Strada şi mall-ul !
….Astăzi m-am plimbat pe stradă. Da, vremea a fost superbă şi m-am plimbat agale pe străzile însorite ale Bucureştiului. M-am uitat la blocuri şi vile, m-am uitat la magazine, restaurante şi maşini, dar mai ales m-am uitat la oameni. Trişti, grăbiţi cu treburile lor, ignoranţi cu ceea ce îi înconjoară. Unii oameni par nervoşi, gata în orice moment să răbufnească, sau cea de a doua categorie: speriaţi, umili, dornici să se ascundă pentru a nu deranja. Unii practic se ruşinează şi dacă le adresezi o banală întrebare, nu ştiu cum să scape mai repede de această corvoadă, nu ştiu cum să se facă nevăzuţi de îndată ce acest lucru este posibil. O lume mohorâtă şi tristă. Cenuşie şi fără speranţă…
….Dar, într-un târziu am ajuns la Mall. Altă lume dragi prieteni, altă ţară, ce zic eu – altă planetă! 
Defilare de “siliconate” şi “botoxate”, de cocostârci şi ciocomandre cu “cracii” de doi metrii şi tupeul de cinci! Unele frumoase de ţi se tăia respiraţia, altele urâte ca moneda de cinci lei, dar toate numai zâmbet, toate radiind fericire a viaţa fără nici un fel de griji. Frumoase, urâte, grase, ori ca “uluca de la gard” cuvântul de ordine era veselia şi mulţumirea. Toată lumea se iubeşte cu toată lumea, râsete, chiţcăituri, mugete – trepidează de viaţă întregul mall. A, nu v-am zis nimic despre bărbaţii de mall numiţi în continuare “mall-atici”: Nişte paţachine pline de figuri, îmbrăcaţi toţi numai în haine mulate de firma, de le stătea fix ca “ protexul” pe… mâna! Oricum, ceea ce trebuie reţinut este faptul că eu arătam cel mai bine, eram cel mai ţanţoş şi cel mai rasat dintr-o mie de bucăţi. Părerea mea! A…, şi a unei vânzătoare nu spun de unde!
….Mi-ar fi plăcut că aceste două roluri să se inverseze, oamenii străzii să radieze de fericire, iar “mall-aticii” şi “mall-aticele” să fie cenuşii. Dar, viaţa e nedreaptă…
….Nu e nimic! Mă duc eu acasă şi o îndrept cu câteva sticle de vin. Şi pe ea şi pe mine! Vreau să mă fac “cui” frate, să mă comport pe stradă ca în mall: să ţip, să urlu, să mă strâmb la oameni, să “rag” a manele! Să vadă lumea că se poate. Îndrept eu lumea, o readuc la viaţă!
….Dar cu ce vin ziceţi că merită să mă îmbăt? Cu oricare ştiu, dar aştept recomandările voastră şi apoi mă pun pe treabă cu schimbatul lumii!
….Bogdan
2 la Pahar. Episodul 2. Azi, cu Cori Grămescu
….Într-un interval de 2 săptămâni am trecut de la schimbatul cauciucurilor de iarnă, la zi o de plină vară, aşa că ieri am luat primul prânz pe 2013 la terasă, la restaurantul Casa Basarab. Aveam întâlnire cu un roze, dar mai ales cu Cori Grămescu, care a venit la întalnire asortată la campania Primavara în Roze. Pe Cori o ştiti de la emisiunea Marele Câştigătorde la Antena 1, din 2010. Cu Cori m-am cunoscut prin intermediul programului de leadership Erisma, în 2008, când ne-a ajutat să ne organizăm la filmarile lui Rocky X, ca participanţi la Teachers Film Festival.
….În aceeaşi perioadă, Cori punea bazele unei săli de gimnastică aerobică, pentru întreţinerea, remodelarea corpului şi Pilates, astăzi, binecunoscuta Lady Fit Gym. Am vorbit mult despre programele sălii, despre nutriţie, efectele benefice ale unui pahar de vin, diete şi despre mâncatul sănătos, remarcând placerea de a găti pe care o are Cori. Totodată, am descoperit cunoştinţele ei despre vinurile făcute în casa de la ţară: vinul de butuioagă şi vinul de vorbă lungă, acele “soiuri” olteneşti din zona Pleniţei, nu departe de zona Segarcei, zonă din care aveam un vin chiar pe masă la degustare. 
