Posts by RaSto

Cultivini

Scris la 9 martie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu

—-Cultivini Wine Gallery Budapesta.  O descoperisem in urma cu mai bine de un an si jumatate cand vizitasem pentru prima data frumosul oras de la Dunare.  Profitand de vizita la targul de vinuri VinCE 2016, i-am trecut pragul impreuna cu micul grup de wineloveri  dupa terminarea targului amintit.
—-Duminica, cand majoritatea obiectivelor turistice sau shop-istice sunt inchise si vremea e mohorata, te imbia la vizitarea obiectivelor cu profil vitivinicol. Desi prietenii cu care am fost la VinCE erau buni cunoscatori ai Budapestei (si a winebar-urilor locale), aceasta locatie le era necunoscuta. De cand am intrat am fost placut surprinsi de cele gasite: luminozitate excelenta (care permitea analiza vizuala corecta a vinurilor, spre deosebire de majoritatea wine-barurilor unde penumbra sau lumina insuficienta nu sunt chiar ceea ce imi doream), lipsa muzicii (in alte parti duduia de parca eram in club) si sloganul de la care incerc sa nu ma abat des: „Life is too short to drink bad wine!” (bineinteles si lipsa fumului de tigara, dar acest lucru este normal, in nici un restaurant sau wine-bar din Budapesta nefiind permis  fumatul la interior). Dar ceea ce era cu adevarat interesant erau echipamentele de distributie a vinurilor (detalii tehnice aici). Mai vazusem la noi ceva similar prin aeroportul Otopeni si printr-un supermarket, dar aici parca se incadrau mai bine in peisaj. Modul de utilizare este simplu si elegant:  clientii galeriei primeau un card (pe care trebuiau sa il alimenteze initial cu 4500 forinti – circa 67 lei)  si apoi isi alegeau din vitrinele „wine dispenser-ului” vinul si cantitatea ce urma sa fie degustata (intre 0,25-1 dl).  In momentul in care se termina „creditul” primeai alt card si puteai degusta in continuare cat te tineau portofelul, picioarele sau ficatul.
—-Selectia de vinuri pentru degustare era OK: aproape 60 de vinuri (toate unguresti, dar acest lucru este valabil cam  in toate wine-bar-urile budapestane si chiar in supermarket-uri, vinurile straine reprezentand maxim 10 % din oferta) de toate culorile si acoperind o gama variata de preturi. Lipseau insa spumantele (am inteles ca era nevoie de un dispenser special). Interesanta (si simpla in acelasi timp) era si metoda de a afla detalii despre vinurile degustate: cu ajutorul unei tablete! De asemenea sistemul de spalare a paharelor extrem de eficient si nou pentru mine (paharul se pozitiona cu gura in jos peste o sita si prin presare pornea un jet de apa care clatea sub presiune extrem de rapid si de bine).
—-Bineinteles ca vinurile puteau fi si achizitionate (livrarea fiind posibila oriunde in lume!), peretii galeriei fiind tapetati cu vinurile care se aflau la degustare (dar si cu altele, care momentan nu se gaseau in dispensere, in total cca. 150 de vinuri).
—-Personalul, care nu era chiar habarnist in domeniu si care vorbea fluent engleza (spre deosebire de multi din expozantii si chiar de unii din staff-ul targului VinCE), a fost si deosebit de amabil, oferindu-se sa ne suplimenteze creditul insuficient astfel incat sa putem incheia degustarea cu retestarea unui vin pe care il considerasem ca fiind vinul preferat. De asemenea o alta bila alba a primit-o cand unul din vinurile pe care doream sa il incerc s-a terminat  tocmai cand imi curgea in pahar. Imediat au deschis alta sticla si au completat paharul, cu un surplus generos.
—-Vinurile pot fi asortate cu mici platouri cu branzeturi, mezeluri sau snacks-uri.
—-Preturile nu sunt chiar mici (si nu doar datorita apropierii de ultracomerciala si deloc ieftina  Vaci Ut, cam la toate wine-bar-urile din Budapesta avand aceeeasi senzatie) , dar per ansamblu este un concept extrem de atragator si de placut pe care mi l-as dori si in Bucuresti.
Egeszsegere!
—-

Riznica Vina – Intamplari neobisnuite

Scris la 6 martie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-La targul de vinuri BeoWine din Belgrad am poposit mai mult la standul asociatiei din care face parte si crama Despotika. Aici am degustat mai multe vinuri care ne-au placut si am revazut cu placere Morava din gama Opis. Noi ne-am facut ca nu-l stim, desi ne cam facusem de cap cu el intr-un frumos restaurant –  Mydan – de pe un deal al Belgradului, cu o seara inainte. Din una-n alta, propietarul cramei, Veselin Despotovic, ne intreaba daca seara n-am vrea sa participam la lansarea unui vin facut de ei sub eticheta Cavalerilor Templieri la unul din cele mai cunoscute winebaruri din Belgrad? Pfaii… Noi?! E ca si cum Charlize Theron iti face cu ochiul si tu te uiti ca prostul in spate, sa vezi daca iti face tie… Binenteles, ca venim!
—-Ne-am inghesuit toti 4 intr-un taxi si la ora stabilita eram la Riznica Vina. Lume multa, aglomeratie, dar tot ne-am descurcat. Foarte inspirat a fost Iulian sa ia cu el o sticla de vin romanesc. Tamaioasa Romaneasca Colocviu la Roma. I-a inmanat-o lui Veselin, drept cadou din partea noastra. Omul surprins, a intrebat ce vin e in frumoaasa sticla si a promis ca o raceste repede si o deschide mai tarziu.
—-Noi ne-am vazut de ce stim mai bine… Morava. Soi sirbesc, usor aromat, suplu, svelt si racoritor. In apropierea noastra se instalau 2 chitaristi, potrivindu-si stativele si regland sunetul. Habar nu aveam ce urma sa se petreaca mai tarziu. Ne-apucam si de-a doua “lucrare de doctorat” in vinuri sirbesti, apoi primim o sticla cavalereasca de cabernet de la Despotika si in scurt timp apare Veselin… Asta e facut in Romania? Seamana bine cu tamjanika din regiunea Zupa. Cheama pe un nene mai mic de inaltime si fara sa i se spuna ce e in pahar, face ochii mari la noi… N-am mai baut asa ceva… Cum, e din Romania? E mai delicat, mai elegant… Nu stiam ca si voi faceti vinuri aromate seci! Ooups! Uite ca in era internetului mai exista producatori (ca la noi) care nu stiu nimic de ce se intampla peste “gard” de podgorie… A circulat sticla si si-au facut multi poze cu ea, de parca era vedeta serii..
—-In acorduri de melodii lente si vioaie de liubav s-au dezlantuit toti sirbii pe la mese… Cantau in picioare ciocnind si pozdravnind continuu. Au urmat scurte seturi de cantece in genul Cenaclului Flacara, un folk patriotic si ne-am dat seama ca trebuie sa mai aducem sticle din hotel. Lucian si Iulian au dat fuga si s-au intors cu doua fetesti. Una regala de la Liliac si una de la SERVE – Guy de Poix, pentru ca “ni s-a pus si noua pata”! Patronul winebarului a apreciat efortul nostru, ne-a luat pe dupa umeri si a scos un decantor. Spunem noi pe repede inainte povestile vinurilor romanesti aduse si cheama un baiat sa aduca ceva din spate… Pana atunci, printre sticle si pahare ne-am pus toti 4 invitati de acord ca sirboiacele sunt cam frumoase, lucru pe care nu-l banuiam la inceputul excursiei. In bar se gaseau doamne si domnisoare de toate varstele… si blonde, roscate, brunet, satene bucurandu-se de muzica si vin. Se dansa, se canta  si asteptau sa guste din vinurile romanesti. Apare baiatul trimis de propietr cu trei sticle… Surpriza….Romanesti! Zestrea, Leat si Arezan! Pam-pam! Sunt bune? Ma intreaba  seful localului… Da! Si-am aratat doua din ele. Omul s-a conformat si le-a desfacut.
—-Si uite cum dintr-o seara de lansare a unui vin sirbesc… am ajuns la degustare de vinuri de la “moi drug” din Romania. Poze, LIKE-uri, schimb de carti de vizita… tot ce trebuie pentru a pastra legatura… Am primit invitatii la crame, promisiuni ca vom reveni…  Sirbii sunt oameni voiosi, veseli si in ciuda necazurilor pe care le-au avut, stiu sa se distreze si sa puna pret gesture amicale. Am fost indemnati sa cantam melodii de la noi, dar nu eram in halul ala de bauti, insa am tinut “bâza” la acordurile Saniei cu zurgalai, despre care se jurau ca e melodie de pe la ei!!
—-Sper sa ma revad curand cu multi dintre ei si sa ne viziteze. Cine stie, poate chiar la GoodWine, dupa cum multi au fost convinsi sa vina.
—-Cu bine,
—-RaSto

