Ziua Recoltei

Scris la 10 octombrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-Nu stiu de ce, dar ziua recoltei imi trezeste amintiri nostalgice dintr-o perioada pe care nu mi-o doresc repetata, dar de care au grija diversi pacalici de pe Facebook sa o readuca in actualitate (bineinteles amintind numai de acele putine momente mai bune). Cum as  putea uita, stand in apropiere de piata Obor, cum locul legumelor si fructelor vestejite si prafuite de zi cu zi, era luat in aceasta zi propagandistica, de expozitia de produse care erau dedicate exportului sau tovarasilor  de la partid si care se volatilizau la sfarsitul zilei.
—-Cu toate acestea am ciulit urechile cand am auzit de evenimentul „Iubesc ia românească de Ziua Recoltei” organizat la restaurantul La Mama din str. Episcopiei.  Probabil anunțatul răsfăț de toamnă cu surprize, deliciile tradiționale stropite cu vinuri, mustul  proaspat stors, concursul de zacusca si nu in ultimul rand lăutarii care sa intretina atmosfera sarbatoreasca, m-au facut sa particip alaturi de membrii familiei si prieteni, toti regulamentar imbracati in traditionala ie.
—-Dupa ce am inscris la concursul de zacuști doua probe (făcut de mama si soacră), am purces sa degust unul din preparatele specifice toamnei romanesti: pastrama de oaie cu mamaliguta.
—-Dar cum nu puteam sa nu asociez un vin acestui preparat, am decis sa desceruiesc (operatiune nu foarte facila, ceara fiind destul de incapatanata) un vin mai rar incercat de iubitorii licorii lui Bacchus de pe la noi, Vinoteca Origini Budureasca Reserve 2008, un asamblaj de Shiraz, Cabernet Sauvignon si Merlot, in proportii egale, venita din colectia vin2.ro.
—-Cum decantorul nu a vrut sa fie alaturi de noi, l-am inlocuit pe cat posibil cu generoasele pahare pentru vin rosu din dotarea localului.
—-Frumoasa culoare rosu granat si nasul cu note de cafea, prune afumate, dar si unele tente vegetale promiteau sa nu ne dezamageasca.  Vinul nu isi arata varsta si brusc parea chiar si mai tanar, pana cand l-am observat la o masa vecina pe vesnicul tanar simpatic Viorel Lis insotit de planturoasa sa sotie care, cu palaria de care nu se despartea nici macar in interiorul restaurantului, parca seamana din ce in ce mai mult cu Rodica Ojog Brasoveanu si confundand locul cu platourile de filmare de la Un Show Pacatos.
—-Incet, incet, dupa rotiri energice ale paharului, vinul destul de taninos la inceput si cu un alcool care parea peste cele doar 13 % anuntate de producator, se deschidea, lasand sa se intrevada senzatia usor spicy data de Shiraz-ul tinerel (la prima recolta din ce am aflat de pe contraeticheta), catifelarea Merlot-ului care anihileaza in buna parte aportul aprigului Cabernetului Sauvignon. Este un vin destul de intrigant, corpul aparent light fiind compensat de tenta suculent-picanta si nu in ultimul rand de triada tanini-alcool-aciditate, rezultatul fiind un vin echilibrat, caruia ii intrevad un drum lung si care merita reincercat peste cel putin 2-3 ani. Evaluat la 7 ciorchini din 8.
—-Nu va mai zic ca s-a potrivit perfect cu pastrama de oaie suculenta, frageda, potrivit de sarata sau picanta si nici inerentele piei specifice ovinei pusa la saramura nu au putut umbri o frumoasa dupa amiaza de duminica de toamna, insorita si mai mult de un vin interesant. La sfarsitul mesei, in ritmuri populare, ne-am intalnit cu zvelte siluete intoarse de la Maratonul Bucurestiului, oprite pentru completarea caloriilor pierdute. Am promis sa alergam si noi, dar la anul.. de Ziua Recoltei!

