni pe străzile localităților găsite în drum. Când mi-am dat seama că eram razna, am încercat să întreb dacă merg pe drumul bun spre Şumen. Doi inși au dat din cap aprobator că da! Dar așa mi-au spus și la ultima intersecție nemarcată și mi-am dat seama ca ăștia aveau ceva cu mine, deşi pe maşină nu scria că-s blogger de vin. Aveam motorină, aveam ceva răbdare, dar mai aveam și o grijă: vinul din portbagaj, care tindea să fiarbă a doua oară.
….Nu mai lungesc vorba și ajungem la Albena cu vreo 45 de minute întărziere față de ora propusă (ne-am mai pierdut și prin Varna ceva). 
Repede-repede cazare, aruncat bagaje în dulap, dar nu uit de vin, care cred că avea vreo 40 de grade și țuști cu el în micul frigider.
Ceva fomiță, ceva sete și dăm fuga pe o terasă de pe plajă – Old House, pe care de 4 ani nu ratez să o vizitez și unde fără să știe că venim, simpaticul ospătar Jim ne-a întămpinat cu mare plăcere, știindu-l pe Alexică de mic. Luăm 2 hălboase mari, ne aduce steagul românesc (obligatoriu) și 3 pârlica- ceva între lipie și focaccia, cu cașcaval și usturoi. Știa că-mi place, banditu’!
….După bălaceală și băgat nisip în fund, mă întorc la Jim și-mi arată o listă de vinuri, iar în mâna cealaltă avea o sticlă: amicul meu Cycle – sauvignon blanc 2012 făcut de Mincov Brothers, 
lăngă Yambol (pe unde trecusem cu ceva ore în urmă). Îmi aduce și-un pahar pentru vin și-mi șoptește în românește: ăsta place ție, da?! Și e rândul meu să scutur din cap, zâmbind! Doar învățasem bulgară de pe drum. Eticheta e haioasă, cu simboluri și mesaj, dar eu eram preocupat strict de licoare. Culoarea vinului era de genul: la Soare te poţi uita, dar la vin, ba! Printre brobonele reci se mai vedea ceva vin gălbior cu inserţii verzui. Cel mai mult mi-a plăcut mirosul, de soc și ardei gras, foarte floral și de remarcat tipicitatea, în stil franțuzit. Îl mai adulmec ceva și după ce înghit în sec, îl duc la gură. Atac bun-bun, ceva aciditate, dar mai ales gustos, chestii tropicale, citrice etc. Mda.. bun și 7 ppn-e, fără comentarii, pentru că și postgustul e destul de lunguieț. Eeh..E bine la mare! Jim mă îmbie cu o salată bulgarească, iar eu, șarmand, accept, dar asta pentru că se potivea cu subiectul burtos – de pe sticlă!
….Zilele trec foarte repede, soare din plin, mare cât cuprinde, plimbări printre buticuri seara, multe activități pentru copii, iar noi ăștia marii…cu vinurile. Cristi a baleiat între Muscatul Ottonel EM și Amprenta de la M1, că-i plac dulci și aromate, iar eu cu vinuri cu spițe pe etichetă și cu ce-am cumparat de la cramă.
….La plecare, după tradiționala poză cu uniforme țariste, într-unul din magazine văd un vin pe care l-am băut cu 4 ani în urmă la un restaurant cu specific bulgăresc din București – Balcic. Am dat 15 leva pe el, dar l-am baut acasă. 
Tcherga alb 2010. Făcut şi el în Valea Traciei la Domain Menada, din chardonnay și misket roșu (o chestie locala, despre care puteti citi aici). Nu prea m-am acomodat cu gustul său, dar l-am băut pentru că era rece. Un pic greoi pentru căldurile astea, e un vin la care trebuie să pui neapărat ceva pe masă, pentru că e cam sus cu alcoolul. Și mi-am adus aminte de ce urăsc vinul ăsta: acu’ 4 ani, plecat spre casă cu mașina de la restaurantul Balcic, la Piaţa Chibrit mi-au luat permisul. 3 luni. De-aia nu mi-a plăcut.
….Și ne-a mai și plouat 5 ore pe drum.
….Home sweet home.
