Puternic și amărui
….Duminică era să fac insolaţie.
….L-am înscris pe Alexică la Festivalul Naţional de Muzică Fargolino Editia I. 
Primăria Sectorului 6 a pus la dispoziţie scena parcului Crângaşi, cu sonorizare, corturi, salvare și paznici. Aparent, părea că începe vreun meci de fotbal, după desfășurarea de forțe. Bravo lor. La ora 10.oo urma să debuteze concursul-spectacol pe grupe de vârstă, cu juriu format din compozitori, actori și producatori de pe la canale tv. Lume adunată, gură-cască și mulţi părinți mai agitați decât copii. La ora 10.45 eram mai toţi moleşiţi, transpiraţi şi enervaţi de probele de sunet care nu se mai terminau.
.…În sfârșit, intră şi Tilică-al meu (Alex) al 8-lea în concurs cu o melodie necunoscută de juriu (Vreau Respect! compozitor Mihai Alexandru și pregătită la Atelierul Alinei Sorescu) rupe gura audienței (cum îmi promisese) şi fuge la baby- jumpee (cum îi promisesem).
….Trec peste orele de așteptare pentru deliberarea juriului cu care m-am întâlnit la mici și bere pe o terasă alăturată și se-anunță că juriul urmează să se reunească. Eram lihnit de foame, transpirat până la desuuri și ușor nevrozat. 32 de grade nu le mai suporți chiar așa…fără costum de baie şi hidratare adecvată…Unul din jurați, Robert Costin – îndrumator în ale canto-ului pentru copii și nu numai, ne face o demostrație despre cum se cântă Feeling Good, pur și simplu ridiculizând-ul pe Michael Bubble.
….Luăm repede premiul și fugim la mașină, pentru că nu mai puteam de sete și știam că acasă mă așteaptă în răcitor de vreo 3 zile un Traminer 2012 de la Eduardo Miroglio. Încropesc o gustare mică, adică pun tot ce găsesc în frigider și ne-apucăm de vin, urmărind cd-ul de la spectacol. Și-acum, ascultați la om bătran ce zice vinul ăsta:
-la culoare, zice că e gălbui frumos, strălucitor și limpede;
-cu mirosul stă bine de tot, cu iz trandafiriu de tămâioasă de pe la noi şi note florale, precum ştiţi- greu de descris, dar mai ales cu toate fructele coapte de pe taraba bulgarului din Nova Zagora.
-cu gustul e şi mai greu, pentru că încerc să înfulec câte ceva, dar nu mă pot abține de la vin care completează cu fructe tropicale, cu pepene galben predominant și care-mi place. 
Alcoolul de 13,5 e pe nicaieri şi totodată peste tot şi mai pui un pic în pahar şi dai să-i mai descoperi câte ceva. Vinul e de cursă lungă, slicky rău de tot și în ciuda postgustului amărui, căruia nu-i descoperi alcoolul deloc, îl găsesc ca fiind un prieten de nădejde. Puternic și amărui, exact ca în reclamă. Îi acord 7 ppn-e cu felicitări și de abia aștept ca pe 27 iunie să vizitez crama și via din Elenovo. Sper să nu fac insolație în vie și să mă țină mai mult în cramă.
….Dobri vina,
….RaSto
Ein gewurtz, bitte
….Rămăsesem dator cu completarea informației despre acest vin pe care l-am cumpărat de la Mega Image. Gewurtztraminer 2012 Crepuscul – Liliac.
Culoare frumoasă verzui-gălbuie, strălucitor și limpede.
Miros elegant și aromat, tipic gewurtzului, care împrăștie din pahar fructe tropicale verzi dar și grapefruit, flori multe, de-ți vine să-l atârni de gât ca pe-o ghirlandă.
Aceleași lucruri se observă și la gust, în plus, cu o notă mică amăruie la care se adaugă echilibrul alcoolic bun, și destulă consistență.
6,5 ppn-e, generos în asocierea cu mâncarea și 31 lei la Mega.
Mi-a plăcut.
RaSto
Happy & Joy
.…Pe bune! Scriu numai despre vinurile care-mi plac. Pentru că dacă ți-ai propus să postezi destul de des pe blog, adică aproape zilnic, înseamnă că ai și testat multe vinuri. Și dacă ai testat multe, se presupune că ai întâlnit şi destule “dude”, “gherle” și “chiftele” de vinuri, cu care nu vrei să te întâlnești. Ce aleg să scriu? Pe principiul: ai găsit un căcat pe trotuar, fiind grăbit, îl ocolești. Nu stai să îl studiezi, să-l molfăi de post gust și murdar fiind, pe mâini și la gură, să te-apuci să te lauzi scriind ce ghinion galactic ai avut trecând pe aleea mare din Trivale.
….A scrie despre vinurile rele, de vinurile care nu-mi plac și nu-mi spun sau nu-mi transmit nimic bun e o pierdere de timp și pentru mine și pentru bietul cititor, care de-abia are timp să vadă două poze din postare. Dacă tot a ajuns acolo, arată-i ce merită să încerce și la ce să se aștepte. Încă de la lansarea blogului nostru am declarat că nu voi scrie despre vinuri proaste. Nu am timpul, energia și motivele să mă iau în clonț cu vreun producător, importator sau creator de vin, pentru că oricum nu va schimba vinurile de pe raft la mofturile mele. Și nici n-o să modifice etichetele de dragul părerii mele de sperietoare în ale comunicarii. Chiar şi dacă ar vrea, nu mai are cum sa o facă.