Calcaiul lui Ahile

Scris la 4 octombrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Daniel Duica, iubitor de vinuri, indragostit pentru moment de soiurile antice, prefiloxerice, nealtoite pe radacini americane. Daniel este general manager la o firma de consultanta din Sibiu.
—-Fiecare dintre noi avem slabiciuni. Avem cate un calcai a lui Ahile. Unii chiar mai multe. In cazul meu, recunosc cel putin doua : vinul si gastronomia. Dupa ce am stat o perioada mai lunga in Roma si ma obisnuisem cu majoritatea vinurilor din winebarul cel mai apropiat de mine, am intreabat ce alt magazin de vinuri sau bar cu vinuri este obligatoriu de vizitat in Roma. Asa am ajuns prima data la Enoteca di Achilli cunoscuta si ca Enoteca al Parlamento situate pe Via dei Preffeti  no.15.
—-Intrarea este una modesta si nu tradeaza ce se gaseste inauntru, asa ca nu va speriati si intrati cu incredere. In primele incaperi sa afla partea de prezentare a uimitoarei colectii de vinuri, Cognac, Armagnac, Grappa, Aceto Balsamico Tradizionale di Modena etc. Spun partea de prezentare deoarece au si o crama in care depoziteaza in conditii ideale majoritatea produselor.
—-Poti gasi aici de la cele mai necunoscute SuperToscane, pana la cele mai cunoscute vinuri din Franta. La distilate la fel , de la cea mai necunoscuta Grappa pana la Armagnac de colectie din ani foarte rari. Selectia o fac cu mare atentie si nu cred s-a plans cineva de un vin cumparat de acolo.
—-Pana aici nimic extraordinar, veti spune. Asa e, dar in spatele acestui impresionant magazin care este si winebar, se afla un restaurant. Ei bine, restaurantul este o oaza de liniste, civilizatie si desfatare a tuturor simturilor in aglomeratia exasperanta din Roma.
—-Cand am intrat, m-a intampinat bucatarul care, foarte jovial desi participa la o sedinta foto/video cu preparatele, a avut timp sa vorbeasca si cu mine, asezandu-ne la o masa. Cand am vazut asta am decis sa ma las pe mana lui si la vin, dar si la alegerea mancarii.

1. Spumant Franciacorta : Cabochon Brut, Monte Rossa cu… Mortadella si Mozzarella di Bufala, amandoua cu niste D.O.P.-uri  greu de retinut, dar de care bucatarul era foarte mandru, caci el insusi le-a ales si le-a adus in restaurant. Sincer, atunci cand am auzit aceasta recomandare, m-am gandit sa refuz si sa cer altceva. Doar Mortadella mancasem… Mozarella di Bufala la fel… Dar au fost atat de gustoase si s-au potrivit atat de bine cu spumantul incat am vrut sa mai comand  inca odata la fel. Spumantul este complex, brut cu fine arome de paine prajita si a scos in evidenta aromele sofisticate ale bucatelor simple
2. Negroamaro di Salento, Tormaresca 2007,

Masseria Maime alaturi de muschi de vita pe pat de fasole verde. A fost un deliciu. Perfectiune in simplitate. Greu de atins. Dupa ce gusti aici nu iti mai vine sa comanzi muschi de vita la alt restaurant sau cu un alt vin. Dar, cine poate stii?!

3. Muffa Nobile-Dolce, Calcaia, Barberani 2010 cu mousse de lamaie si vanilie. Gustul pronuntat de mucegai nobil, dulce, dar taiat de aciditatea solului vulcanic combinat cu gustul lamailor de Sorrento (doar acestea sunt folosite de bucatar) si cu o atingere catifelata de vanilie m-a facut sa “trag de timp” si sa savurez cat mai mult posibil fiecare lingurita din desert si fiecare gura de vin pentru a imi prelungi extazul.
—-Rasfat total…
—-Cand iesi din restaurant treci din nou prin magazinul de vinuri… Imposibil sa nu te opresti si sa mai iei o sticla de vin cu tine. Imi recomandase bucatarul un SuperToscan.
—-Este un loc OBLIGATORIU de vizitat in Roma, pentru unul ca mine, atat pentru enoteca, cat si pentru restaurant.
—-Uitasem. Restaurantul are o stea Michelin.

