O zi la crama Bodri

Scris la 10 octombrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Conform tradiției, la întoarcerea din concediul austriac facem un popas în Ungaria, anul acesta crama Bodri Winery din Szekszárd fiind aleasa. Szekszárd este un orășel de provincie (dar si centrul regiunii viticole cu același nume), departe de strălucirea Budapestei, dar care, față de capitala Ungariei, are un mare atu: este înconjurat de multe crame.  As aminti doar Heimann, Takler,  Illyes Kuria și…..Bodri.
—-Despre această cramă auzisem prin 2015 la prima vizită în Budapesta, când  într-un restaurant am încercat un Bikaver din gama Faluhely comparativ cu mult mai cunoscutul Gere Kopar, în fața căruia nu s-a făcut de râs!
—-Am ajuns la crama la ora prânzului, astfel că după ce ne-am cazat, am mâncat (preparate ungurești reinterpretate de un super bucătar), am stabilit degustarea de vinuri din gama de top la ora 17, apoi ne-am repezit până la centrul comercial de la marginea orașului pentru o scurtă repriză de shopping.
—-La ora fixată, după ce am lăsat copiii la locul de joacă din curtea cramei, ne-am prezentat în restaurant (unde eram singuri) și am început degustarea mult așteptată.
—-Primul contact a fost cu un vin nesperat de proaspăt pentru vârsta sa: Faluhely OlaszRizling (Riesling Italian) 2014. O ediție limitată (1330 sticle), care a zăbovit 12 luni în butoaie de 500 l.  O frumoasă culoare aurie, alcool de vis (12,5%), note citrice, un pic de pară, o aciditate ridicată și un postgust peste medie. Un vin foarte reușit, care o mai duce ani buni, la un preț de circa 42 lei.
—-Al doilea alb al degustării a fost un Riesling de Rhin 2017 din gama de vârf Gurovica (numele dealului unde se află via), proaspăt îmbuteliat (nu avea contraetichetă….și nici nu era la vânzare) ne-a întâmpinat cu un  nas neprietenos, închis și un pic sulfuros, însă în gust a apărut revelația! Aciditatea tot foarte ridicată, dar mult mai elegant ca ruda sa mai săracă, cu fructe albe combinate cu citrice mai fine. Postgustul nu tot atât de persistent, dar per ansamblu mi-a plăcut mai mult.
—-Cum Szekszárd este o zonă viticolă recunoscută pentru vinurile roșii, am trecut la Faluhely Kekfrankos 2016. Nas și gust de prună afumată, corp mediu, taninuri puternice, ușor astringente, alcool măricel (14,5%) bine integrat, aciditate și postgust medii.  Necesită ceva păpică lângă, dar deloc rău la 42 lei pentru un lot de numai 1732 sticle.

—-A urmat varianta de top (și de 3 ori mai scumpă!), Gurovica Kekfrankos 2013. Un vin mai evoluat, cu o bordură ușor cărămizie, note ușor balsamice, taninuri mai rotunde, dar care usucă ușor gura, pruna este prezentă alături de o senzație vag minerală. Postgustul lung justifică într-un fel prețul . 1287 de sticle în total pentru acest vintage.

—-Faluhely Bikaver 2016 este realizat din Kékfrankos, Merlot, Cabernet și  Kadarka intr-o serie de 1758 sticle. Rubiniu închis, corp destul de light, 14% alcool care induce o notă ușor dulceagă, taninuri mai lejere, note de fructe cu sâmbure, postgust mediu. Per ansamblu un vin plăcut la 56 lei.

—-Merlot Gurovica 2013 a fost din nou un vin cu un nas mai evoluat, ușor iodat, cu note licorice. Aciditate și taninuri medii, prună uscată, alcool mare (14,5%) perfect integrat, postgust lung. Un vin catifelat, elegant,  extrem de bun, dar și cu un preț pe măsură (168 lei !). 3396 sticle în total.

—-Faluhely QV 2015 este un cupaj de Kékfrankos, Merlot , Cabernet Sauvignon și Cabernet Franc. Rubiniu, 13,5 % alcool, spicy, aciditate peste medie, taninuri cam moi, ceva vișină vanilată, postgust mediu. Probabil uitaseră de el, altfel fiind greu de explicat de ce l-au pus  în degustare după Merlot-ul din 2013. 49 lei este însă un preț atrăgător.

—-A urmat Faluhely Cabernet Sauvignon 2015. Un vin cam auster ( poate că trebuia lăsat la aerat mai mult),  suculent, astringent, spicy, cu o aciditate măricică și un postgust mediu. Parca nu merită 91 lei. 1714 sticle.

—-Penultimul vin al degustării a fost Faluhely Merlot 2015. Suculent, cu note de vișină coaptă, dar care usucă ușor gură, aciditate măricică și un postgust peste medie. Mi-a plăcut dar la 91 lei am zis pas. 1992 sticle.

