Vizita de lucru la Alcovin Măcin (publicat in vinul.ro)

Scris la 9 iunie 2015 in Povesti despre vin, Slider | Un comentariu

Dând curs invitaţiei prietenilor de la Măcin, într-o frumoasă zi de mai împreună ca încă câţiva bloggeri de vin, am purces la drum. Am plecat dis-de-dimineaţă, drumul fiind lung şi anevoios, dar compania colegilor şi prietenilor, a făcut ca timpul să zboare parcă cu viteza luminii şi aproape fără să ne dăm seama  ne-am trezit pe ponton la Brăila traversând braţul Macin (sau Dunărea Veche). Aici, parcă am ajuns în zona crepusculară, sau ţinutul uitat de timp, traversarea Dunării făcându-se printr-un loc ce părea de mult uitat, cu „bacurile” ce suportau încă cu stoicism trecerea celor „o sută de ani” peste ele. Dar în fine, dacă eşti puţin curajos poţi face „pasul cel mare” traversând pe malul opus, mai ales că durează doar câteva minute, ca să nu mai vorbim, că tocmai acest lucru face „sarea şi piperul” ţării noastre, care nu ne dă niciodată voie să ne plictisim

Ajunşi cu bine la Măcin, am vizitat mai întâi parte a viilor din zona Cerna în arealul dintre „Parcul Naţional Munţii Măcinului” şi „Rezervaţia Silvică Dealul Chervant”, unde societatea deţine  aproximativ 150 hectare din totalul de 300 (restul de 150 hectare aflându-se pe dealul Carcaliu). Vii excelent întreţinute, cu soiuri plantate de la celebrul Aligote, Feteasca Albă şi Regală, Sauvignon Blanc, Muşcat Ottonel, Tămâioasa Românească, Riesling Italian, Chardonnay şi Viognier, până la soiurile roşii: Merlot, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Shiraz, Feteasca Neagră şi Petit Verdot.

În crama, după un prim tur de recunoaştere, am zăbovit puţin mai mult în vinotecă, care aici poartă numele vestitului bandit Terente – „Regele balţilor”. Se pare că Terente s-a născut în această zonă, face  parte din istoria locului şi de ce nu – mai bine să ne amintim de el la un pahar de vin (mai ales femeile – la bărbaţi numele însemnând frustrare), decât cu ajutorul institutului Mina Minovici, unde legenda spune că se mai păstrează încă, „o mare parte” din trupul său şi anume – bărbăţia!

Dar, uite că ne-am luat cu vorba şi am uitat ce-i mai important, adică descrierea vinurilor!

Trebuie mai întâi să recunosc că, gazdele noastre s-au întrecut pe sine, bucatele care ne-au fost servite au fost excepţionale, prezentarea vinurilor captivantă, iar asocierea una foarte potrivită. Nu o să vă vorbesc despre toate vinurile degustate, pentru simplul motiv că, nici măcar un singur iubitor de vin din această ţară şi nu numai, nu ar trebui să rateze o vizită măcar de o zi în această cramă. Trebuie să cunoaşteţi la faţa locului aceşti oameni minunaţi, să simţiţi pe viu cum vă transmit bucuria când vorbesc despre vinuri şi munca lor, plăcerea şi mulţumirea care li se întipăresc pe fată în momentul în care-şi dau seama că-i înţelegeţi şi apreciaţi măcar o fărâmă din ceea ce fac ei cu atâta dragoste pentru vie şi vin.

Acum vinurile:

Aligote – Curtea Regata 2013, alcool 12,5%, alb sec. Este vinul fără de care eu personal nu concep o masă cu peşte de pe litoralul românesc, Delta Dunării, ori aiurea. E deja o tradiţie să-l comand chiar înainte de a alege peştele, considerând că aromele lui florale, citrice, apoi cele de pere sau pepene galben contribuie excelent la savoarea şi plinătatea mesei, indiferent de tipul peştelui ales. Nu este de neglijat nici mineralitatea vinului ce te duce cu gândul la mirosul canalelor Deltei Dunării, al pământului şi al stufului unduit de vânt. Gustul vine cu note de mere verzi şi proaspete, citrice răcoroase şi continuă cu un post gust lung şi uşor tonic.

Trei Braţe – 2013, alcool 12,3%, alb demisec.

Asamblaj din trei soiuri: Feteasca Regală, Feteasca Albă, Tămâioasa Românească, care din punct de vedere simbolistic reprezintă cele trei braţe al Dunării.

Dacă aromele sunt pe palierul florilor de trandafir, fructelor coapte de genul caiselor, pepenelui galben, sau perelor, gustul vinului bine răcit, este incredibil de fresh şi răcoritor. Un vin echilibrat, aromat şi zglobiu, pentru care juri că a fost creată sintagma – „vin de vară”. Asta, poate şi din cauza alcoolului relativ scăzut (comparativ cu vinurile zilelor noastre care au alcoolul în jur de 14%), care-l fac uşor băubil şi de cursă lungă. O să-l încerc cu siguranţă, într-o noapte fierbinte de august, îmbrăcat sumar, sau poate nu, undeva prin Vama Veche cu persoana potrivită. Dacă cumva îmi „iese”, o să aflaţi imediat, dar bineînţeles după domnişoara în cauză!

Renatus Roşu – 2012, alcool 13,5%, roşu sec. Este un asamblaj format din: Cabernet Sauvignon, Merlot, Petit Verdo, Feteasca Neagră asociate de către producător cu cele patru elemente ale existenţei vieţii: soare, aer, apă şi pământ. Acest vin excelează prin arome de fructe vanilate, de la cele de pădure coapte, până la vişine şi cireşe amare, apoi ciocolată neagră, piper şi cuişoare. Toate laolaltă fac ca aceste arome să îmbrace forme elegante, rasate şi uşor feminine.

Gustul este unul echilibrat, catifelat, cu note de compot de vişine şi ciocolată. Un vin nu prea corpolent, dar elegant şi cursiv, fără tanini puternici, versatil şi plăcut de băut în orice condiţii, asociabil la o multitudine de meniuri gastronomice. Mai există un Renatus Alb, pe care însă, vă las plăcerea de al descoperi singuri.

Închei prin a vă spune, că dacă nu de la Bucureşti sau din altă parte a ţării, măcar vară de la Mamaia, între două cluburi, sau poate într-o zi mai puţin însorită, merită să daţi o fugă până la Alcovin Macin. Se ajunge uşor pe drumul de Tulcea, apoi spre Ciucurova, Horia, Greci, Macin. Iar acolo, cu un pahar de vin rece în mână, cu siguranţă o să mă pomeniţi!

Bogdan

În vizită la ‘’Șopârlă’’

Scris la 8 iunie 2015 in Povesti despre vin | Un comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu
—-Am avut ocazia ca alaturi de organizatorii si juratii IWCB-ului, sa vizitez crama unuia dintre producatorii mei preferati din Dealu Mare. Vizita era dedicata in principal participantilor straini, cu scopul de a le prezenta o crama din Romania. Excursia a fost organizata sambata, in a 3-a zi de concurs, dupa sesiunea de notare a probelor, un pranz rapid La Mama.
—-Peisajul din Dealu Mare e superb si in perioada asta a anului, inconjurat de vie cat vezi cu ochii. Drumul care urca spre crama LacertA parea dintr-o poveste… poate si pentru ca vremea a tinut cu noi – soarele stralucea printre nori si totul era scaldat intr-o lumina placuta. De sus, de la crama, imprejurimile se vedeau in nuante de verde crud, cu cateva alte constructii la orizont -cramele vecine- mici insule intr-o mare verde.
—-Ajunsi acolo, toti ne uitam cu jind la vinurile desfacute si aranjate frumos pe masa, in frapiere, pentru degustare. Au fost disponibile pentru degustat …si pentru savurat, toate sortimentele din portofoliul cramei. In afara de vinurile care ne faceau cu ochiul, ne imbia si mirosul de mancare ce se simtea in aer ….iar pranzul luat cu cateva ore in urma era deja istorie – incepea sa ne fie foame.
—-Totusi, curiozitatea de a vizita crama era mult mai mare asa ca, insotiti de Mihai Baniță, oenologul cramei, care a fost si membru in juriul IWCB, am inceput turul. Era prima data cand am vazut indeaproape echipamentele destinate producerii vinului asa ca l-am asaltat cu o multime de intrebari. Foarte interesanta mi s-a parut linia de imbuteliere pe care as fi curioasa sa o vad si “exercitiu”.
—-La final, am urcat cu totii in curtea cu bancute si am inceput procesul de degustare – fiecare dupa preferinte. Vinuri au fost insotite de cateva gustari, care de care mai apetisante, foarte potrivite mai ales pentru vinurile albe. Programul de relaxare si socializare a inceput, membrii straini ai juriului erau foarte incantati atat de integrarea constructiei in peisaj cat si de primirea de care au avut parte, facand poze si degustand cu interes tot ce era prindeau. Dupa terminarea gustarilor reci s-a trecut la gratare, mititei, carnaciori cu mamaliguta, tocanite … mancaruri mai serioase, pentru vinurile rosii.
—-Din colectia ‘’alba’’ preferatele mele a fost  Rheinriesling-ul (mineral, proaspat, cu usoare note florale) si Cuvee X (mai corpolent, citric, cu nuante usor vegetale si de fructe exotice). Rose-ul din Blaufrankisch l-am ‘’verificat’’ fugitiv (bun si acela) dupa care am trecut la culoarea preferata: rosu! Toate mi-au foarte mult. Cap de lista, pe gustul meu, au fost Shiraz, Merlot, Cabernet si desigur Cuvee IX 2012. E drept ca imi era dor si de Cuvee IX din 2011 dar stocul a fost de mult epuizat.
—-Fiecare cu  paharul ‘’la purtator’’, am urcat pe terasa din spatele cramei pentru a savura, alaturi de vin, apusul soarelui. S-a creat acel click : cadrul perfect pentru multe discutii prietenoase si relaxate, in diverse limbi straine – fiecare cum si ce stia. Cu totii eram incantati de tot ce ne inconjura si pusi pe palavrageala, temele principale fiind desigur cele legate de vinuri. Uitasem de oboseala de peste zi asa ca ne-a parut rau ca trebuia sa ne adunam de plecare.
—-Cu un insentive la pachet – adica o sticla de Cuvee IX oferita cadou fiecarui vizitator, ne-am imbarcat in autocar. Parca ne parea rau sa declaram ziua inchieiata asa ca am continuat petrecerea si in masina, cu muzica, glume si povesti, impreuna cu Mihai B. si cateva ‘’provizii’’ luate ‘’strategic’’ de la crama (Feteasca Alba si Cuvee IX).
—-Pentru vinuri, pentru locul mirific dar mai ales pentru oamenii si atmosfera de acolo, voi cat mai curand si cat mai des pe ‘’domeniul șoparlei’’, care, o data cu aceasta prima vizita, mi-a devenit foarte drag. Helpful photos by Victor Arsene Photography

Leat 6500 Rose 2014

Scris la 4 iunie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Prima data cand am facut cunostinta cu acest nou vin a fost la EthicWine, chiar inceputul lunii mai. La scurt timp, pentru selectia vinurilor Centurii Roze editia a 3-a, l-am cumparat de la UnVinPeZi si tot acolo am gasit cea mai apropiata descriere a vinului facuta de Sorin Stelian, asa ca n-am sa insist eu prea mult.
—-Leat-ul rose de 2014 e conceput din doua soiuri vinificate separate (Cabernet 55 si Feteasca Neagra 45%), culoarea e din cele mai placute si se distinge atat olfactiv, cat si gustativ printr-o eleganta aproape desavarsita. Chiar daca la prima gura ar putea parea ca are tenta dulceaga, continuarea e la limita sus a satisfactiei papilelor. Aciditatea pare ridicata, cee ace îi da vinului o nota de prospetime, dar si delicatete, iar cele 13 vol. de alcool sunt potrivite atent incat sa-ti tot doresti mireasma si gustul cireselor, a zmeurei si a fragutelor, dar aduce si ceva dintr-un grapefruit rosu. Alaturi de mizilicuri potrivite va puteti face mai usor planuri pentru vacanta de vara.
—-Unul din favoritii mei, dar doar locul 5 la Centrura Roze de anul asta, insa foarte aproape ca punctaj de finalisti. Cu  +7,5papioane, n-am un dubiu ca cele aproape 17000 de sticle vor stinge doar o parte din setea unei veri incepute prea repede.
—-Cu bine,
—-RaSto

Vinuri de Miniș

Scris la 1 iunie 2015 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-Săptămâna trecută am avut ocazia la Marvin Wineshop, să mă întâlnesc cu vinurile dintr-o zonă cu tradiție: podgoria Miniș.
—-Am fost întâmpinați cu un spumant extrem de reușit, pe care îl mai încercasem de câteva ori anul acesta și care de fiecare dată mi-a lăsat aceeași impresie bună: Signum. Vinificat în Ungaria din Mustoasă de Măderat, are o perlație fină și persistentă, o ușoară tentă de biscuiți, extrem de fresh și de plăcut chiar și când se încălzește un pic.
—-Oenologul și proprietarul cramei, Balla Geza, a început să se prezinte, apoi să ne facă un scurt istoric al zonei. Nu îl mai întâlnisem si din start m-a fascinat atât background-ul, dar mai ales metodele de sale vinificare alese: neutilizarea drojdiilor selecționate care fac vinurile sa fie foarte similare (indiferent de zona de proveniență), selecția, înmulțirea vițelor și nu in ultimul rând exploatarea unor soiuri rare și vechi (Cadarca, Furmint, Mustoasa de Măderat), pe lângă Feteasca Neagră, Cabernet Sauvignon și Franc, Merlot, Pinot Noir. Deasemenea talentul oratoric nu este străin de contactul permanent cu studenții unor universități de profil din Ardeal.
—-Am intrat la propriu „în sesiune” cu vinul folosit și la spumant, dar pe care nu îl mai încercasem ca vin liniștit: Mustoasa de Măderat. Desi era din recolta 2013, culoarea inului asociată cu un gust fresh, crocant, alcoolul moderat (12,5 %) și aciditatea ridicată, îl fac sa fie foarte prietenos pe terasă într-o vară fierbinte. O surpriză plăcută și 83-84 puncte.
—-Ultimul vin alb încercat, din gama de top Stonewine, a fost un Furmint 2013 de excepție. Culoare mai intensă decât precedentul (galben pai), uleios, ușor mineral, cu arome vanilate de la trecerea repetată in cursul procesului de producere prin butoaie de lemn, aciditate cât îi trebuie, echilibrat, postgust lung. Minim 88 puncte.
—-Roze-ul care a urmat în înainte de a ataca roșiile care au făcut celebra zona Miniș, a fost destul de ciudat (merlot + burgund + cabernet). Culoarea foarte intensă, aromele de zmeură și căpșuni, nu anunțau un gust cu mult peste nas, extrem de elegant, o aciditate perfectă, alcoolul bine ascuns (13 %), toate recomandându-l ca un vin complex și care poate răcori serile lungi de vară, asocierile culinare fiind destul de numeroase. Am reținut din prezentarea oenologului un citat care ascunde mult adevăr: ” vinul roze nu trebuie sa prindă prima aniversare”!
—-Primul vin roșu al serii a fost Cadarca 2012 din gama de linie a producătorului. Destul de light, cu fruct intens atât în nas cat și în gust. Tanini medii, postgust mediu. Un vin care mi-a plăcut. Se spune că datorita conținutului mare de zinc, vinul din Cadarcă poate fi considerat un fel de Viagra ardeleneasca (cu efect dupa 12 ore… dar vorba ceea „la ce bun atata graba?”), mulți din urmașii lui Adam începând să se gândească câte baxuri pot duce acasă. Am luat și eu o sticlă.
—-A urmat un vin obținut din clasicul cupaj de Cabernet Sauvignon și Merlot, recolta 2012. Un vin încă tânăr, care mi-a lăsat impresia că fost scos cam prea repede pe piață și care mai are de stat la sticlă minim doi ani (am apreciat sinceritatea oenologului care a spus același lucru). Maxim 82 puncte acum.
—-Ultimul vin din degustare a fost un cupaj atipic, din Cabernet Franc și Fetească Neagră. Recolta 2012 din gama Stonewine. Extrem de bine echilibrat, cu arome de fructe negre, prună uscată, ușor mineral, alcool perfect ascuns, cu un postgust mediu. Încă tânăr, dar foarte reușit. Sunt convins că și el va câștiga in timp in complexitate. Acum, însă, 85-86 puncte.
—-Impresionat de reacția participanților, oenologul a hotărât să încheiem cu un vin care nu era inițial cuprins in degustare: Cabernet Franc din gama Stonewine. Îl mai întâlnisem la ultimul Goodwine și sincer îmi cam rămăsese gândul la el. Acum a fost clar dezavantajat că a fost luat direct de pe raft, deschis și turnat în pahare, nebeneficiind de o aerare corespunzătoare. Chiar și așa complexitatea și potențialul său deosebit s-au făcut simțite, fiind clar vinul serii și cel care (daca nu se va epuiza) va fi ani de zile unul din vinurile de top ale zonei și chiar ale țării .
—-O seară deosebită in compania unor vinuri cărora nu prea ai ce sa le reproșezi, a unui profesionist adevărat și intr-un local unde mă voi întoarce oricând cu plăcere.
—-