In estul Siciliei. Ziua 2

Scris la 2 noiembrie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

Continuare…
—-Cochetul hotel Il Principe din Milazzo iti ofera o frumoasa perspectiva asupra golfului estic de vis-à-vis. Dimineata soseau barcute cu pescari, fiecare pescar autorizat avand amenajata o mica taraba unde-si vindea captura. Trezit devreme, am avut ocazia sa vad mica piata de peste. Proprietari si bucatari de restaurant cercetau oferta si cumparau cantitati mici pentru delectarea clientelei din acea zi. Pentru ca nu ma pricep sa identific “soiurile” de peste (cu exceptia macroului), ghiciti voi din poze ce innotatoare vedeti pe tarabe.
—-Cum mi se intampla pe unde ma duc in lume, la breakfast dam de Petronela de langa Iasi, angajata a hotelului, care s-a bucurat auzindu-ne vorbind romaneste si pregatindu-ne o cafea mai speciala. N-am lalait-o cu micul dejun , pentru ca in agenda zilei fixate de Diana aveam doua crame de vizitat din apropierea Etnei. Deci, imbarcarea in Cubo si prima oprire… Cantine Russo.
—-In parcarea mare a cramei isi face aparitia o frumoasa bruneta care se recomanda: Gina Russo. Intrebam care e legatura cu numele cantinei si ne lamureste pe loc: fata lui Vicenzo, nepoata lui Don Ciccio… Russo. Asta inseamna sa fii… Am aflat ca familia Russo face vin de prin 1860, iar acum e condusa de tatal sau, fratele (Francesco) e vinificator, iar Gina (care oricand ar fi putut fi star de cinema) se ocupa de marketing si vanzari, cu orientare spre export. Cu o engleza aproape perfecta ne-a explicat ce si cum, pe unde si de ce… insa nu m-am putut abtine sa nu-i fac poze din tot timpul. Noi ne puneam intrebari… cam ce varsta ar putea avea Gina, care as fi zis ca e fata maslinie a Monicai Belluci? Prin intrebari femeiesti dibace, Diana a aflat! Cand ne-a spus, era sa ma impiedic de sirul de vita traminer plantat cu 4-5 ani in urma, experimental. N-am sa va spun!
—-Revenind la teme de profil, am aflat ca in aceasta crama se vinifica strugurii din 3 zone: Etna (Solochiata), Agrigento (Sambuca d Sicilia) si Caltanisetta (Riesi), aflate in propietate si din cand in cand mai cumpara struguri de la vecini de. Asa ca veti putea regasi imbuteliate vinuri siciliene din toate soiurile insulei: inzolia,nero d’Avola, nerello mascalese, nerello capuccio, cataratto si carricante). Vizitand via din apropierea cramei, iar am dat de romancute care lucrau la un restaurant din Comune de Castiglione, iar seful lor le scosese la un teambuilding culegand strugurii furnizorului lui preferat de vinuri.
—-Cu totii am fost invitati la masa cu familia, cu prieteni si cu angajati, pentru ca era ora pranzului. Asa a avut loc degustarea vinurilor cramei, o selectie facuta de Gina pentru noi. La antipasti am putut gusta doua vinuri: un Luce di Lava Bianco 2013 (carricante 70% si cataratto) de care eu si Cosmin ne-am indragostit si un Rampante Bianco 2014 (aceleasi soiuri si proportii), ceva mai fresh si vioi.
Alaturi de Francesco – vinificatorul cantinei – am povestit despre istoria locului si influnetele aduse de fiecare nou cuceritor al insulei, despre caracteristicile soiurilor din jurul Etnei si despre pairingul cu vinurile lor. Si pentru ca asa e frumos cand te duci in vizita, am dat fuga la portbagaj si i-am inmanat o feteasca alba Monogram. I-am zis pe scurt despre soi, ce, unde, de la cine si ne-a promis un feedback la finalul campaniei. Cu vinurile rosii din nerello (mascalese si capuccio) nu m-am putut obisnui, asa ca i-am multumit Ginei (in special)si lui Francesco pentru primire si hai cu viteza spre crama urmatoare.
—-Drumul pana la noua crama este aproape selenar. Mormane de lava neagra stau pe marginile drumurilor. In cele din urma am ajuns la una din cele mai mari crame din zona. Localnicii o denumesc mamut. Terrazze Dell’ Etna. Ei, aici e mai frumos inauntru decat pe-afara. Specialitatea casei: spumante, vinuri rosii vinificate in alb (evident din nerello) si doar doua game de vinuri rosii. Peisajul bate vinurile, insa prezentarea sicilianului care a lucrat in Anglia aproape 15 ani, devine captivanta. Crama, deasemeni… constructia de 200 metri lungime si utilajele ultramoderne arata ca sunt pusi pe fapte mari.
—-La Terrazze Dell’Etna am gasit in vie un lucru care chiar ne-a impresionat: unul din cei 26 de butuci de vie din Etna care a rezistat filoxerei. 185 de ani! Putea scapa fara o poza?
—-Dar cred ca toate de mai sus ajung pentru o zi…
—-Cu bine,
—-RaSto