….Dar ce ne spune rozeul din 2012 de la Domeniile Coroanei Segarcea? La culoare e frumuşel, limpede şi strălucitor, asemănător cu siropul de cireşe, cu tentă uşoara portocalie. Iniţial, nasul nu ne-a dat pe spate, dar zgâlțâindu-l bine-bine începe să ne trimită ceva “semne” de agrișe, fructe roșii de pădure, preponderent coacăze, dar și ceva fragi. Mirosul e din ce în ce mai plăcut și când iei prima înghițitură, îl simți acrișor, acidulat și vioi. Cu mâncare, devine din ce în ce mai prietenos. Fiind foarte generos cu asocierile culinare, noi am servit calamari la grătar, salată verde și focaccia cu usturoi (Cori, care servea și post) și pui picant cu legume și salată (eu, care servesc de toate). Alcoolul (13%) se simte un pic cam tare la început, dar cu a 2a și a 3a gură devine simpatic. L-am apreciat amândoi ca fiind un vin agreabil de terasă și îi acordam 7 ppn-e.
….În timpul mesei, întrebam ce facem cu gurmanzii care țin la siluetă? Ei bine, răspunsul a venit prompt și tăios: le dăm să mănânce cărnițe slabe cu legume multe în cadrul unor experiențe culinare inedite! Pac! Ăsta fiind și un nou proiect la care Cori se gândește, pentru ca în curând urmează să-și ia și atestatul de nutriționist. Ei și cine sunt clienții sălii? 100 % femei. Doamne care vor să slăbească deștept, cele care vor să se întrețină, mămici după nașteri recente și în general, femei sănătoase la cap, care cer sfaturi și se consultă asupra tipului de antrenament și nutriție potrivit. “Și nu lucrez cu pițipoance sau mondenitățuri, pentru că sunt foarte autoritară, nu admit întârzieri și când avem program de gimnastică, facem gimnastică”! spune generalul Cori.
….Vinul nostru se transformase într-un adevarat vin de vorbă lungă, însa timpul ne presa, Cori fiind o femeie cam busy, împarțind puținul timp între sala de gimnastică, cursurile de medicină (anul întâi) și cookingul de plăcere acasă, fiind o pasionată a rețetelor naturiste și nu numai.
….Ne despărțim și la final îmi face o recomandare scurtă și usturătoare, care mă face să intru în pământ de rușine, pe cât sunt eu de mare. O să mă gândesc serios. Cică, am vreo 2 kile in plus! 🙂
….Spor la dietă, că tot vine Paștele!
….RaSto
Nici “Sfântul Gheorghe” nu mai e ce-a fost…
….Azi e zi de sărbătoare. Ce face românul azi? Aţi ghicit, mănâncă şi bea fiecare după posibilităţi: mici să fie… şi ceva bere, că de restul numai manele!
….Atunci repede şi eu, am pus nişte legume la grătar – ca de, sunt mai sofisticat, lângă un pahar cu suc de lămâiţa. Ha! Ha, ha, ha! Ce ne-am mai distrat…
Bine-nţeles că am umplut grătarul cu coaste de berbecuţ şi pastramă de oaie. De acomodare cu Paştele… Şi am lăsat la zvârcolit pe grătar şi o mână, două de “Pleşcoi” (cârnaţi desigur), numai şi numai pentru a servi masa cu madame Udrea în gând! Aşa sunt eu: cum văd plescoiu’ cum mi-o şi imaginez pe madame Udrea! Habar nu am de ce?! Dar, vă spun: mi-o pot imagina, bine, bine de tot! I-am învăţat şi pe prietenii mei, dar cu rugămintea de a-şi imagina doar câte una , să ajungă la toată lumea!
….Acum o să mă întrebaţi, dacă eu şi prietenii mei doar atât ştim să facem? Să facem grătar după grătar, să bem vinuri după vinuri, cu tot felul de “Femei Pleşcoi” în gând? Sincer… DA! Păi dacă atât mai putem?! Pe deasupra ni se pare o îndeletnicire foarte plăcută, deloc periculoasă şi poate onestă, cu care am dori să trăim până la adânci bătrâneţe. Dacă se poate şi după…
….Acum vinul: Viña Tondonia Reserva 2001, la preţul de 20,10 euro aici, că de… este sărbătoare! Cică are 95 puncte Parker, 93 Decantalo, etc.
Este un vin clasic de Rioja, iar ca varietăţi de struguri conţine: Tempranillo, Garnacha, Mazuela şi Graciano.
