Vama Veche
….Vama Veche!
….De mulţi dintre noi adorată, de câţiva hulită, dar pentru nimeni dintre noi indiferentă. Vama Veche este locul unde te dezbraci de inhibiţii, dai drumul imaginaţiei şi începe viaţa, ce numai în visele cele mai frumoase, sau după caz monstruoase ţi-o poţi imagina. Aici toţi oamenii sunt egali, nu există diferenţe de rasă, statut social, intelect, ori vârsta. Toţi sunt veniţi să se distreze cât mai aprig şi de aceea nu există limită.
Aici poţi face sex pe plajă, în apă, în cort, sau unde vreţi voi. Aici te poţi îmbăta “mangă”, iar prietenul să te târască de un picior afară din cârciuma fără să fie nimeni supărat, sau să dormi cu capul pe masă până a doua zi dimineaţă. Eşti fată şi ai 19 ani, desigur că poţi face striptis pe masă, chiar dacă eşti studentă la medicină, ori filozofie, sau mai ales din această cauză, poţi cere bani pentru băutură de la oricine şi chiar ţi se vor da dacă ai rămas fără, poţi agăţa o blondă de 18 ani chiar dacă tu ai 50. Nu de alta, dar blondă în cauză la cât de beată, sau drogată ar putea fi, nu îţi va da niciodată mai mult de 25 de ani şi va crede că arăţi cel puţin ca vreun mare gigolo în viaţă. Acum întrebarea este, dacă ai vârsta egală cu a Zeilor Olimpului, mai merită să vi în Vamă? Desigur, ca să ştii măcar în ultimul ceas ce ai pierdut! Să ştii ce ai fi putut să faci, sau, să ai! Să te rogi din acea zi într-una, să există pentru tine încă o viaţă pe pământ şi să-ţi poţi aranja de pe acum apele, să locuieşti permanent în Vamă!
….Una peste alta, aici poţi să cânţi, să dansezi, să urli, să latri, sau să faci exact ceea ce-ţi doreşti fără să fi privit strâmb de către cei din jurul tău. Într-o seară am fost la concertul unei trupe de renume, iar la refren solistul a început să ridice mâinile cu microfonul încet şi unduit, deasupra capului. Şi ce să vezi? De sub cămaşa sa lungă a apărut însuşi “cucul” lui blănos că de chiloţi nici nu putea fi vorba! Aşa-i în Vamă…
Dar, mai trebuie să şi mănânci şi de această dată nu midii. Nu de alta, dar îţi trebuie ceva energie până la răsăritul soarelui să poţi asculta Boleroul lui Ravel pe plajă. O să vă povestesc despre Bolo Steak House – un restaurant cu totul special. Aici poţi să mănânci una dintre cele mai bune vite din România şi poţi alege vinul dintr-o listă cum puţine dintre cele mai bune localuri bucureştene au. Steak-urile de vită sunt excelente şi foarte diversificate, vinurile pentru toate gusturile şi buzunarele. Personalul este unul cum rar întâlneşti în România, de o amabilitate şi serviabilitate ieşite din comun. Dacă, ai chef să mănânci din meniul făcut pentru personal nici o problemă, dacă doreşti o mâncare specială pentru a doua zi, vine bucătarul îi explici ce doreşti şi ţi-o pregăteşte special. Vrei un anume tort, vrei ceva de la vreun magazin din zonă, vrei micul dejun pregătit într-un anume fel, totul este posibil. Vă jur că nu există în vocabularul lor cuvântul “NU” sau “NU SE POATE”. Oameni de excepţie, cum ar trebui să găsim în orice restaurant din acesta ţara şi din păcate nu se întâmplă aşa. Asta, cu toate că numai buzunarul lor are de suferit!