Pregătirile de toamnă

Scris la 1 octombrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Multele zile calde și însorite din anul ăsta sunt pe sfârșite și e cazul să ne pregătim pentru câteva preparate cărora le vom duce dorul. Vinete și ardei. Deci, pornim locomotiva. Iar în timp ce mă luptam cu flăcările grătarului de afară și întorsul legumelor, Make se dedica primelor pizze făcute în casă.
—-Și pentru că treaba bună nu se face niciodată pe uscat, am deschis o sticlă de vin să ne țină ageri la treabă. Fetească neagră 2014 Domenii de la Casa de Vinuri Cotnari.     De primul nas nu se poate vorbi, pentru că eram cu tot fumul in ochi, nas și cu funingine pe mine, dar după aia… Mi-a plăcut culoarea ușurică, de vin light, asemănătoare cu cea a pinot noirului și urmele unei acidități mari.
—-Aromele sunt clare de cireșe coapte, prune și ceva sâmbure de caisă, dar nu pare să aibă nicio umbă valinată de la lemn, în ciuda celor 6 luni pe care le-a stat la butoi.  Și în gust zice bine, sec, având o structură suplă, fructat bine de tot și destul de vesel. Alcoolul pare să fie mica sa slăbiciune (13,5%), pentru că pe final își face ușurel apariția. Însă nota puternic fructată, suculentă și vivacitatea pot compensa asta. Poate fi bun companion al mâncărurilor de toamnă, cu destulă cărniță și sos pe lângă, dar mai ales la pizza.    Vinul primește +6,5 papioane, pe care le merită din plin, cât despre pizza pepperoni, cea cu anchois și cea paesana… fără număr, fără număr.Cu bine,
RaSto