.…Cum bine scria George M. într-una din postările sale, vinul trebuie să-l simți facând parte dintr-un eveniment sau fenomen. Iar eu prefer să-mi aduc aminte de șozuri care mi-au făcut plăcere, lucruri, întâmplări și oameni frumoși. De opusul acestora sunt sătul. Poți deschide televizorul câte 5 minute și să te uiți alternativ la Turcescu și Dana Grecu. Destul. Am dat prea multe parale pe vinuri tâmpite sau mediocre, care nu mi-au picat deloc bine la pipotă. Mi-e groază când adun câți arginţi am aruncat și nu-mi permit să mai aloc și timp pentru ele. Și dacă aș scrie despre vreun vin belit , tot s-ar găsi un ţuţer inimos să-mi replice ce super vinis vexus e vinul ăla și cum nu l-am înțeles eu, și uite-așa schimbăm aroganțe maronii, lungi și inutile.
….I rest my case şi închei fiind convins că vremea postacilor care înfig pioletu-n brânză e pe terminate şi nu se va trezi vreun ultragrumpy, căruia nu i-a dat mămică-sa jucăriile potrivite când era mic, să spună că scrierile mele happy & joy despre vinurile care-mi plac au fost scrise la comandă sau plătite. Pentru că dacă va fi așa, lucrul ăsta o să mă deranjeze, am să mă-ncrunt , am să mă supăr și-o să mă doară. Ca pe Florea Cioacă. Pe bune!
….Happy RaSto
1001 de nopți rose
….Pe 5 iunie m-am dat în basme.
….Am luat-o de dimineaţă cu poveştile lui Alexică şi temele pentru şcoală nefăcute, iar apoi la discursurile finale ale Erismei 15. Aladin, Sindbad şi Şeherezada sunt pentru adormit copiii pe lângă poveştile adevarate ale absolvenţilor de la Café Godot de miercuri. Ca fiecare generaţie, se pregăteşte o mică sau mare petrecere de absolvire, evident cu temă, iar cei 10 erismatici şi-au ales 1001 de nopti.
….Începând cu ora 19.3o, au început sa curgă taxiurile din care coborau costume colorate cu năframe pe față, bănuți pe șolduri, turbane, șiraguri, șalvari incomozi, machiaje zbanghi, mustăți pe oală, tunici cu ștrasuri și mai ales fesuri. Terasa-restaurant Les Ottomans a fost gazda tuturor șeicilor, sultanilor, prinților deșerturilor, cadâne, beduini, prestatoare în haremuri și alți turcaleți. Am văzut și un pașă, un vizir, iar eu am fost Razvan Bei, cum altfel.
….Și admirându-ne unul altuia costumele și facând haz de noul look al fiecăruia, nu ne-am mai dat seama care-i antreprenor, care-i corporatist sau ong-ist, profesor sau absolvent. Ghiaurii mascați au fost surprinși de mezze și alte bunătățuri turcești și ne-am adapostit de ploaia scurtă la umbra unui vin roze, deja bine cunoscut prin caștigarea Centurii Roze din 14 mai: Corcova 2012. 
Cu mișcari rapide, îl luăm prin învăluire cu Mugur si Yugo şi îl dăm prin soare, apoi prin nas. E somon sau zmeurică, la culoare? Mai mult somoniu, dar ce zici de nas? Are! Nu-ţi miroase a fragi? Ba da, dar nu simţi şi capşune, mure, de-ale de pădure? Îhî! ..çilek! Și Mugur ne spune de Corcova şi amintirile sale plăcute. Simţi merlotul? Da, are aroma aia de …Şi-un val de miros de tei din curtea bisericii alăturate ne strică analizele olfactive. Miroseau teii după ploaie, ca esenţele din cutia cu arome de la Wine Taste. Nu apucăm să ducem paharele la gură şi ne iau vreo 3 “cadâne” absolvente la întrebări: burada ne halt ediyorsun?…Nu şişirim şi noi un dans?
….Până să ne dezmeticim ce să alegem între frumoasele platouri, provocatoarele colege și vin, intra fulgerator o bruneta zveltă, pe care blugii fixi şi tocurile stăteau cam bine. Cine-i, mah, asta? …Că-i prea brunetă pentru Lili a noastră? Ne luăm cu muzica, cu antreurile și cu poantele de la discursuri și DJ-ul ne-o taie cu o melodie de-a lui Tarkan. Auu!..Sorun – sorun, apare dansatoarea venită special pentru petrecere cu o costumație…fără blugi, fără bluză, fără…Era bruneta cu blugii aia…Dar arăta…Arăta! Hai Mugur să vedem ce-i cu rozeul ăla, că nu mai 
apucam dup-aia! Yugo era cu blitzul la ochi, deja….
….Aciditate mare, cu atac de mere verzi și citrice proaspete, un iz de dulce, dar nu copleșitor, fructe multe de pădure, dar și puțin grapefruit. Muguuur…ce-ai mai descoperit in vin? Băăăhăi…îmi place că, deși are 13,5 vol. alcoolice, nu-l simți deloc. Integrat se spune?..Mamăăăă, cum face fata asta!…Muguuur!..Ah, da!..ce ziceai că are în el? Are cabenet 77 și merlot 33%. Le simți? Vorbeam cam singur, ca Băse la B1 depre onoare și-mi dau seama că n-am cu cine…Denisa, the belly-dancer intrase într-un ciclu de unduiri cu ritm rapid și tremurat din toate accesoriile, încat nu aveai cum să te întelegi cu nimeni.
….Închei povestea celor 1001 de nopți de la Les Ottomans, lăsând pozele să vorbească și închei spunând că mi-a placut mult vinul, merită 7 ppn-e și că nu degeaba a câștigat Centura Roze. Vara asta va fi hit!
….Succes noilor erismatici și-am să-i revăd de fiecare data cu mare plăcere. Cât depre Denisa… Bebeğim, seni seviyorum!
….Răzvan Bei
.
.
Comentarii recente