….Acum, să vorbim şi despre vin. La Bolo Steak House am băut o sumedenie de vinuri excelente, dar vă propun un vin care a intrat de anul acesta în meniu şi anume: Novac 2010 – Crama Stirbey. Şi ca o noutate, astăzi o să-l rog pe prietenul meu Răzvan Jurcă mare cunoscător şi iubitor de vinuri să vă prezinte acest Novac:
– „vinul este parcă rupt din tabloul bucătăriei romaneşti, asociindu-se de minune cu felul în care gătim acasă carnea – de la friptură de porc, vită şi până la vânat. Novacul e un vin de petrecere: sprinţar, prietenos, îndeajuns de expresiv şi de intens încât să facă faţă cu brio aproape oricărui fel principal sau brânzeturilor noastre tradiţionale. Cel din 2010 făcut la Stirbey nu se dezminte: are un parcurs volubil şi corp consistent, lăsând să se exprime arome de fructe negre de pădure îngemănate cu ciocolată şi condiment. E un vin remarcabil prin versatilitatea lui şi o surpriză frumoasă pentru orice iubitor de vin bun care încă nu l-a cunoscut”!
….Vacanţă plăcută vă doresc!
….Bogdan
Paradisul din Kavarna
…Haideţi să continuăm călătoria noastră pe litoralul Marii Negre.
….Unul dintre locurile în care am putut fi văzut cel mai des în această vară, a fost restaurantul Balgarka din Kavarna. Situat la aproximativ 40 kilometrii de Vama Veche, acest orăşel care iniţial nu spune nimic, nu trebuie nicidecum ocolit. Dacă, din şoseaua principală faceţi la stânga spre Kavarna, atunci la primul semafor mergeţi tot spre stânga până pe plajă. Dacă rataţi primul indicator, atunci la cel de-al doilea indicator faceţi tot stânga, dar la primul semafor dreapta de data aceasta (sau urmăriţi indicatoarele “Apartaments Cove” şi vă vor duce până aproape de restaurant). Ca să ştiţi dacă sunteţi pe drumul cel bun, la câteva sute de metrii după semafor treceţi pe sub un pod, apoi printr-o zonă gen Afganistan şi abia apoi ajungeţi cu bine pe plajă. Parcaţi maşina, ca locuri sunt la discreţie, şi mergeţi până pe nisip. Plajă este intimă, drăguţă, dar atenţie! Dacă, cumva auziţi vreun cuvânt în limba romana fugiţi cât vă ţin picioarele. Nu vă opriţi decât în celălalt colţ de plajă, sau oriunde vă simţiţi protejaţi, că au romanii noştrii un dar de a se lipi de voi şi a vă irita cât e ziulica de lungă, fix precum meduza şi mai multe nu. Iar, dacă vă simt şi cunoscători ai zonei, Aleluia!
….Restaurantul cu terasa de pe plajă se numeşte… cum credeţi: Balgarka! Aici este Raiul pe pământ, domnilor şi doamnelor. În această exotică terasa cu vegetaţia ei luxuriantă, cu pian alb şi oameni primitori este Raiul Midiilor. Aici o să uitaţi că a existat vreodată Dalboka (care, fie vorba între noi a devenit de câţiva ani buni o mare ţeapă), sau Dubrovnic, sau orice altă zonă de pe glob care vă aminteşte de midii. Nu există nicăieri în univers midii că renumitele “Midii din Cavarna” (cum este scris pe meniul în limba romană). Sunt URIAŞE ca mărime, au o textură mai fină decât voalul de mireasă, sunt zemoase, gustoase, parfumate, şi nu te poţi opri din mâncat nici legat de mâini. Zeamă, sosul în care sunt făcute este extraordinar, îl sorbi cu cochilia pe post de lingură şi iar mănânci şi iar sosul şi iar… Porţia are 600 de grame şi costă aproximativ 10 leva (1 leva = 2,30 ron). Ca să nu-i omori cu drumurile pe ospătari, puteţi comanda de la început câte două porţii de “Midii din Cavarna”, că oricum nu vă puteţi opri la prima. De aici întotdeauna pleci umflat precum buhaiul, dar fericit de îţi vine să pluteşti. Nu e problemă dacă doreşti altceva: de la zargan la lufar, sau preparatele din carne tradiţional bulgăreşti, toate sunt delicioase şi relativ ieftine (nici un fel de mâncare nu cred să depăşească 12 leva, iar salatele sunt 4,5-5 leva). Iar, prăjiturile… Doamne apăra şi păzeşte! Dar, nimic, nimic pe lumea aceasta nu se compară cu midiile de aici. Şi vă rog să mă credeţi pe cuvânt, pentru că am mâncat midii prin toată lumea asta largă!