In estul Siciliei. Ziua 1

Scris la 30 octombrie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Niciun comentariu

—-In drumul spre o noua intalnire #winelover, langa Etna, am avut parte de o scurta vacanta cutreierand alaturi de Diana, Simona si Cosmin imprejurimile celebrului Vulcan, dar si parte din litoralul estic al Siciliei: Taormina, Milazzo, Catania si multe localitati mai mici, dar pline de farmec.
—-Cu cat inaintam mai mult, cu atat imi dadeam seama cat putin stiu despre o celebra insula chinuita de istorie si-mi reveneau in minte imagini din filmele vechi italienesti. Pline de saracie, cu copii desculti alergand trei capre si peisaje pline de praf. Mai tin minte ca vedeam cate o nenorocire de film color la cinematografe, in care cate un nepregatit de commissario incerca sa  ia de gat Mafia. Sfarsitul fiecarui film includea cate o inmormantare pentru cate o famiglie, criminalii (imbracati mereu in costume in dungi) isi prezentau si ei regretele, apoi salvele carabinierilor si multe femei in doliu, toata lumea jurandu-si razbunare. La Piovra – serialul anilor ’90 de la TV – fiind pentru multi mai proaspat in memorie.
—-Insa lucrurile nu aveau cum sa ramana pe loc. Acum, Sicilia e brazdata de autostrazi, unde din 30 in 30 de km trebuie sa iei un tichet si la urmatoarea bariera trebuie sa platesti. Prima oprire a Fiat-ului nostru si primul contact mai serios cu Sicilia a fost in Taormina. E cam frumusel pe-acolo. Sus, de la cetatea celebra, poti vedea varful cizmei –  Calabria. In spre vest, se vede bine cum pufaie permanent batrana Etna. Tot acolo am avut si prima sedinta foto cu vinurile aduse pentru BYOB, ceva aventuri in parcare (in insula asta, daca n-ai maruntis, mai bine nu te dai jos din avion) si inapoi pe serpentine in jos sa gustam si noi din vinurile lor, pentru ca ne luasem cu vorba si cu pozatul si uitasem pentru ce venisem…
—-La Trattoria Siciliana, dupa ce-am cerut noi de mancare si tinand cont si de vremea calduroasa nu ne-am inteles bine decat cu un vin la sticla, vinurile casei fiind destul de slabe (ca sa fiu elegant). Un Inzzolia de 2014 in adaos cu viognier sub numele de Barbazzale s-a prezentat mai mult decat onorabil (spre 7 papioane/8), iar scoicile si puiul cu sos gorgonzola alunecau si mai bine.
—-N-am stat mult, desi Taormina merita din plin atentia, fiind o statiune foarte cautata pentru ca ai ce vizita, pentru apa sa speciala, foarte sarata si mereu mai calda decat in restul insulei. Ne astepta Milazzo, un mic port, cunoscut si pentru partea industriala (rafinarie) si pentru cele doua parti de litoral ale micii peninsule. Seara am facut cunostinta cu frumosul hotel Il Principe ales de Cosimo, dar si o pizza vero siciliana la un mic local din centru.
—-Restul, in episodul urmator…

Inapoi la Stefanesti

Scris la 28 octombrie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu

Am aflat de reinvierea zonei viticole de la Stefanesti, jud. Arges, acum cateva luni. Mi s-a parut un lucru bun faptul ca cineva a avut incredere si s-a gandit sa investeasca in salvarea acelui DOC faimos odinioara. In trecut erau cca 1400ha de vita de vie ce producea in principal vin pentru U.R.S.S. Acum Casa de Vinuri Stefanesti a replantat in zona Dealul Marcea 25ha cu vita devie tanara (3-5 ani) din soiurile Feteasca Alba, Feteasca Regala, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Tamaioasa Romaneasca si Feteasca Neagra. Cu siguranta vor mai urma si alte soiuri.
—Recunosc, motivul bucuriei mele in ceea ce priveste renasterea zonei Stefanesti-ului este in mare masura unul subiectiv – acolo m-am nascut si mi-am petrecut multe vacante de vara admirand podgoriie de pe dealuri sau plimbandu-ma pe langa acestea. Acum, in locul acelor amintiri au ramas vitele de vie neingrijite, acoperite de hatisuri sau distruse complet pentru ca in locul lor sa apara falnice cateva vile pe crestele dealurilor din oras. Incercarea celor de la Casa de Vinuri Stefanesti de a readuce acea zona viticola in atentia consumatorilor si de a renaste traditia producerii vinului mi-a dat un motiv sa ma intorc acolo, in locurile unde mi-am petrecut o parte a copilariei.
—Cu ocazia sarbatori argesene numita Sumedru (Sf. Dumitru), cei de la crama au organizat o petrecere in vie, cu gustari, berbecut la protap, focul traditional de Sumedru, lautari si mult vin! Totul a fost axat in principal pe distractie si voie buna. Un alt efect a fost acela de la transmite ecouri care sa aduca in atentia celor din lumea vinului asupra faptului ca la Stefanesti industria viticola se lupta sa renasca.
—Vinurile pe care le-am degustat de la aceasta crama (cu cateva ocazii anterioare petrecerii) mi-au facut impresia unor vinuri placute, aflate la inceput de drum, cu un bun potential de crestere a calitatii, mai ales pe masura ce via va mai imbatrani. Aciditatea tipica zonei racoroase de deal se simtea din plin, facand vinurile proaspete si ‘’crocante’’. Chiar si in Tamaioasa Romaneasca demidulce, zaharul rezidual era foarte bine mascat si estompat de aceasta aciditate. Nuantele usor fructate sau florale se regaseau si ele la nivel un mediu iar postgustul era tot cam la acest nivel. Singurul vin rosu imbuteliat pana in prezent este o Feteasca Neagra, pe care inca nu am degustat-o. Urmeaza sa fie ‘’analizata’’ in scurt timp, alaturi de o asociere culinara pe masura.
—Daca tinem cont de faptul ca DOC Stefanesti era la un pas de disparitie, ceea ce se intampla acum acolo este cu adevarat incurajator pentru industria vinurilor si cred ca orice initiativa pozitiva in domeniu ar trebui incurajata corespunzator. In afara de aceasta, trebuie avut in vedere si faptul ca lucrurile bune se obtin doar in timp si cu foarte multa munca. Acolo munca deja a inceput. Trebuie doar rabdare, iar toti iubitorii de vin care doresc si au posibilitatea, pot urmari si sustine evolutia acelei zone.

Incepe WBE

Scris la 27 octombrie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Noi, astia de la vin2.ro, n-avem stare.
—-Alaturi de prietenii care scriu pe blogul nostru am initiat un proiect. El se numeste WBE by vin2.ro si consta in evaluarea winebarurilor din Bucuresti. Si daca ne tin puterile, pentru iubitorii de vin servit in astfel de locuri, vom merge si mai departe. Iar ca treaba sa fie clara, am cooptat si un fost manager de winebar pentru a vedea lucrurile si din cealalta perspectiva, nu numai a consumatorului.
Inca nu ne dam seama daca pentru managerii sau proprietarii de winebaruri va fi o bucurie sau un stress in plus, dar inapoi nu mai putem da.
—-Ne-a luat ceva timp pana sa picam de acord asupra criteriilor, care nu sunt putine. Noi am agreat asupra unui „decalog” totalizand 100 de puncte, fiecare cu importanta lor:
1.pozitionare si acces;
2.lista vinurilor: varietate (soiuri, asamblaje), numarul lor si raportul dintre cele  romanesti si cele internationale – la pahar si la sticla;
3.daca servesc mancare (mizilicuri potrivite pentru vin sau mai mult de atat);
4.pretul (la pahar, la sticla – servita loco sau vanzare pentru acasa);
5.atmosfera interior si exterior(amenajare, fond sonor, iar 2-3 masute pe terasa sunt intotdeauna binevenite vara);
6.igiena in local (s-a punctat si daca exista doua cabine la toaleta femei/barbati) si daca se fumeaza in interior (n-ar fi de de bine);
7.atitudine personal si cunostintele lor despre vinuri;
8.tipuri de pahare (alb, rosu, vinuri fortifiate etc);
9.disponibilitatea organizarii de evenimente (private, lansari vinuri etc);
10.comunicare (site-ul actualizat, noutati oferte, modalitati de a atrage).
—-Echipa de evaluatori WBE va parcurge lista winebarurilor timp cateva luni, iar la finalul programului va anunta doar primele trei clasate, acordand calificativul in pahare pe o scala de la 1 la 5. Cele 3 winebaruri ajunse pe podium vor putea primi si afisa clasificarea sub forma un sticker (similar cu TripAdvisor) la intrare si in interior, o diploma si vor beneficia la final de cate un articol pe vin2.ro, cu acordul manegerului de winebar.
Valabilitatea clasificarii este pentru 12 luni, dupa care vom relua procesul de evaluare, pentru ca noi credem in progres, dar mai ales pentru ca ne place ideea.
—-Dupa cum va imaginati, asupra celor 6 jurati total intergri, nu se vor putea face presiuni sau acorda foloase, mai ales ca, din fotografie, sunt de nerecunoscut. Numele lor este secret, iar echipa de teren este de minim 3 membri din cei 6, doi dintre ei fiind agenti foarte secreti (fiind in misiune de recuperare la data shooting-ului). In plus, oricand vin2.ro poate adauga un nou membru. Dar asta va asiguram ca se poate face numai dupa o selectie foarte atenta, iar admiterea lor ar fi posibila numai pe baza de concurs. Vor fi cereri, dar rugam seriozitate!
—-Desigur, radem-glumim, dar adesea am fost intrebati care e cel mai bun winebar din oras sau unde sa degust cateva vinuri fara sa fiu nevoit sa cumpar sticla? Poate ca si propietarii de astfel de business simteau nevoia unei provocari. Sau poate ca producatorii de vinuri si distribuitorii lor ar vrea sa stie unde e mai bine sa fie listati?! Sau poate va vine un prieten de peste mari si tari, caruia ii place vinul, il invitati undeva si nu vreti sa va faceti de TCA. Nu e nevoie sa va mai insir utilitatea acestui demers, pentru ca o intuiti voi foarte bine.
—-Pana atunci, tineti aproape si noi promitem sa va tinem la curent. La anu’!
Colectivu’
WBE by vin2.ro