—-Finalul a fost de aur…și la propriu și la figurat: Gold Optimus Cuvée 2012, multimedaliat cu aur la VinAgora, Mun-Dus. Din struguri selecționați de Merlot, Cabernet Sauvignon și Cabernet Franc, a rezultat un vin corpolent, ușor gemos, cu taninuri medii, note de stafide și un alcool (16,5%) care m-a dus cu gândul la un Amarone. Din păcate engleza celui care ne-a prezentat vinurile nu mi-a permis sa aflu tehnica de vinificare, dar m-am cam prins despre ce este vorba, iar prețul (cam 210 lei) confirmă bănuielile! Paradoxal este vinul cel mai numeros 10280 sticle!
—-După degustare am zis să ne relaxăm până la cină, astfel că unii au ales să se-nmoaie în jacuzzi-ul din pensiune, iar eu am ales sa „înmoi” sculele de pescuit în lacul din curtea cramei, profitând de ultimele ore de lumină.
—-La cină am făcut un food and wine pairing, urmînd să degustăm 4 din vinurile neîncercate la degustarea anterioară.
—-Astfel că primul duet lichid a fost din gama mai light, un Faluhely Pinot Noir 2015 și o Kadarka 2018, care au completat fericit rulourile din piept de pui umplut cu ficat de rață și piersică, învelit în bacon cu garnitură de piure de cartofi și tagliatele cu ragu de cerb. Pinot-ul foarte tipic, rubiniu, fresh, fructat, lejer (12,5%) la un preț decent (42 lei/sticlă). Kadarka tot rubinie, cu o aciditate superioară, dar ușor fructată și spicy, făcea toți banii (35 lei/sticlă).
—-Am încheiat seara cu o pereche mai corpolentă, care însă a mers cu mâncarea aleasă. Etalon 2016 este un cupaj de Kékfrankos, Merlot , Cabernet Sauvignon și Cabernet Franc realizat în colaborare de 4 crame din Szekszárd: Eszterbauer, Mészáros, Takler și Bodri.  Un vin corpolent, alcool decent (13,5 %), catifelat, cu note de fructe negre, taninuri medii și postgust persistent. Merită 50 lei/sticlă.
—-Faluhely Cabernet Franc 2015 a fost cireașa de pe tort. Extrem de suculent, cu note de cireșe coapte și prune de vară, condimentat, extrem de echilibrat, cu alcool cât trebuie (13,5%), aciditate medie, taninuri ferme, dar neagresive și un postgust persistent.
—-Recomand tuturor o escapadă de o zi la această superbă cramă unde nu se va plictisi nimeni: cei care apreciază vinul bun au ce să studieze, copii au locuri de joacă, posibilitatea plimbării pe cai, pescarii se pot distra în lacul populat cu crap și caras, restaurantul este de top, jacuzzi-ul este tentant, plus ca se pot face plimbări prin viile din apropiere.

La Plage Rose 2018 Crama Rasova

Scris la 8 octombrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Zilele de vară nu s-au dat bătute.
—-De mâine revin căldurile, deci, again, rose!
Un domn grec, îmi explica, aproape convingător, că e foarte greu să găsești pe piață un rose foarte bun sub echivalentul a 10 euo. Poate la ei… Iată că la noi se poate. La Plage 2018 Rose – câștigătorul Concursului de Vinuri Rose seci nearomate de anul asta – se prezintă admirabil. Cu acea culoare de Provence, mult căutată de enologii noștri, are un nas discret de capșune, fragi și hinturi de citrice, nu foarte persistente, dar promițătoare. Are un atac gustativ suplu,  cu aciditate ridicată, ceea ce-l face vioi și îmbietor, și datotită mixului fericit de Pinot Noir cu puțin Syrah. Iar în ciuda celor 13% vol. alcoolice, este easy curgător și vesel – ceea ce-l caracterizează pe deplin. Plăcut de la cap la coadă, mai ales în zilele toride – numele îl recomandă, obține de la mine 87 puncte la aprox. 31 RON online. Felicitări!

Pinot Noir Premium 2017 Villa Vinea

Scris la 4 octombrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Unul din cele mai chinuitoare soiuri de pe la noi este Pinot Noir-ul. Pentru că se întâmplă rar să gasești unul cu care te lauzi. Acest vin ar putea fi, însă, unul dintre ele, pentru că se apropie destul de mult de un Pinot Noir burgundez. Culoare ca la mama lui, nas plăcut de cireșe coapte, ceva vișine, ‘farm hint’, un pic ciupercuțe și destul de ‘light body’. Cu alte cuvinte, tipicitatea de soi stă la baza caracteristicilor. Nu întamplător acest vin a caștigat o medalie de aur în acest an la IWCB. Prietnos, destul de vesel și ușor de asociat cu cărnuri slabe. 39 RON la Fox Wine si +86 puncte de la mine.