….Culoarea este rubiniu cărămizie, dar ce m-a impresionat este faptul că avea o limpiditate şi o strălucire excelente. Nasul debutează cu note de piele, minerale şi puţină visina, urmate de condiment (piper, ardei iute) din belşug. Din planul doi, răzbat tuşe de vanilie, lemn dulce, alături de puţin tabac. Una peste alta „nasul” are o expresivitate şi o elegantă de invidiat. Apoi, gustul vine cu ceva fruct într-un corp uşor, dar sofisticat. Taninii sunt foarte fermi, iar aciditatea bună. Final lung, dar nu foarte intens. Alcoolul de 13% este integrat, nu se simte. Un vin expresiv, bun, dar nu cred că poate depăşi 88, maxim 89 puncte Parker nici în visele lor cele mai bune.
….Nu punctez vinuri şi nici nu sunt vreun specialist în aşa ceva, dar prin comparaţie cu alte vinuri băute de mine din aceiaşi struguri şi din aceeaşi zonă, acesta nu e vin care să ajungă sau să fi ajuns vreodată la 95 de puncte. Doar, dacă „Parkerii” erau rupţi de beţi, morţi lângă butoi cu furtunul în gură. Părerea mea…
….Oricum nu vă gândiţi că nu l-am terminat relativ repede şi că dacă mai aveam nu am mai fi băut. Vinul este excelent, dar până la 95…
….Vă urez degustare plăcută!
…Bogdanogdan
Week-end cu soare
….Am avut un week-end frumos, cu vreme bună și destul de călduros pentru lucrările de primăvară de prin curte. 
Îmi planificasem o grămadă de lucruri de făcut: de tuns iarba, de vopsit gardul pe interior, de dezmembrat foișorul, montat pompa de apă și de făcut curățenie. Cum singur nu puteam dovedi atâtea cazne, am organizat o clacă cu câțiva vecini, punând la dipoziție sculele, vopseaua, compresorul, sfaturile tehnice, dar și grătarul, micii, fripturile și vinul. Unul din vecini ne-a ameninţat cu un aligote de Niculițel și era să ne speriem când am ajuns la a 3a sticlă. Odată cu sfârșitul mesei de prânz, am dat vina pe soarele care ne bătuse în cap, că ne cam moleșisem.
….După ora 6, când dogorelul începuse să se dea pe după nori și ne văzusem cu treburile aproape gata, am zis să sărbatorim reușita acţiunii, fără accidente de muncă şi mai ales ca toţi aveam toate degetele întregi. Am trecut la un vin, cu care mai tot anul m-am întreținut foarte bine şi se cam lăsase aşteptat la masă: Terra Romana Millenium Alb 2011 de la SERVE.
….Cu puteri supraomenești am reușit să deschid prima sticlă, trăgând de tirbușon 
ca ospătarii de birt din Tărtășești, dopul scoțând un pocnet de s-au zdrăngănit termopanele în gara din Chitila. Febra musculară se instalase în tot corpul și mă rugam la Dumnezeu, ca măcar mâna dreaptă sa mi-o lase validă, pentru a duce paharul la gură. Am luat repede un boţ de pâine și un colţ de caşcaval să-mi dreg laboratorul ca să vă pot spune așa: la culoarea felinarului (că era deja seară bine) e gălbior cu inserții timide de verzui și strălucitor, ca ochii mei la ora aia.
….Ducându-l la nas, printre miresme de flori și fructe coapte, vine și o nuanță mică de petrol, dar dacă-l lași 3-4 minute turnat în pahar, ea dispare și revin tușele de citrice și chiar de piersică. Millenium alb e un cupaj de sauvignon blanc cu riesling și nu ai cum să nu-l îndrăgești de la prima gură. Toate aromele zglobii din nas se regăsesc și în gust. Socul (ca să nu mai povestesc de pisoi) și fânul cosit de la sauvignon, se rotunjesc bine cu rieslingul, împlinind o textură elegantă, fină și tare prietenoasă. Cele 13,5% de alcool sunt în echilibrul bun și dau consistența și structură. Milleniumul alb îi zice bine și la post gust, având șmechereala aia de vin care se bagă-n sufletul tău și care, când te ridici să mai aduci din casa vreo farfurie sau scobitoare, te trimite să mai iei de la rece încă o sticlă. Cele 7 ppn-e sunt pe deplin justificate.
….L-am băut cu plăcere și nesaț, lângă un cașcaval de oaie, la finele unei zile istovitoare.
….Iugi și Alex, cărora le mulțumesc pentru ajutor, cât și consultanților pe probleme tehnice Dan și Make, toți ne-am admirat iscusința și priceperea din curte, care de-abia se mai vedea de sticle și de pahare.
….Week-end-ul următor continuăm lucrările şi revenim.
….Noroc,
….RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente