Pe valurile muzicii la Brăila
….15 mai, imediat după Centura Roze, eram pe drum spre Brăila pentru un dublu 
eveniment: degustarea vinurilor Cramelor Recaș și concert Jezebel – Pe valurile muzicii la Brăila – de la Edith Piaf la Maria Tănase. Împreună cu Iulian de la Pistoane Baricate, pusesem demult la cale treaba asta, mai ales după ce el descoperise vocea Izabelei pe youtube, iar între timp cercul iubitorilor de vin din Brăila crescuse considerabil.
….Pe lânga reântalnirea cu prietenii de acolo și cu George venit în vizită din Galați, mi-a făcut mare plăcere să-l revăd pe Stelian Ștefan – somelierul Cramelor Recaș, el fiind unul din pionii principali ai realizării evenimentului.
….Pentru mine, dintre toate vinurile degustate (spumant roze, cahardonnay-uri și alte două vinuri roșii), cel de care m-am lipit definitiv a fost Feteasca Regală Barrique 2013, de care m-am îndrăgostit. 
Desigur, în rândul audienței aș mai fi găsit motive pentru contemplare, dar fiind la degustare, m-am concentrat pe acest vin. Nu era prima data când am făcut cunoștință cu acest vin, pentru că înainte de Paște, l-am tot „ciupit” cât stăteam cu nasul prin bucătărie. Am regăsit şi de data asta culoarea plăcută și nasul fructat, exploziv și foarte plăcut. Gustul acrișor cu nuanțe de mango și ananas, ierburi, lychee nu-ți poate fi indiferent și s-a remarcat ușor printre cei prezenți la Privighetoarea, pentru că după ce l-au dus la gură toți, s-a auzit un oftat admirativ. Cu Iulian, Cristina și George am agreat toți că ne place și-am continuat să fim atenți la Stelian de la care am aflat că parte din fetesca regală a fost ținută doar 4 luni la baric. Vinul are aciditate bună, destul de corpolent și bine integrate cele doar 12 vol. de alcool. Stă destul de bine și la post gust și e ușor de asociat cu mizilicuri de vară, astfel că se apropie de 7,5 papioane din cele max. 8.
….Iar după ce Jezebel se stârnise la 
una din melodiile noastre preferate (Bun e vinul ghiurghiuliu), am aflat că distribuitorul local adusese doar câteva sticle pentru acea seara, astfel încât am început negocierile cu alte mese și ospătarii ca să putem comanda și noi una-două sticle, pentru că panta „i” (coeficientul ce reprezinta diamentrul de transport al ţevii) se modificase brusc.
….Am plecat prin Gradina Publica fredonând bâlbâit Je ne regrette rien, desigur, cu regretul că ar mai fi încăput un pahar din vinul cu care sper să vă întâlniți și voi cât mai curânt.
….Au revoir,
….RaSto
Recomandare
….După o pauză de câteva zile, datorată IWCB-ului, am revenit încet-încet cu această postare referitoare la unul din vinurile bine clasate la Centura Roze edița a 2-a. E vorba de Budureasca Roze sec.
….
Din cele 12 vinuri selectate, după degustarea din primul tur, Budureasca roze sec 2013 s-a clasat pe primul loc cu un punctaj destul de mare. Și am aflat de ce? Pentru că e făcut dintr-un soi de struguri din care și francezii scot rozeuri foarte bune: syrah. Cei de la Budureasca (a căror cramă tot sper să o vizitez) nu sunt singurii de pe la noi. Mai găsim și alte crame, care fie îl fac monosepaj, fie îl mai bleduiesc cu pinot noir, cabernet sau altele.
….În primul rând are o culoare frumoasă și interesantă de sirop de căpșune și un nas de ceva zmeură, capșune necoapte bine, dar mai ales de grapefruit roșu. Până înainte de finala de 3 vinuri (Iacob, Liliac și Corcova) a tot luat puncte bune și mulți jurați l-au avut ca favorit, pentru că și gustul e plăcut, începând cu un atac promițător. Aciditatea e medie spre ridicată, ceea ce-l face revigorant, iar cele 13,5 % vol. de alcool sut perfect acunse. 
Gust de citrice și alte fructe tropicale îl domină și îi dau un post gust mediu spre lung. Aproape 7,5 papioane stau pregatite de acordare și îi prevad un succes mare în vara asta, care a și început să ne chinuie cu temperaturi neobișnuit de mari. Îl puteți asocia cu tot felul de salte, pești și alte caracatițe, dar nici brânzeturile să nu lipsească. Recomand acest vin fară rezerve.
