La nord de Dunăre
….Şi după ce am scris atâta de vinuri bulgăreşti, crame şi drumuri dintre mare şi munte, ar fi cazul să vedem ce mai e nou şi pe malul nostru. Dar chiar pe malul Dunării.
….La Vintest, în iunie, încercasem un vin nou de la o cramă absolut nouă – Crama Voievodului aparţinând Intervitt (parte a grupului InterAgro). Nu insist cu investiția, localizarea și alte date tehnice, pentru că le gasiti pe toate aici. Deși despre crâmpoșia de Zimnicea numită Nobilitas au scris Laurentiu H. și Mihai V., mă simt obligat să scriu despre vinul ăsta, pentru că mi-a plăcut. În cele trei zile de târg, l-am degustat de fiecare dată și l-am propus și altora sa-l deguste (atât lui Mihai, cât și lui Răzvan J.). 
….Începem cu eticheta: mare, albă și foarte simplă. Pe spate găsiți câteva date, dar prefer să le citiți voi. Vinul are o culoare gălbui-verzuie, plăcută și foarte limpede. Surprizele plăcute încep de la miros, cu un iz de flori de tei, caise aproape coapte, citrice care nu sunt explozive și ceva stejar afumat. Aha, deci s-a dedat la baric! Gustăm, Razvane? Ia să vedem?! Atac destul de catifelat, ușor acid, destulă corpolență și alcoolul exact unde trebuie: în tot corpul şi care nu lasă urme prin obraji sau în gât (13% vol. de alcool). Şi-l văd pe Răzvan Jurca cum începe să zâmbească mulțumit, se-ntoarce repede spre stand și începe să noteze lucruri în carnețel. Aflăm că vinul a fost creat de dl. profesor Nămoloșanu, dar eu mi-am mai notat și că e un vin teribil de răcoritor, parfumat, cu un post gust plăcut amărui și lung. În concluzie, îl găsesc situându-se în primele 2-3 crâmpoșii de 2012 băute de mine anul ăsta. Fără rezerve acord 7 papioane, felicitări pentru debut şi success noului enolog al cramei.
.
…Vara asta cu siguranță fac o vizită în zonă, mai ales că pe măsuța standului erau câteva pliante cu hotelul plutitor pe Dunăre, numit Danubius Pontic. Tentant, nu?
Săptămâna viitoare formez echipajul pentru un week-end pe malul Dunării. Cine mai vine cu mine?
….RaSto
Te-am văzut, mi-ai plăcut…
….şi te-am luat pentru băut! Ştiu că se putea şi altă rimă, dar e vorba de o principesă. 
….Şi cum mergeam eu spre o degustare de italieneşti la Madame Pogany, la întâlnire cu Mihai V., Silviu P. și Mihai O., intru la un supermarket vis-a-vis de Ethic Wine și văd pe un raft tolănită una signora borghese de 52 de lei pe care o știam mai demult, dar în dezabie nou-nouț. Principessa Gavia – Gavi 2012, pe numele său, a intrat la răcitor, cam fără voia ei, dar nici n-a opus mare rezistență și în două ore s-a predat siluitorului tirbușon, pe care l-am numit Petre Petre, asta doar așa, ca să mai răscolim cuțitul în materia de bacalaureat.
….Principessa desfăcută toată și pusă pe glume șăgalnice de vară îmi șoptește ceva de preludiu, de tandrețuri , alea-alea…Mie deja-mi cam luceau ochii de la Madame Pogany, așa că puteam să sar peste giugiuleală, dar nu-s eu paezan de-ăla… 
Așa că am început s-o laud: că ce culoare verzui-gălbuie are și ce transparent e furoul, …că ce frumos miroase a pepene galben și lămâi verzi și că n-a exagerat deloc cu parfumul, fiind reținut și că accentele tropicale sunt binevenite… Și până să mă mai gândesc cum s-o păcălesc, se-aruncă în pahar și mă trage și pe mine după ea. Nebuna și-a adus aminte de mine și-a vrut să mă muște de buză și-atunci am simțit damful plăcut, aciditate foarte ridicată și gustul de flori și ierburi de câmp. M-am prins că băuse, pentru că i-am simțit alcoolul foarte bine integrat (12%).
….Sar peste partea incomod de povestit și excesiv de intimă și rezum întâlnirea la concluzia că revederea peste ani a fost cu năbădai și i-am îndesat minim 7 ppn-e în poșetă, declarâdu-i tandru că e nu numai iubibilă, dar mai ales băubilă. Și asta, pe șest, pentru că din bucătărie venea nevastă-mea cu pateuri grecești cu spanac, că doar e săptămâna grecească la Lidl.
….Ci vediamo, Principessa!
….RaSto
Până aici!
….Nu am fost fan al vinurilor Jidvei niciodată. În afară de “fata în iarbă” și sticla cu “banuți” băute în tinerețe la grămadă, nu m-am dat in vânt, nici după vinurile noi.
….La GoodWine, însă, am gustat sauvignonul blanc din gama Nec Plus Ultra 2012. Deși demisec, îmi plăcuse și m-a facut curios să văd când apare pe piață. Chiar l-am căutat, dar până săptamâna trecută nu găsisem decât vinurile din 2010 si 2011. De la Carrefour cu 19 lei.
….Fiind destul de cald afară, i-a venit rândul la redegustare. Etichetă dinamovistă, litere aurii, sticlă transparentă, clar vin de retail. Culoarea galben-verzuie e plăcută și anunța un vin promițător. Scos din răcitor de la 7 grade, stă foarte bine cu nasul, regăsind notele de sb, flori de câmp, citrice multe, dar și ceva trandafiriu, caracteristic traminerului. Treaba nu se schimbă nici la gust, simțind din plin drojdii nemaiîntâlnite la vinurile de la Jidvei, cu un atac dulceag, un pic acid, ușor apos, dar foarte bine legat cu alcoolul (12,5%). 
Se încheie cu un gust amărui (de sâmbure de lapte) aproape de traminer amestecat cu ceva dulceag (e demisec, doar), dar deloc neplăcut. Totul se rotunjește la vinul ăsta, cu salată și un pic de brânză prăjită preparată de vecinul meu Dan, cu care l-am analizat. Amatorii de spritz de vară și-au găsit aici amicul de nădejde, fiind un vin pașnic, cu care bați palma imediat. 6,5 ppn-e.
….Pentru serile calde vinul e agreabil, dar nu recomand și citirea contraetichetei, pentru că veți fi tentați să credeți că ați băut cu totul și cu totul alt vin, iar povestea și tot conceptul cred că sunt pentru vinuri ce urmează (probabil) să se facă. Totuși, m-a inspirat pentru titlul de mai sus.
….Noroc,
….RaSto
Poveste Marină
….Mă trezesc de dimineaţă, dar nu am nici un chef de plajă. Ca să fac, ce să fac, într-un târziu mă hotărăsc, îmi iau labele, vizorul şi mă duc să scot nişte midii dintr-un loc numai de mine ştiut. Mă duc undeva între Mangalia şi Saturn, unde fundul mării este stâncos şi nu există fir de nisip pentru că, nu am nici un chef să-mi “clănţăne” midiile în gură. Adâncimea nu depăşeşte zece metri, aşa că nu am de cărat buteliile, sau orice altfel de echipament, în afară sacului din plasă, pe care sper să-l umplu cu midii.
….Zece midii pe o stâncă, în bătaia curenţilor şi cu plictiseala pe ele până la suprafaţa apei, stăteau la bârfă pe teme existenţiale. Ce viaţă mai avem şi noi, zice una grasă dintre ele, stăm ca proastele ne bate curentul şi nimic altceva! Să nu vezi tu un peşte (că, cine a mai văzut vreun peşte în Marea Neagră), nu tu vreo barcă, nici măcar o lebădă nu mai trece să ne vadă. Gata, să mă ia vârtejul şi să mă ducă-n alge, dacă nici acum nu o pun de o navigaţie. Să ne dăm cu valul până la mal, zice una mică, puişor de scoică! Ba, să te dai tu cu mă-ta aia grasă şi zemoasa, îi răspunde scoica gata pietrificată, care era un fel de tată al tuturor midiilor. Lua-v-ar rechinii să vă ia, dacă nu faceţi voi o aroganţă, să putem pleca şi noi spre lumi exotice, tine să se bage în seamă şi baba midiilor, una cu cochilia spartă, numai piatră pe ea de nici nu prea putea să se deschidă.
….Ajung la mare, înot până la locul stabilit şi ce să vezi: nişte midii pe o stâncă făceau cu carapacea la mine. Mă frec la vizor, mă ciupesc de labe să mă asigur că nu m-am înecat şi mă duc grăbit spre ele. Le salut, umplu repede sacul cu ele şi în viteză pornesc spre casă să le pregătesc. Le deşert la robinet şi stăm la o mică sueta, pentru a-mi povesti dorinţa lor de inedit în timp ce le curăţ de alge şi le perii niţel. Le asigur că aşa experienţă ca cea pe care o să le-o ofer eu, nu o să mai întâlnească, până crapă! Şi acum de exemplu ce înseamnă “treaba” asta întreabă o midie închisă, ca toate celelalte. Acesta este un fel de masaj, înainte să vă duc la băi termale, le asigur arătându-le oală de inox cu apă clocotind. Apoi le arunc direct pe foc!
….Ce să vă zic, au rămas toate cu carapacele deschise de uimire şi s-au fiert cât ai zice “peşte” alături de ceva roşii, usturoi, pătrunjel şi toate cele trebuincioase. Apoi aşa căscate de uimire, le-am pus pe toate pe un platou, m-am uitat fix la ele şi le-am zis: acum arătaţi perfect mânca-v-aş! Şi pentru ca această aventură pe tărâmul artei gastronomice să fie deplină, o să vă asociez cu unul dintre cele mai exclusiviste vinuri de pe plaiurile mioritice: Rezervă Alb 2009 de la DAVINO, un vin cu semnătura, le spun eu răspicat. Şi încep povestea: este un cupaj de Riesling şi Sauvignon Blanc, care a stat 6 luni la baric şi are 14,4% alcool.
….Culoarea este galben – verzui, strălucitoare, neaşteptată pentru un vin din anul 2009.
….Primul “nas” este puţin iodat cu arome de vanilie şi citrice. După câteva minute petrecute în pahar simţi o tuşă de fum şi arome mai complexe de nucă şi miere. Un “nas” discret, plăcut şi de o fineţe deosebită. Emana rafinament şi nobleţe.
….Gustul vine în continuarea “nasului”, este fresh, dar totodată dezvolta o dulceaţă plăcută de miere şi caise. Post gustul este lung, mineral cu senzaţii de citrice. Aciditatea acestui vin este foarte sus, alcoolul nu se simte, iar complexitatea şi eleganta lui sunt de excepţie. Un vin care m-a impresionat de la prima gură şi pe care cu siguranţă nu-l întâlneşti prea des pe la noi prin bătătură.
….Bine, acum şi preţul este pe măsură, undeva la 130ron/sticlă. Un vin foarte, foarte scump după părerea mea, dar eu personal îl recomand cu căldură. Este un vin deosebit, pentru ocazii deosebite. Îl văd numai pe mese festive, o dată maxim de două ori pe an, servit cunoscătorilor şi celor care apreciază aceste vinuri de o mare complexitate, cum spuneam rafinament şi elegantă duse spre perfecţiune.
….V-am impresionat până acum, întreb midiile? Daaaaa, răspund toate în cor! Şi vinul, vinul când vine întreabă una mai din spate? Acum zic (şi îl aduc pe masă la fix 12 grade celsius), iar în timp ce beau din el, vouă o să vă povestesc şi exemplific întâlnirea lupului cel rău şi a iezilor neascultători care au deschis uşa!
….Bogdan
.
.
.
.
Comentarii recente