Wine and cheese párosítás

Scris la 23 septembrie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-De mult imi suradea ideea de a degusta vinuri unguresti la Institutul Maghiar din Bucuresti (o locatie frumoasa si usor accesibila), dar din diverse motive nu am reusit sa-mi fac timp pana acum.
Insa la mijlocul lunii septembrie am reusit sa imi satisfac curiozitatea, la un eveniment de wine and cheese pairing, exact genul meu preferat de evenimente.
—-Special guest star a fost  Dr. Csizmadia Andras, conferențiar universitar, membru al Academiei de Vin din Ungaria, care a prezentat universul brânzeturilor asociate cu câte un vin din principalele regiuni viticole din Ungaria, „subtitrarea” fiind asigurata de Istvan Pentek. Atat figura invitatului, tangenta cu mediul universitar, dar si stilul prezentarii erau foarte asemanatoare cu cele ale unui alt personaj charismatic din lumea vinului: Balla Geza.
—-Am aflat ca vom degusta 13 vinuri ungurești (din colectia proprie) asociate cu 11 brânzeturi selectate din mai multe tari  (de la brânzeturi proaspete până la brânzeturi din Alpi maturate, brânzeturi de oaie și capră, brânzeturi cremoase și cu mucegai alb sau albastru).
—-Degustarea a inceput cu un vin lejer, un Cserszegi Fuszeres 2015 (soi rezultat din incrucisarea a doua soiuri aromate: Irsai Oliver si Traminer) de la producatorul G.D. Eva. Vin sec, destul de straveziu, aromat, cu o aciditate medie si care a mers bine cu o bruscheta unsa cu branza proaspata de vaca asezonata cu verdeturi (leurda, busuioc, marar, tarhon).
—-Am continuat cu un surprinzator Gruner Veltliner unguresc (producator A. Geönczeöl) din 2015 (ceva mai intens colorat, dar si cu o tenta usor pinkish), spicy, cu o aciditate superioara dar parca cu alcoolul usor arzator si un pic amarui in postgut. Asocierea desi nastrusnica la prima vedere (o telemea romaneasca proaspata, din lapte de oaie tinuta in ulei si pudrata cu piper mozaic) s-a dovedit destul de ok pana la urma.
—-A urmat un vin din 2014 dintr-un soi unguresc extrem de promitator, Harslevelu (producator Köpkös), care, desi provenit dintr-o zona atipica (campie), nu s-a prezentat chiar rau. Cu o culoare mai intensa decat precedentul, cu arome de salcam si fructe albe, o aciditate mediu minus  si un postgust mediu, a facut fata cu destul succes unui duet din branza de capra (un rulou de branza proaspata si un altul cu mucegai alb).
—-Variszkusz 2012 a fost un Riesling de Rhin sec, care deborda de tipicitate (nas inconfundabil de hidrocarburi, aciditate mare) si care a „inundat” prietenos o branza maturata din Alpii Elevetiei: Schlossberg.
—-Am continuat cu un Pinot Gris din nordul Ungariei (mai precis chiar un pic peste granita cu Slovacia, de la producatorul Drozdik). Cu un nas dominat de fructe albe coapte, dar si de note usor vanilate (datorate mai mult tehnologiei de realizare decat lemnului), vinul (din 2012) avea o aciditate neasteptat de vioaie  dar alcoolul (15 %) parca era cam prea arzator, astfel ca nici branza Cheddar nu a reusit sa-l echilibreze.
—-Vinul obtinut din soiul unguresc Zengö produs de Szentesi, a fost singurul demisec  al serii.  Cu o aciditate scazuta si usor amarui pe final, acest vin din 2012 a fost umbrit de o exceptionala branza Gouda super maturata (36 luni !).
—-De la producatorul P. Benedek (din destul de cunoscuta zona Matra) am incercat primul vin rosu al serii, un Pinot Noir din 2014. Un vin tanar, lejer, debordand de tipicitate (culoare rubinie, arome de fructe rosii, taninuri fine), placut per ansamblu in ciuda unui finish usor amarui si nu foarte persistent, dar care a fost bine asociat cu o branza Brie.
—-Takler Syrah 2014, prin aromele ale piperate a fost un alt vin scoala, soiul fiind greu de confundat intr-o degustare in blind. Vin tanar, cu o culoare rubinie, dar si cu note usor verzi si caruia nu i se putea alatura altceva decat un Camembert tavalit prin piper verde macinat.
—-Dupa mine cea mai buna asociere din aceasta seara a fost intre Cadarka 2012 produsa de Günzer (un vin subtire in corp, spicy, cu tanini destul de catifelati, cu o aciditate ridicata si un postgust mediu) si o branza puternic aromata, cum a fost Saint Nectaire.
—-Ultimul vin rosu al serii a fost (cum poate era si normal) si cel  mai bun (in opinia mea): Bock&Roll 2013 (cupaj de Pinot Noir, Syrah si Kekfrankos, maturat 18 luni in baric). Rubiniu inchis, cu un alcool (14 %) perfect integrat, simteai efectiv gustul de strugure asociat cu fructe negre. Taninii catifelati, aciditatea perfecta si  postgustul lung m-au impresionat placut, parca eclipsand branza Cambozola care timid i-a tinut companie.
—-Penultimul vin al serii a fost un Oremus Tokaji Aszu 2010 de 3 puttonyos. Alt vin scoala, cu asteptatele arome de miere, flori de salcam, fructe confiate si cu excelentul echilibru dintre zaharul rezidual si aciditate. Si branza asociata a fost clasica alegere: branza cu mucegai albastru Saint Agur, ruda mai „saraca” a celebrului Roquefort.
—-Finalul a fost apoteotic prin degustarea unui Tokaji Aszu 6 puttonyos din 1993 de la binecunoscutul producator Disznókö. De o superba culoare amintind de chihlimbar, cu o aciditate incredibila pentru varsta lui (care se plia perfect pe cele peste 250 g zahar rezidual), cu arome de miere si fructe confiate, dar mai ales cu un postgust interminabil care m-a insotit mult timp dupa parasirea salii de degustare.
—-O seara deosebita, cu un prezentator charismatic care a facut asocieri de vin si branza profesioniste intr-un spatiu extrem de primitor si care ma fac sa urmaresc cu mult interes evenimentele de acest gen care vor fi anuntate lunile urmatoare.