….RaSto
Firicelee…
… citim şi noi nişte tablouri?…
—Cam asta aveam în cap în momentul când un amic m-a întrebat dacă am încercat SB-ul din gama Grigorescu a binecunoscutului Jidvei. Mai trebuie să recunosc şi că la GoodWine l-am ocolit cât am putut. Nemeritat, însă. Oare e cineva care să nu cunoască denumirea de „fata în iarbă” a dry muscatului? Păi dacă ar zice cineva „da”, atunci mi-e clar că avem de-aface cu un incult și că stăm de vorbă cu ignoranța la masă. 
—Ca mare iubitor de artă națională (pfaaii…) știu toate operele de artă ale marelui Nicolae Grigorescu. Să o luăm cu începutul: Dry Muscat (numită și fata în iarbă sau, mai exact, Fata culcată în iarbă), Pinot Gris (Pescăriță La Grandville) și binențeles Gewurtztraminer (adică, Nud) . Desigur, că ăia mai culți vor spune că ar mai fi și care cu boi, atac la Smârdan, portrete de țărăncuțe și copii, Dorobanțul…dar hai să nu ne-amestecăm cu tocilarii, că avem noi alte lucruri de studiat.
—Și-ajungem la lansarea noului vin din gama Grigorescu (gamă de retail), acest sauvignon blanc demisec din recolta 2012. 
Gata cu fetele pe etichetă, de data asta avem un alt mare pictor român Ion Andreescu, în perioada studiului său în Franța, la Barbizon, așa cum l-a văzut bunul său prieten, Grigorescu.
—Vinul ăsta nu e unul pe lângă care să treci așa ușor cu vederea. Bine, e demisec, dar nu din calea afară. Nu cred că restul de zahăr să sară cu mult peste 6-7 g/litru.
….Despre arome nu e mult de povestit, fiind ușor floral, ceva citrice, dar te agaţă la degustat. Nu e apos sau chior , cum mai obişnuiesc să zic de vinuri simple. Pur și simplu, sticla se bea repede din 5 pahare. Pac-pac! N-avem timp de filozofii la astfel de vinuri și se asociază (clar!) cu orice cărniță la gratar. De la mici, piept de porc, pește, ceafă, pastrame și până la legume sau ciuperci sărate la grătar. 
Post gust? Cred că are, dar la a doua sticlă te-ntâlnești cu el. Per total, 6 papioane din 8 le-am dat acestui vin, iar dacă aflați că l-am luat cu vreo 15 lei de la Carrefour, nu mai avem multe de comentat. Și am o presimțire… că viitorul apelativ al vinului prin terasele de la mărginașe ale orașului va fi cam așa: Meserieee..Un Barbișon la băieții!
—Așa că, Firicelee.. lecția de cultură de la Jidvei s-a terminat. Hai la filmare, că ne-așteaptă oamenii ăia! Apropos, era să uit! Pentru șprițuri este hit!
—Cu bine,
—RaSto
Povestea mea cu un campion
—Cei de la Wikipedia vor trebui să adauge la ziua de 14 mai şi concursul Centura Roze, pentru că anul acesta ediţia a 2a s-a ţinut tot în aceeaşi dată.
—Nu voi insista asupra organizării, atmosferei şi celelalte amănunte logistice, pentru că numai cei prezenţi s-au putut bucura de ele, aşa că voi pomeni doar că: cele 12 vinuri roze din recolta 2013 care au luat startul au fost selectate și aveau sa intre într-un concurs de 2 tururi eliminatorii și o finala de 3.
—Finaliștii (la diferențe mici de punctaj) au fost: Corcova (caștigător al Centurii Roze 2013), Liliac (locul 2 în 2013) si Iacob. Dacă despre Liliac și Corcova am mai scris, a venit rândul cașigătorului de joia trecută. Iacob rose 2013.
—Cu Iacob roze am o poveste întreagă… Prima sticlă am cumpărat-o de la Wine Republic cu 2 luni în urmă, iar acasă deschizâd-o, după ce am răcit-o bine, am avut surpriza să-i găsesc un miros neplăcut de zeamă de varză… Noroc cu Berbecutio, care gasindu-l online pe facebook, îmi recomandă să-l mai las ceva timp la aerat. Așa am făcut și după 15-20 minute, mirosul neplăcut dispăruse aproape total și am putut să-l gust în voie. Făcut din cabernet și merlot, culoarea te surprinde de la început, ca fiind frumoasă, ca un siropel de zmeură.
—A doua întâlnire cu rozeul Iacob am avut-o cu ocazia unui „Atelier de vinuri”- proiect inițiat de Vinul.ro, la restaurantul Bonne Bouche, unde întâlnindu-mă cu Dan Balaban, i-am povestit pățania mea. Evident, mirare urmată de uimire și apoi grimase. Domnule, e cel mai bun roze făcut de noi în ultimii ani…, îmi spune Dan Balaban. Zic să mai încercați o altă sticlă… îmi recomandă șeful de la Davino. Și mă uit mai bine în barul restaurantului și văd cu bucurie că rozeul Iacob se vindea la pahar. Am cumpărat imediat unul (20 lei) și m-am dus la masă, chiar lângă Dan și ne-am dat cu părerea împreună. De data asta, nici vorbă de vreun miros urât. Nas de fructe roșii de pădure, mai ales fragi și căpșunele.