Campionul Podgoriei Cotnari 2016

Scris la 2 martie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-In week-end am fost, pentru al 4-lea an consecutiv, invitat sa-mi dau cu parerea despre noile vinuri (recolta 2015) din podgoria Cotnari. Mai mult de 60 de probe ale Cotnari S.A., Casa de Vinuri Cotnari si cateva din productia domnului Varzari – vecin de “combinat viticol”.
—-Dimineata, pe racoare. Treaba multa, dar mai ales multe surprize.
—-Una ar fi aceea ca cel mai apreciat vin (aproape in unanimitate) a fost o feteasca neagra, care va fi imbuteliata in gama Vladoianu a celor de la C.V. Cotnari. Un vin promitator, dar care va avea nevoie de multa atentie. Am avut placerea si onoarea sa scriu diploma pentru desemnarea castigatorului, asta doar pentru ca mi-au spus ca am scrisul cel mai frumos.
—-A doua surpriza, calitatea exceptionala a tamaioselor indiferent de nivelul restului de zahar. Adevarat, ceva mai putin pronuntate in arome, dar foarte reusite.
—-O alta surpriza a fost nivelul calitatii la care au ajuns vinurile din gama “tractor” ale podgoriei: Francusa, Chateau Cotnari si Blanc de Cotnari. Ultimele doua nu le mai incercasem demult, pentru ca ma dedasem la vinuri mai bine pozitionate, insa, promit sa nu le evit cand voi avea ocazia. Chiar as propune si o degustare cu aceste vinuri.
—Ar mai fi si aparitia unui nou roze din feteasca neagra, tot in gama celor de la C.V. Cotnari, dar trebuie sa-l mai vad in forma finala.
—Iata si lista cu cele 11 vinuri remarcate de degustatorii care au participat:
Campionul Podgoriei Cotnari  – Feteasca Neagra CASTEL VLADOIANU  / Casa de Vinuri Cotnari
– Blanc Cotnari – COTNARI SA
– Feteasca Alba demidulce – COTNARI SA
– Grasa de Cotnari demidulce – COTNARI SA
– Tamaioasa Romaneasca dulce – COTNARI SA
– Tamaioasa Romaneasca demidulce – CASA VARZARI
– Feteasca Neagra roze – CASA DE VINURI COTNARI
– Tamaioasa Romaneasca gama DOMENII – Casa de Vinuri Cotnari
– Grasa de Cotnari gama COLOCVIU – Casa de Vinuri Cotnari
– Tamaioasa Romaneasca gama COLOCVIU – Casa de Vinuri Cotnari
– Busuioaca gama COLOCVIU – Casa de Vinuri Cotnari
—-Lista de mai sus, nu reprezinta o ierarhie, ci doar vinurile care au foat apreciate cel mai mult.
—-Cu bine,
—-RaSto

P.S. Helpful photos by Silviu Fenea.

Serendipity – Pleasant Surprise

Scris la 25 februarie 2016 in Povesti despre vin | Niciun comentariu

—-Ca cei de la Et Cetera fac vinuri bune, au aflat foarte multi, deja. Te cam prinzi inca de la prima vedere a etichetelor, care te atrag si incep sa fie din ce in ce mai prezente in Romania.
—-In octombrie 2014, cand am vizitat crama, am degustat mai multe vinuri, dar nu si pe acesta – Serendipity 2013, fiind imbuteliat in vara lui 2015.
—-M-am intalnit de doua ori cu acest vin, insa cel mai mult mi-a placut acasa, dupa ce i-am potrivit cate ceva de mancare. La inceput ceva mizilicuri, apoi ceva mai consistent, un piept de rata.
—-Culoare frumoasa, purpurie, dar nu foarte pronuntata si cu miresme din ce in ce mai prezente, odata cu rotirea accelerata a paharului. Coacaze, dar mai ales visine coapte bine. Datorita proportiilor cupajului (70 feteasca neagra si 30 cabernet sauvignon), ar putea fi considerat lipsit de tipicitate, neregasind traditionala noastra pruna. In gust insa, se scimba lucrurile. Sec, nu foarte corpolent, incepe sa apara feteasca, dar se simte si sprijinul cabernetului. Ce-l face aparte este eleganta, armonia taninilor, aciditatea si alcoolul decent (13%). Tonul dat de accentul vaniliei provenite din baric ridica si ea nivelul vinului, care a fost imbuteliat in numai 5300 de sticle. Atat au vrut fratii Luchianov.
—-Eu recomand acest vin, dupa ce primeste o minima aerare, bun la vorba lunga si fara mancare si acord aproape 7,5 papioane. Pleasant Surprise
—-Cu bine,
—-RaSto