Ceva hermeneutică, primiți ?
….Am văzut că în aprilie se organizează Forumul Vinul.ro și totodată se dă startul Primaverii în Rose.
….Eu nu am mai avut răbdare după Cezar & Co. 
și-am dat buzna la Private Wine, cumparându-mi un rose de la Jidvei. Acasă, chef Make pregătea o ruladă de rață asiatică picantă cu legume (un semipreparat de la Lidl) și era în asteptare cu răcirea viului.
….Ne uitam la sticlă (precum rața la fulger) să identificăm în labirintul Versace ce scria pe fiolă. Hermeneutică, frate ! Ahaaa…uite, tu, că am găsit. Era chiar în ochii noștrii. Numai mințile complicate pot vedea ușor lucrurile simple, ceea ce nu e cazul nostru, evident.
….Dom’le, sticla e frumoasă, nu ai ce spune, chiar elegantă și știam că citisem undeva pe net că : “Mysterium Syrah și Cabernet Sauvignon 2011“, primul rose de la Jidvei, creat tot de vinificatorul francez, a câstigat bronz la „Decanter World Wine Awards 2012”. Tan-ta-naaaaa…Adevărul e ca intrasem în panică. Oare rața noastră asiatică “se califică” la asemenea grozăvie de vin ? Riscăm!
….Gata, îl deschid pe “pacient” și-l torn în pahare. Culoare exceptional de frumoasă. Sirop de căpsună limpede și îmbietor. Nas : foarte foarte reținut, deși îl agitasem bine-bine, de mi se urcase pe bluză. Revin și recunosc fructe roșii de pădure, dar și ceva de strugure roșu stors. Atac paharul cu gura mare și simt ceva acrișor, plăcut, după care vin să confirme frăguțele, smeurica și ceva capșunele necoapte bine. Aparent apos și subțirel (13,5 % alcool !! ), la a doua gură vine și ceva corpolență, dar și tăria vinului, care cam stă separat puțintel. Mai aștept și-mi vin senzațiile unor vinuri băute cu ani în urmă, la un vecin în Chitila (care nu cred că a cunoscut secretul amestecului de cabernet cu syrah). Aduce cu vinurile de țară, desigur, în varianta elegantă și elaborată, dar tocmai asta-mi place la el. Vinul te trece printr-o senzație aparentă de gusturi dulcege și acrișoare, dar rămâne definit ca un vin sec.
….Mai dau cu ochii-n sticlă și citesc :”cei care vorbesc nu știu, iar cei care știu nu vorbesc”. Și-atunci de ce m-aș întinde la vorbă ? Cine știe ce mai găsesc la al treilea pahar și spun prostii. Oricum, la fiecare înghițitură rața devenea tot mai picantă și vinul intra oricum. Mai bine mucles, că tocmai era pe televizor cel care s-a născut stea și va muri tânără speranță : MRU, cel cu hermeneutica. Uite, ăsta era bun să dezlege misterul de pe eticheta Mysterium-ului.
….Revenind la lucruri serioase, eu cred că Jidvei se află în propriul labirint al căutărilor vinurilor premium și îi doresc mult succes, roseul ăsta fiind singurul vin care-mi place, însă. Speranță și răbdare eu am.
….RaSto
American Jazz Party cu Davino și erismatici
….Luna februarie a început în mare forţă din punct de vedere al vinurilor. Nici sfârşitul lui ianuarie nefiind mai prejos: degustare lungă de cupaje albe româneşti, vizită la cramă, vinuri moldoveneşti, cupaje roșii românești, etc.
….Aşa că încă din 1 februarie am luat-o tare și m-am sărbătorit alături de Monica, Iuliana și Cătălin cu mulți și apropiați absolvenți ai programului de leadership creativ – Erisma, pentru al șaselea an consecutiv. Ca în fiecare an, ne-am stabilit o temă de petrecere, reușind la finalul negocierilor să alegem American Jazz Party. Inițial, alesesem Bollywood Party, dar din cauza costumelor greu de găsit și muzicii cu confluențe manelistice, am renunțat. În plus, auzisem că Krishna & Rukmini sunt în turneu, așa că am schimbat cu bucurie genul muzical pe Duke Ellington, Glenn Miller, Louis Armstrong, Ella Frizgerald & Co.
….Mai toți invitații au făcut față exigențelor vestimentare și s-au pus pe dans şi distracţie. 
Pe lânga băuturile spirtoase asociate jazz-ului, majoritatea a trecut pe vin (asta și din respect pentru cel mai în vârstă sărbătorit- eu). Și pentru că înainte cu o zi, Bogdan D. se întorsese de la Davino din cramă cu două sticle de Rezerva Alb 2011 (şi le mulțumesc domnilor Balaban şi Costachescu), am tras lângă mine 2-3 destoinici iubitori de vin, ca să ne dăm cu părerile şi iată cum s-au prezentat rezultatele „juriului”: începem cu culoarea frumoasă, galben-verzuie, foarte strălucitoare și limpede. La nas, înainte de toate, simţi baricul şi apoi miresmele de fructe necoapte, flori de câmp şi soc. Vinul e un asamblaj de sauvignon blanc şi riesling italian, baricat 6 luni. La gust începe bine şi simţi propietățile fiecărui soi, dar cred că tenta de lemn de stejar dă o notă prea puternică întregului corp. Cele 13,9% de alcool se aşează bine și chiar nu le simți, vinul fiind echilibrat din punctul ăsta de vedere. Concluzia finală ar fi că a rezultat un vin elegant, complex, bun, dar excesiv lemnos sau crocant, cum ar spune unii. Lângă el trebuie să ai în permanență de ronțăit, însă nu e un vin de chefuri, lui stându-i mai bine lângă câteva sofisticării culinare, iar o aerare de câteva minute nu i-ar strica deloc.
….Uitasem să spun că vinurile pentru petrecere au fost Făurar Alb și Merlot 2009 – Vila Zorilor Vinarte, vinuri ce au „hidratat” invitaţii cărora le-au mers picioruşele pe ring, mai ceva decât Suryei Bonaly la concursul de liber alese. De pe pereți, Louis Armastrong era de-a dreptul uimit să vadă, pe bune, varianta noastră What A Wonderfull World, deși DJ-ul ne cam omorâse cu Meneido și Rihanna.
….După suflat în lumânări și două sabrări reușite, cadoul pe care l-am primit mă obligă teribil: un voucher de călătorie în lumea gurmanzilor francezi, pe traseul Avignon-Provence-Lyon și un jurnal de călătorie prin care, voi – cititorii acestui blog – veți fi ținuți la curent cu toate degustările viitoare. Mulțumesc erismatici.
….I see trees of green, red roses too…
….RaSto
Labă de urs
….În weekend mă trezesc cu un amic la uşă, unul mare vânător mare, sau cel puţin mare consumator de carne din vânat. Îmi zice: am venit să-ţi dau o labă…! O labă de urs! O pastramă din labă de urs amice, de nu a mâncat neam de neamul tău de la maimuţă încoace! Gastronomie simandicoasă, boiereasca, ce tu nu o înţelegi, dar ţi-o mai dau eu pe la nas aşa câteodată, ca să-ţi dai seama ce prieteni rasaţi ai, care uneori mai şi vin pe capul tău, să te ridice pe înaltele culmi ale artelor culinare. M-am liniştit şi încet, încet am început să-mi revin după această neaşteptată surpriză. Apoi, am analizat încet produsul, mi-a plăcut şi m-am pus gospodăreşte pe înfulecatul pastramei, care era atât de bună de cu greu m-am putut opri. Era moale, aromată şi un pic afumată, dar deloc sărată la modul deranjant. Cu aşa minunăţie de labă, pardon – de pastramă din labă de urs nu m-am putut abţine şi am început să meditez la sticlă de vin ce urma să o desfac. Şi la ce te poţi gândi? La femei bine-nţeles, dar în cazul de faţă am zis: o labă adevărată de urs românesc, cu siguranţă merge cu un soi pur autentic de pe plaiurile mioritice. Gândul m-a dus imediat la Artisan Feteasca Neagră 2009 din colecţia Aureliei Visinescu pe care mi-l şi imaginez venind, însoţit de două tocuri înalte cu paharele în mână.
….Este un vin rubiniu, cu aromă de vanilie şi condiment (piper şi scorţişoară), apoi fructe de pădure şi prună uscată. În gura simţi magiun, capucino cu o tuşă de vanilie şi o subţire urmă de fum. Îţi dai seama imediat că este un vin cu un corp bun, bine structurat şi foarte echilibrat. Finalul este lung şi puţin migdalat, dar numai atât cât trebuie fără să fie deranjant. În concluzie am avut parte de un vin adevărat, bărbătesc, cu tanini fermi ce numai laba de urs a putut să-i mângâie şi îmblânzească, un vin care mi-ar place să mă onoreze la fiecare cină. Poate sta desigur lângă pastramă, sau orice doriţi, deoarece garantat va fi la fel de bun şi vă va impresiona la fiecare pahar.
….Acum, după aşa festin lenevesc la aer, lăsând soarele blând să mă mângâie, iar amintirile mă duc spre cel mai distractiv panou de avertizare văzut de mine undeva pe cărările întortochiate ale Retezatului: “Atenţie la urs! S-au găsit urme de laba… “
….Vă doresc degustare plăcută!
….Bogdan
.
.
Comentarii recente