—
Uite așa am prins curaj, pentru că la o invitație de prânz a la Ciorogârla făcută de Cătălin Păduraru, unde tema a fost Rose, să mă duc în traistă cu o sticlă de Liliac și una de Iacob (ce intuiție am avut!). Am remarcat și atunci gustul prietenos, blendul reușit dintre cabernet și merlot, aciditatea crescută și alcoolul de 14,4% binișor integrat. Împreună cu ceilalți invitați am concluzionat: românii au început să facă rozeuri bune, iar eu i-am dat aproape 7 papioane. Asta și datorită faptului că tot atunci am avut ocazia să gustăm și câteva vinuri roze franțuzești.
—Joi, 14 mai, aveam și eu câteva vinuri preferate, dar când aproape 30 de jurați se pun pe punctat, ierarhiile proprii se dau peste cap. Așa că după turul 1 am ramas în concurs cu Arezan, Budureasca sec, Liliac, Corcova, Iacob și LacertA. Difernțe mici, dar pe podium au rămas cei mai sus amintiți.
—Aceasta este povestea mea cu roze-ul campion Iacob și nu-mi rămâne decât să le mulțumesc juraților participanți, Roxanei pentru ajutor și poze, Simonei pentru logistică, lui Ionuț de la Vinescu.ro pentru sponsorizare, cât și distribuitorilor Rifco și Parma Food.
—14 mai 2015 va fi joi. Știți ce va fi, nu?!
—Cu bine,
—RaSto
Scor egal: 2-2
—Ultima zi a săptămânii trecute (duminică -11 mai) nu începuse bine deloc.
—Încă de la începuturile zilei, după ora 00:00, uitându-mă la Eurovision, intrasem ușor în fibrilație… Desigur, țineam cu ai noștri, care au avut o melodie rezonabilă și care meritau să se claseze la final în primii 10. 
Dar când am văzut cum se votează în favoarea concurentei (concurentului?!) din Austria, a început să-mi zvâcnească vena cavă. Melodia bărboasei Conchita Wurst , nu zic, a fost puțin oldfashion, dar OK. Nici interpretarea nu mi-a displăcut, dar când întindea “haripile” pentru refrenul său Rise Like A Phoenix, chiar m-așteptam să-i sară veverița de la subraț. Că material avea. Asta a fost prima deziluzie a zilei.
—De dimineață am dat o fugă și am cumpărat role pentru Alexică și după nenumărate încercări de a-l culege de pe jos, cu șalele făcute wurști, m-am retras în casă pentru a pregăti cu chef Make un prânz întârziat. 
Fâșii din piept de curcan și legume mixte la wok improvizat, cu sosuri și chestii spicy. Am alăturat un vin proaspăt la picanteria în stil asiatic și așteptam finala de tenis de la Madrid: Halep – Șarapova. Pac-pac, îi dau cu feteasca albă 2013 de la Liliac și Simona noatră băga break după break, nerecunoscând-o deloc pe rusoaică. 
Pe la 5-1 în primul set, îmi dau seama ce iuțeală ieșise în tigaie, că până să-mi notez ce beau, ajunsesem aproape de fundul sticlei și era să nu remarc culoarea de galben-pai și micile bule strălucitoar ce le lăsa în pahar. Mă liniștec la 1-0 la seturi pentru Simona și remarc ce nas plăcut are feteasca albă de Lechința. Nu e foarte pronunțat, dar identifici drojdiile fine, plăcute, tenta ierboasă și nuanțele citrice.
—Rusoaica ia jocul în serios și începe să recâștige teren, dar stăteam liniștit, pentru că din pahar mă luasem cu aciditatea ridicată a feteștii, a căror bule răcoreau bine obrajii iuțiți. Ierbos, discret, destul de elegant și floral vinul ăsta. Alcool (13%) integrat, destul de prietenos și cu post gust puțintel amărui, se duce spre 7 papioane. Sper să nu fi fost prea influențat de jocul bun al Simonei, altă evaluare a vinului putând fi găsită aici.
—
Finele sticlei de fetească (și a meciului) o prinde pe-a noatră în corzi, cu rusoaică dezlănțuită și hămesită după succes, astfel că după puțin timp, Șarapova mai guiță de final în victorie și după o măgulitoare declarație la adresa machedoancei noastre ridică trofeul deasupra capului. A doua deziluzie.
—O duminică cu detoate și încheiată rezonabil: bărboasa+Sarapova=2 vs. wok picant+feteasca albă Liliac=2. Egalitate! Trăim cu bucurii mici.
—Cu bine,
—RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente