Pițurcă, ne vezi?
….Ceea ce urmează să vedeți și să citiți s-a întâmplat cu adevărat. Puneți-vă centurile de siguranță, stergeți-vă ochelarii bine și luați-vă pastilele de burtă, preventiv.
….Pe Bogdan D. l-a mâncat mai jos de spate să invite câțiva amici la el, la un grătar- cică, un ușor antrenament ”de glezne” pentru masa de Paște. Cum aveam ceva experiențe „de lucru” cu câţiva din ei, am zis să plusez la miza distracției aducând echipament sportiv pentru toată gașca. Din echipa de grătare vin2.ro, pe lângă mine- portar și Bogdan D.-volantă pe ambele extreme, au mai făcut parte Silviu P.- stâlpul apărării, colonel de echipă și Bogdan I.- mijlocaș de construcție la închidere, dar mai ales la deschidere. Pentru incisivitate, l-am transferat pentru meciul de sâmbată pe Mihai V. pe postul de atacant și relația cu arbitrii. Era ceva lume în tribună, peluza fiind plină de neveste, iar în rest, cam liber. Probabil că fiind televizat…
….Despre energizantele legale și nelegale folosite pe grătar n-aș insista prea mult, pentru că-mi sunteți dragi și nu vreau să cădeți în păcat în Săptămâna Mare, înjurându-mă. Așa că voi trece direct la lunga poveste a „hidratării” jucătorilor cu vin. Cum toți ne iubim țara și suntem adevărați patrioți (vezi clipul), am făcut un mic turneu viticol prin țară, începând cu Drăgășaniul, unde am debutat cu o crâmpoșie de Stirbey de 2012. Toți ne-am dat în nas și-n gât cu vinul , concluzionând că e un vin elegant, bun și greu de bătut la soiul ăsta. Apoi am vizitat sud-vestul Olteniei, unde ne-am pupat până la amigdale cu vechiul meu prieten în haine de 2012: sauvignonul blanc de la Castel Stârmina Vinarte. Fresh, strong, chiar mai bun decât anul trecut. Căldură mare afară şi ne urcăm uşor pe hartă ca să salutăm un alt sauvignon plăcut din Văile Timişului –Recaş, castelanul Huniade, aromat, prietenos și delicat precum bunătățile de pe masă pregătite de Anca.
….Când Bogdan D. a anunțat că sunt gata cotletele de berbecuț, unii au simțit nevoia să viziteze puțin Dealu Mare și să umezească boticul cu-n cabernet sauvignon de la Terra Romana SERVE de 2010. 
A fost singura perioadă de liniște la masă, când puteai auzi doar ușoare gemete și ceva murmure de plăceri gurmande. Pentru moment, am avut senzația că urma să formăm Marea Spirală de integrare în Absolut, dar sincer, n-aș fi vrut să fac schimb de băuturi la sfârșit.
….Printre muzichie, bancuri şi poveşti adevărate din lumea vinului, ne-am aşezat pe un subiect despre care veţi mai auzi: un concurs de rozeuri românești din 2012. Cum, când, unde, cu câte vinuri…subiectul a rămas deschis, dar îl vom realiza cât de curând.
….Meciul nostru mergea cursiv, dominând adversarul, când la un moment dat, am rămas cu un jucător mai puțin, Mihai V. fiind marcat om la om pe tot terenul, a fost retras de teama unei accidentări la permisul auto. Păcat că nu l-a văzut Pițurcă. Cu un om mai puțin, am fost nevoiți să schimbăm esențial tactica partidei, fiecare jucând pe toate posturile, făcând apel la tehnica individuală. S-a driblat în cascade, s-a dat gol la sticle direct din corner. Am văzut (prin ceață) șuturi din foarfecă pe spate, dar mai ales din șezut de la masă. S-a abuzat de sărituri la capul sticlei și alte tehnici fluide, însă ne-am ferit de un procedeu sinistru: stop în gât la băutură.
….Eu am încheiat frumosul circuit viticol ca pe-o buclă, înapoi la Drăgășani, 
cu un aprig s.blanc vioi de la Via Sandu, care intra ceva mai greu la ora aia, dar nu m-am dat bătut. Totul pentru victorie. Seara a coborât cam repede și când Bogdan D. a aprins nocturna, ne-am dat seama câtă apă plată și minerală rămăsese. Fiind adversari declarați ai risipei de apă pe glob, am avut toți sentimentul că am făcut pași importanți pentru salvarea planetei.
….Revenind la partida noastră, unde e clar că ne-am dorit mai mult victoria, deși nimeni nu mai ținea scorul (sticlelor) și crezând că jucăm doar pentru golaveraj, tot am ajuns în prelungiri, apreciind faptul că n-am căzut fizic. Se vede că majoritatea am avut ceva „meciuri în picioare”, dar n-am putut evita câteva accidentări de spelling la unele cuvinte, precum Gruner Vertliner și nu numai. Am părăsit arena cât mai puteam vedea poarta și m-am bucurat să dau ultimul gol al partidei, dar era poarta spre stradă, așa că mi l-au anulat. N-am mai protestat, dar de necaz, mi-am pus căștile pe cap …Dum-Dum…
….Meciul ăsta nu va fi uitat prea ușor și-am să-mi aduc aminte mereu cu plăcere de partida din Domnești, unde Anca și Bogdan D. au organizat exemplar o etapă de grătare de neuitat. Etapa viitoare cred că avem meci în Chitila….
….RaSto
Strada şi mall-ul !
….Astăzi m-am plimbat pe stradă. Da, vremea a fost superbă şi m-am plimbat agale pe străzile însorite ale Bucureştiului. M-am uitat la blocuri şi vile, m-am uitat la magazine, restaurante şi maşini, dar mai ales m-am uitat la oameni. Trişti, grăbiţi cu treburile lor, ignoranţi cu ceea ce îi înconjoară. Unii oameni par nervoşi, gata în orice moment să răbufnească, sau cea de a doua categorie: speriaţi, umili, dornici să se ascundă pentru a nu deranja. Unii practic se ruşinează şi dacă le adresezi o banală întrebare, nu ştiu cum să scape mai repede de această corvoadă, nu ştiu cum să se facă nevăzuţi de îndată ce acest lucru este posibil. O lume mohorâtă şi tristă. Cenuşie şi fără speranţă…
….Dar, într-un târziu am ajuns la Mall. Altă lume dragi prieteni, altă ţară, ce zic eu – altă planetă! 
Defilare de “siliconate” şi “botoxate”, de cocostârci şi ciocomandre cu “cracii” de doi metrii şi tupeul de cinci! Unele frumoase de ţi se tăia respiraţia, altele urâte ca moneda de cinci lei, dar toate numai zâmbet, toate radiind fericire a viaţa fără nici un fel de griji. Frumoase, urâte, grase, ori ca “uluca de la gard” cuvântul de ordine era veselia şi mulţumirea. Toată lumea se iubeşte cu toată lumea, râsete, chiţcăituri, mugete – trepidează de viaţă întregul mall. A, nu v-am zis nimic despre bărbaţii de mall numiţi în continuare “mall-atici”: Nişte paţachine pline de figuri, îmbrăcaţi toţi numai în haine mulate de firma, de le stătea fix ca “ protexul” pe… mâna! Oricum, ceea ce trebuie reţinut este faptul că eu arătam cel mai bine, eram cel mai ţanţoş şi cel mai rasat dintr-o mie de bucăţi. Părerea mea! A…, şi a unei vânzătoare nu spun de unde!
….Mi-ar fi plăcut că aceste două roluri să se inverseze, oamenii străzii să radieze de fericire, iar “mall-aticii” şi “mall-aticele” să fie cenuşii. Dar, viaţa e nedreaptă…
….Nu e nimic! Mă duc eu acasă şi o îndrept cu câteva sticle de vin. Şi pe ea şi pe mine! Vreau să mă fac “cui” frate, să mă comport pe stradă ca în mall: să ţip, să urlu, să mă strâmb la oameni, să “rag” a manele! Să vadă lumea că se poate. Îndrept eu lumea, o readuc la viaţă!
….Dar cu ce vin ziceţi că merită să mă îmbăt? Cu oricare ştiu, dar aştept recomandările voastră şi apoi mă pun pe treabă cu schimbatul lumii!
….Bogdan
2 la Pahar. Episodul 2. Azi, cu Cori Grămescu
….Într-un interval de 2 săptămâni am trecut de la schimbatul cauciucurilor de iarnă, la zi o de plină vară, aşa că ieri am luat primul prânz pe 2013 la terasă, la restaurantul Casa Basarab. Aveam întâlnire cu un roze, dar mai ales cu Cori Grămescu, care a venit la întalnire asortată la campania Primavara în Roze. Pe Cori o ştiti de la emisiunea Marele Câştigătorde la Antena 1, din 2010. Cu Cori m-am cunoscut prin intermediul programului de leadership Erisma, în 2008, când ne-a ajutat să ne organizăm la filmarile lui Rocky X, ca participanţi la Teachers Film Festival.
….În aceeaşi perioadă, Cori punea bazele unei săli de gimnastică aerobică, pentru întreţinerea, remodelarea corpului şi Pilates, astăzi, binecunoscuta Lady Fit Gym. Am vorbit mult despre programele sălii, despre nutriţie, efectele benefice ale unui pahar de vin, diete şi despre mâncatul sănătos, remarcând placerea de a găti pe care o are Cori. Totodată, am descoperit cunoştinţele ei despre vinurile făcute în casa de la ţară: vinul de butuioagă şi vinul de vorbă lungă, acele “soiuri” olteneşti din zona Pleniţei, nu departe de zona Segarcei, zonă din care aveam un vin chiar pe masă la degustare. 
….Dar ce ne spune rozeul din 2012 de la Domeniile Coroanei Segarcea? La culoare e frumuşel, limpede şi strălucitor, asemănător cu siropul de cireşe, cu tentă uşoara portocalie. Iniţial, nasul nu ne-a dat pe spate, dar zgâlțâindu-l bine-bine începe să ne trimită ceva “semne” de agrișe, fructe roșii de pădure, preponderent coacăze, dar și ceva fragi. Mirosul e din ce în ce mai plăcut și când iei prima înghițitură, îl simți acrișor, acidulat și vioi. Cu mâncare, devine din ce în ce mai prietenos. Fiind foarte generos cu asocierile culinare, noi am servit calamari la grătar, salată verde și focaccia cu usturoi (Cori, care servea și post) și pui picant cu legume și salată (eu, care servesc de toate). Alcoolul (13%) se simte un pic cam tare la început, dar cu a 2a și a 3a gură devine simpatic. L-am apreciat amândoi ca fiind un vin agreabil de terasă și îi acordam 7 ppn-e.
….În timpul mesei, întrebam ce facem cu gurmanzii care țin la siluetă? Ei bine, răspunsul a venit prompt și tăios: le dăm să mănânce cărnițe slabe cu legume multe în cadrul unor experiențe culinare inedite! Pac! Ăsta fiind și un nou proiect la care Cori se gândește, pentru ca în curând urmează să-și ia și atestatul de nutriționist. Ei și cine sunt clienții sălii? 100 % femei. Doamne care vor să slăbească deștept, cele care vor să se întrețină, mămici după nașteri recente și în general, femei sănătoase la cap, care cer sfaturi și se consultă asupra tipului de antrenament și nutriție potrivit. “Și nu lucrez cu pițipoance sau mondenitățuri, pentru că sunt foarte autoritară, nu admit întârzieri și când avem program de gimnastică, facem gimnastică”! spune generalul Cori.
….Vinul nostru se transformase într-un adevarat vin de vorbă lungă, însa timpul ne presa, Cori fiind o femeie cam busy, împarțind puținul timp între sala de gimnastică, cursurile de medicină (anul întâi) și cookingul de plăcere acasă, fiind o pasionată a rețetelor naturiste și nu numai.
….Ne despărțim și la final îmi face o recomandare scurtă și usturătoare, care mă face să intru în pământ de rușine, pe cât sunt eu de mare. O să mă gândesc serios. Cică, am vreo 2 kile in plus! 🙂
….Spor la dietă, că tot vine Paștele!
….RaSto
Nici “Sfântul Gheorghe” nu mai e ce-a fost…
….Azi e zi de sărbătoare. Ce face românul azi? Aţi ghicit, mănâncă şi bea fiecare după posibilităţi: mici să fie… şi ceva bere, că de restul numai manele!
….Atunci repede şi eu, am pus nişte legume la grătar – ca de, sunt mai sofisticat, lângă un pahar cu suc de lămâiţa. Ha! Ha, ha, ha! Ce ne-am mai distrat…
Bine-nţeles că am umplut grătarul cu coaste de berbecuţ şi pastramă de oaie. De acomodare cu Paştele… Şi am lăsat la zvârcolit pe grătar şi o mână, două de “Pleşcoi” (cârnaţi desigur), numai şi numai pentru a servi masa cu madame Udrea în gând! Aşa sunt eu: cum văd plescoiu’ cum mi-o şi imaginez pe madame Udrea! Habar nu am de ce?! Dar, vă spun: mi-o pot imagina, bine, bine de tot! I-am învăţat şi pe prietenii mei, dar cu rugămintea de a-şi imagina doar câte una , să ajungă la toată lumea!
….Acum o să mă întrebaţi, dacă eu şi prietenii mei doar atât ştim să facem? Să facem grătar după grătar, să bem vinuri după vinuri, cu tot felul de “Femei Pleşcoi” în gând? Sincer… DA! Păi dacă atât mai putem?! Pe deasupra ni se pare o îndeletnicire foarte plăcută, deloc periculoasă şi poate onestă, cu care am dori să trăim până la adânci bătrâneţe. Dacă se poate şi după…
….Acum vinul: Viña Tondonia Reserva 2001, la preţul de 20,10 euro aici, că de… este sărbătoare! Cică are 95 puncte Parker, 93 Decantalo, etc.
Este un vin clasic de Rioja, iar ca varietăţi de struguri conţine: Tempranillo, Garnacha, Mazuela şi Graciano.
….Culoarea este rubiniu cărămizie, dar ce m-a impresionat este faptul că avea o limpiditate şi o strălucire excelente. Nasul debutează cu note de piele, minerale şi puţină visina, urmate de condiment (piper, ardei iute) din belşug. Din planul doi, răzbat tuşe de vanilie, lemn dulce, alături de puţin tabac. Una peste alta „nasul” are o expresivitate şi o elegantă de invidiat. Apoi, gustul vine cu ceva fruct într-un corp uşor, dar sofisticat. Taninii sunt foarte fermi, iar aciditatea bună. Final lung, dar nu foarte intens. Alcoolul de 13% este integrat, nu se simte. Un vin expresiv, bun, dar nu cred că poate depăşi 88, maxim 89 puncte Parker nici în visele lor cele mai bune.
….Nu punctez vinuri şi nici nu sunt vreun specialist în aşa ceva, dar prin comparaţie cu alte vinuri băute de mine din aceiaşi struguri şi din aceeaşi zonă, acesta nu e vin care să ajungă sau să fi ajuns vreodată la 95 de puncte. Doar, dacă „Parkerii” erau rupţi de beţi, morţi lângă butoi cu furtunul în gură. Părerea mea…
….Oricum nu vă gândiţi că nu l-am terminat relativ repede şi că dacă mai aveam nu am mai fi băut. Vinul este excelent, dar până la 95…
….Vă urez degustare plăcută!
…Bogdanogdan
.
.
.
.
Comentarii recente