Pe drumul vinului în Steiermark

Scris la 30 septembrie 2019 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-După un prim contact cu rose-urile Schilcher, următorul obiectiv din programul pe care ni l-au pregătit gazdele noastre din Graz a fost un traseu pe Weinstrasse (Drumul Vinului) în sudul Austriei. Un traseu mai scurt (9 km…dar erau și de 20 km), dar concentrat și plin de experiențe interesante.
—-Nu vreau să-i laud prea mult, dar austriecii cam știu să-și pună în valoare ce au. Astfel că, înainte de a începe traseele propriu-zise printre vii și buschenschank-uri (un fel de cârciumă atașată unei ferme, în care se servesc doar produse locale – băuturi și produse reci – mezeluri și brânzeturi în special, nimic gătit), au plasat un impresionant magazin de vinuri al producătorilor de top din zona Styria (Steiermark), cu vinuri de toate tipurile și culorile, în sticle de toate dimensiunile și chiar cu pozele enologilor pe unul din pereți!
—-Bineînțeles că era și cu un bar unde se puteau degusta mai multe vinuri la pahar, însoțite de mici gustări. Prețurile vinurilor nu erau mici, dar și selecția acestora era foarte atentă. Aș vrea și pe la noi un astfel de obiectiv…….asta în  situația în care se știe de unde începe Drumul Vinului.
—-Nici nu am parcurs mai mult de 100 m din traseu și HALT! … prima crama: Eibenhof. Cum este normal în Steiermark multe soiuri albe …și Zweigelt. Am ales doar doua vinuri: un Rhein Riesling 2018 și un Zweigelt 2017. Vinurile, nimic special (albul destul de tipic, dar cam light – spritz-abil mai bine zis – roșul un pic cam tinerel și parcă nu mergea fără ceva de ronțăit lângă), dar cum masa de degustare era amplasată chiar pe granița dintre Austria și Slovenia….a fost ceva!
—-Când a apărut un autocar cu pensionari germani care au venit (cum altfel) cu paharul cu Riesling să facă poze cu borna de la graniță, am zis ca este momentul să ne continuăm drumul printre vii.
—-Mai ciugulind un bob de strugure pârguit (era început de august din păcate și nu erau copți), mai făcând una-două poze, după câteva sute de metri pe lângă graniță, traseul a virat-o 100% spre Austria, iar după ce am coborât o pantă destul de abruptă am nimerit la crama Zirngast, care (din fericire, că ni se făcuse un pic foame) avea și un buschenschank! Un platoaș cu brânzeturi și unul cu cărnuri au fost companioanele perfecte unui pahar de Weissburgunder 2018 și unui pahar de…. (ați ghicit)  Zweigelt! Vinuri decente (și mai ieftine ca la prima cramă) și clar mai bine puse în valoare de produsele solide locale.
—-După alte urcușuri și coborâșuri printre vii și prin pădure, am ajung gâfâind la crama Gamser. Căldura și efortul ne-au obligat să mergem doar pe vinuri albe proaspete (2018), răcoritoare, astfel că am trecut în revistă un Welschriesling (Riesling Italian), Morillon (Chardonnay….îmbuteliat recent și neetichetat) și un Sauvignon Blanc. Trei vinuri extrem de reușite, cu tipicitate, aciditate plăcută și doar 12,5% alcool!
—-Alte vii, alte peisaje plăcute ochiului….și altă cramă (ultima de altfel): Deutschmann. Aici am decis să încercăm și un soi mai aromat (Gelber Muskateller alte Reben….din vii cu ceva ani în spate), alături de un….Zweigelt. Nu știu dacă și la ei ei există vorba cu „urma scapă turma”, dar alegerea făcută a fost foarte inspirată. Muscat-ul (sec) a fost de excepție, fin și parcă ai fi tot băut (doar 12% alcool), dar nici Zweigelt-ul nu a fost mai prejos, fiind clar cel mai bun din tur. Prună proaspătă cu ceva condimente, neagresiv, tonic și cu un postgust peste medie.
—-Traseul nu se putea încheia fără o masă la un restaurant cu o superbă panoramă. Restaurantul ținea de crama Mahorko, care însă se afla la câțiva kilometri de acesta. Nu am putut rata oferta de degustare a 3 vinuri (Weissburgunder, Sauvignon Blanc și Zweigelt), deși a fost mai mult de curiozitate, la gulas-ul și burger-ul din carne de bivol vinul care s-a potrivit mănușă fiind Cuvee Ried Oberglanz 2016 (din Zweigelt, Blauburger și Rösler), dens, suculent, cu note de ciocolată neagră, fructe negre….neașteptat de bun.
—-Pe drumul de întoarcere spre Graz am mai văzut și cel mai mare ciorchine din lume (din oțel inox și sticlă…), dar gândul ne era (ca și acum) la traseul cel lung, care mai mult ca sigur, a fost plin de experiențe de neuitat printre viile din sudul Austriei.