….RaSto
La sud de Dunăre. Jurnal de vacanţă. Episodul 2
….Vă scriam cu ceva zile în urmă de vizita la crama Edoardo Miroglio din Bulgaria, de săptămâna trecută. 
Azi continui povestea cu câteva date și ceva vinuri degustate.
….Și vizitând crama în sensul procesului de producție, de la descărcarea strugurilor până la îmbuteliere și așezarea în box-uri pe paleți, am putut sa-mi fac o părere mai clară despre cum să investești cu folos 22 milioane de euro, din care doar 4 milioane din fonduri europene. Parcurgând măruntaiele cramei construită în formă de melc și ascultând toate spusele lui Lubomir, am văzut vinuri noi sau cel puțin, pe care nu le încercasem. La finalul liniei de împachetare a cutiilor pentru vin, am trecut printr-un culoar cu distincțiile și premiile obținute în scurta viață a cramei.
….Am ajuns la sala de degustare, cu o scurtă listă de vinuri ce urma să le încercăm.
Soli Rose 2012. Melanjul include melnik (50%), pinot noir și cabernet sauvignon. Mai întâi te surprinde eticheta, care reprezintă o stilizare a arhitecturii cramei, în formă de melc. Ce zice vinul? Culoarea e de sirop intens de căpşună. Nasul de fructe roșii de padure, nu e intens, fără arome elaborate. Gust: atac ușor acidulat, cu ceva citrice și căpșune necoapte și acrișoare, un gust cu care nu sunt obișnuit (poate din cauza melnik-ului), un pic apos, dar echilibrat bine în alcool (12,5%). Știind Soli White, care mi-a plăcut ,parcă mă așteptam la mai mult. 6 ppn-e, dar agreabil cu brânzeturi, mezeluri ușoare și legume, cu fructe de mare și chiar cu o carne slabă la grătar.
….Al doilea vin, a fost un sauvignon, pe care Lubomir nu s-a îndârjit să-l prezinte, dar nu știu ce m-a făcut să insist. SB Saint’Ilia. După ce-mi explică omul cum e cu Valea Traciei și tradiția locală, dar mai ales după primul pahar, mă prind că e vorba de Sf. Ilie. Bingo! Vinul e făcut în stilul lumii noi, cu drojdii de-alea..știți voi, aromate, ceva tipicitate, aciditate scăzută, dar cu un gust bun de fructe tropicale, multe citrice și ceva piersici. Stă binișor cu echilibrarea alcoolului și are un postgust mediu, per total un vin bun, prietenos și de cursă lungă. Deși eticheta, cu trandafirul galben îmi amintea mai mult de Mărgelatu, e un entry level de retail ce pleacă din cramă cu aproape 7 leva şi face fix 6,5 ppn-e. Vinul se exportă în SUA sub numele de Bulgariana (16ooo sticle) , câteva mii de sticle în Brazilia, ceva în Belgia, și uite-așa mai au doar câteva pentru retailul bulgăresc. Din cauza exportului la distanțe mari, au hotărât să-i pună screw-cap. Sant’Ilia chardonnay l-am văzut la BIB, dar nu am cerut detalii.
….La finalul degustării m-am jucat cu un muscat EM (care e pe terminate), pe placul lui Cristi și a căror note de degustare le are în detaliu Razvan Avram, un blanc de noir și la insistența lui Lubo, un cabernet franc EM.
….Am plecat de la cramă cumpărând un box de Sant’Ilia sb, pen’că în România tot nu-l vedem la față. L-am luat pentru vremuri călduroase, pe terasă cu prietenii. N-am putut să nu ne luăm la revedere de la jucăuşa căţeluşă Era, de care Alexică nu voia să se mai despartă și recomand oricăruia are drum prin zonă, să poposească măcar o zi la Elenovo, să viziteze și crama.
….Periplul vinurilor bulgăreşti continuă. Dovijdene!
….RaSto
Înger, îngeraşul meu!
….Din înaltul cerului, din ungherele îndepărtate ale universului, de pe pajiştile înverzite și veşnic înflorite ale locului pe care noi oamenii îl numim Rai, într-o seară, a coborât pe o rază de lună un înger. Mic dar voinic, a rămas bineînţeles agăţat cu penele-n gard şi striga cât îl țineau plămânii: deschideți poarta… îngerului! Am deschis repede că mă auzeau vecinii și l-am întrebat pe cine caută. Pe voi ăștia de la vin2.ro zice, că de la un timp, tot Raiul nu face altceva decât să stea cu nasul în bloggul vostru, de zici că Necuratul le-a luat mințile. Așa că, m-au trimis de sus pentru a testa pe pielea mea, că doar nu o să așteptam încă 100 de ani până ajungeți voi acolo! Acum, că tot ți-am zis scopul şi durata vizitei, omeneşte-mă cu ceva bucate rumenite, apoi un vin din cele de le lauzi pe blogg, ca să consemnăm realitatea!
….Ce să-i faci de mâncare unui înger? Dar de băut, ce să-i oferi? Mă gândesc puțin apoi îi spun: îți pregătesc un pui la ceaun, nu de alta, dar are penele pe spate ca şi tine, iar de băut… un Basilescu Feteasca Neagră 2009, că poate-ți recunoști neamurile în poza de pe etichetă! Priveşte sticla şi după ce a rămas câteva secunde precum un “burro” la poarta Raiului, era să facă apoplexie de aşa furie. A început să siluiască vorbele ca ultimul birjar și să fâlfâie din aripi scuipând aghiazmă, de s-a-ntunecat tot universul. Cum am avut îndrăzneala zice, să-l asemuiesc cu îngerul țambalagiu legat de gât cu două papioane, de pe etichetă aceea căcănie? Încerc să-i zic de simboluri, de micul Paris, dar nimic! Bea tu simboluri, îmi zice!
….Aplanăm conflictul și îl conving să încerce puiul fraged, bine rumenit, alături de Feteasca Neagră. Duce paharul la nas, apoi la gură în genul “profi” și bineînţeles că rămâne mut de uimire și admirație.
….Aşa da… zice! Atacul plăcut cu aromele de fructe negre, gem de prune, ciocolată, mă înalță la cer! Condimentele din planul secund, cu iz fin de vanilie ce-i îmbogățesc vinului complexitatea, dar totodată îi lasă tipicitatea soiului să se exprime, mă uluiesc și simt cum îmi cresc penele de fericire!
….Gustul care vine cu magiun de prune, atât de echilibrat de nu lasă alcoolul de 14,4% să se simtă deloc, e absolut fascinant. Aciditatea excelentă, taninurile atât de plăcute, corpul mediu și finalul lung cu note de cireșe amare și ciocolată, îţi mângâie sufletul, făcându-l să plutească până departe, la marginea meandrelor…
….În rest ce să vă spun: a mâncat puiul cu o poftă nebună şi a băut pahar după pahar, până târziu, aproape de ivirea zorilor. La decolare mi-a pupat mâna, apoi faţa până mi-a lăsat dâre şi s-a jurat ca așa ospăţ şi vinuri bune nu s-au mai pomenit nici măcar în înaltul cerului. Zice că a înţeles iubirea noastră şi ne va da un mare like pe facebook!
….Apoi, s-a înălțat la cer zburând agale printre stele, cu tolba plină de Feteasca Neagră şi dus a fost!
Umblă vorba pe acolo sus, că de la un timp încoace, cât e ziua de lungă, un înger mic, dar voinic, cu sticla în mâna şi vocea în schimbare, aleargă găinile prin curtea Raiului! Voi ce ziceți, că mie îmi vine cam greu să cred?!
….Bogdan
La sud de Dunăre. Jurnal de vacanţă. Episodul 1
….Mi-am luat vacanţă. Cu Alexică şi văr’miu Cristi. 4 zile în Bulgaria. 
O zi de documentare şi 3 pentru fixarea bronzului. Invitat de Mihail Mihov de la Vinibuoni România, am parcurs cei 290 de km că să ajung la Crama Edoardo Miroglio de lângă Elenovo. Îmi propusesem demult să fac vizita asta, dar de abia acum mi se aliniaseră astrele, aşa că miercuri, la ora 16.oo eram în poarta cramei. Ne aştepta simpaticul Lubomir – om bun la toate: ghid, povestitor, somelier, ospătar, recepţioner etc.
….Ne-am cazat într-o bijuterie de apartament al ultimului nivel al frumosului hotel construit în moțul cramei. 
Despre eleganţa şi interesanta lucrare a arhitectului italian ce a construit şi vila lui Pavarotti, las pozele sa vorbească. Că apartamentele de pe terasă hotelului aveau jacuzzi și sauna lângă cabină se duș, nu mai zic nimic. Despre piscina imensă dotată cu bar din spatele hotelului, nu mai insist. Dar ca să vă faceţi o idee minimală, trebuie să vă spun că nivelul investiţiei, arhitectura şi nivelul de lux şi eleganţa e ceva (binişor) peste ce-am văzut la Dobrușa în Drăgășani.
….Dar să nu ne pierdem cu amănuntele și să o luăm cu începutul. Edoardo Miroglio este unul din cei 10 cei mai potenți-financiar oameni din Italia. Că are deja, o mare investiție viticolă în Piemonte – Tenuta Carretta, ştiaţi. Și pentru că omului îi prisoseau banii, în 1998 a început căutările unor terenuri cu proprietăți și caracteristici prielnice vinului de calitate în Bulgaria. Împreună cu enologul Marco Monchiero, au hotărât ca în zona localității Elenovo din regiunea Nova Zagora, merită să cumpere terenuri pentru plantarea viţei de vie. În anul 2000 s-au apucat de lucru şi astăzi deţin 1500 de hectare, iar pe lângă ceva floarea soarelui şi grâu, deţin 250 de ha cu viţă. Pe lângă soiurile internaţionale de chardonnay, sauvignon blanc, traminer, muscat, pinot noir, merlot, cabernet sauvignon și franc, plus ceva syrah (vin ce va fi lansat în 2013), au prins rădăcini și soiurile locale reprezentate de mavrud, melnik, bucket și rubin (o împerechere mai nouă, pe care o vor ca lansare de vin surpriză).
….Zona e interesantă, așezată între două lacuri, cu ceva diferență de nivel, dar mai ales cu o mare diferență de temperatură între zi și noapte, permanent scăldată de vânt. Solul e caracterizat de structura de calcar și argilă, ceea ce se vede din șosea alternanța de piatră alba și rocă roşiatică.
….Lucrurile au fost luate în serios, atât de italieni, cât și de bulgarari, primul vin fiind gata de îmbuteliere în 2004 (pinot noir), permanent în cramă lucrând 25 de persoane, iar în timpul culesului, ceva mai mult de 50.
Omul de bază în vinificare fiind o femeie: Desisuava Baicheva- enologul cramei, în permanentă legătura cu consultantul Marco Monchiero şi inginerul viticol Alberto Larossa. Chiar am avut bucuria să-i văd la lucru, testând câteva probe și cărora le-am dat cadou spre studiu două vinuri românești: o tămâioasă seacă de la Casa de Vinuri Cotnari și un Rene Faure de la Crama Averești. Mi-au promis că-mi scriu și că-mi vor spune dacă a fost pe gustul lor, eu explicându-le cam de pe unde sunt vinurile ce soiuri sunt și m-am amuzat la maxim cu pronunția zghiharei cu accent italian.
….Vă mai rețin doar cu întâlnirea cu un bun amic de 2011, îmbrăcat în țoale de 2012: sauvignon blanc EM. E prietenul meu de anul trecut, ajuns la maturitate, în sensul că am mai scris de varianta de anul trecut. Nu insist asupra notelor de degustare acompaniate de un păstrăv învelit într-o vânătă la grătar, cu puțin blue chees și-un pic de sos roșu picant (pomodoro cu ușoară tușa de usturoi), preparatul fiind pregătit de tatăl lui Lubomir, un desăvârșit bucătar ce a lucrat mulți ani prin Italia. L-am găsit pe prietenul sauvignon ceva mai elaborat, făcut în stil bordolez, serios, cu o puternică aciditate, bine echilibrat în alcool (13%) și cu structură bună. Rămâne acelaşi vin sincer, cu toate calitățile sale la vedere. Am servit și nelipsita salată bulgăreasca, dar trebuie să spun că înainte de culcare m-am giugiulit cu sauvignonul preț de două pahare, promițându-i 7 papioane.
….Și pentru că degustarea din cadrul vizitei cramei, nu s-a rezumat doar la acest vin, promit să revin și cu celelalte vinuri care mi-au plăcut.
….Țineți aproape. Dovijdene!
….RaSto
.
.
Comentarii recente