….Cum spuneam: locaţia este extraordinară, midiile paradisiace, acum să vă recomand şi un vin din lungă listă a restaurantului: Kapatova 2012– la preţul de 28 leva (65 ron). Este un vin alb, sec din chardonnay şi viognier cu alcoolul de 13%.
….Nasul este frumos, curat cu flori şi fructe gen: şoc, mango, grapefruit şi puţină drojdie.
….Gustul este nemaipomenit de plăcut cu o notă eleganta puţin dulceagă, dar totodată fresh, cu multe citrice. Aciditatea este destul de sus, ducându-ne cu gândul la un vin uşor frizante, alcoolul nu se simte nici dacă vinul este băut puţin mai cald. Finalul este lung, lăsându-ţi în gură un gust plăcut de grapefruit. Un vin complex cu o structură bună, dar nu greoi, ci foarte băubil. Un vin foarte bun, care alături de midii a mers “mănuşa”. Poate fi băut la fel de bine şi fără mâncare!
….Vă doresc vacanţă plăcută!
….Bogdan
Delta, vinul şi rechinul
….Săptămâna trecută la invitaţia unui bun prieten am dat o fugă până în Delta Dunării.
Ce să vă spun: cea mai grozavă idee pe care putea să o aibă!
….Dunărea era crescută, toată România speriată de inundaţii, aşa că am fost doar noi, peştii şi păsările cerului. Am cutreierat canalele pustii, lacurile pline de păsări şi nuferi, locuri ce de mult nu au mai văzut picior de turist sau localnic din pricina adâncimii apei. Tot să stai relaxat în mijlocul acestui peisaj primordial, bucurându-te de fiecare pasăre măiastră care te înconjoară, de unduirea sălciilor seculare, la fiecare adiere a vântului după-amiezii. Să admiri nuferii în toată splendoarea lor, să te desprinzi de gândurile şi problemele zilnice, oprind timpul în loc şi devenind parte a acestui univers magnific de care nu te poţi satura vreodată.
….A fost un vis!
….Apoi, într-una dintre seri, peştele pe care-l vedeţi în poza alăturată a ajuns în cuptor alături de legume. Dulceaţă acestora coapte, împreună cu textură cărnii acestui crap a transformat cina într-un adevărat festin. Îţi lingeai degetele de plăcere şi nu îţi venea să renunţi indiferent cât de satul erai.
….L-am asociat cu diverse vinuri şi vă jur că toate combinaţiile ni s-au părut perfecte. Atât cele albe, cât şi roşii. După mine s-a remarcat Bordeaux Blanc Chateau La Verriere 2012, un vin puţin cam aromat după gustul meu, dar fresh, echilibrat şi foarte băubil. Îl avantajează şi preţul, putând fi găsit la 45 ron la Ethic Wine, un preţ meritat, pentru calitatea pe care o are acest vin.
….Apoi a venit noaptea… Crapul parcă voia să se răzbune. Am văzut cu ochii mei prieteni, cum se transformă în rechin şi îi creştea înotătoarea de pe spate. Apoi, colţii iau ieşit din gură, şi a încercat să muşte. M-am ferit, am făcut o fandare, dar nu am putut evita împunsătura cu nasul lui ascuţit. M-a impus o dată, de două ori şi poc, l-am lovit cu palma peste bot. În acelaşi moment cu pumnii strânşi gata de luptă, am sărit din pat şi ce să vezi… Nu era decât un biet ţânţar pe care l-am dovedit! Am răsuflat uşurat!
O zi minunată vă doresc!
Bogdan
Delta Dunarii
Weekend bulgăresc
….În weekend am dat o fugă până la Nessebar. Acesta este un oraş-staţiune în sudul Bulgariei, undeva aproape de Burgas. Frumos tare, arhaic cu arhitectură orientală, cu străduţe înguste şi o groază de terase şi terasuţe. Şi bineînţeles, că nici aici nu poţi scăpa de români. Plin de români, mai ceva ca pe litoralul nostru! Nu înţeleg unde se duc bulgării la plajă şi la mare, că în staţiunile lor colcăie de români. Unii mitocani şi gălăgioşi ca şi pe plaiurile mioritice, alţii ceva mai reţinuţi şi cu bun simţ. Am căutat o terasă “în fundul pământului” să nu aud limba romana în preajmă şi am început activitatea pentru care de fapt am venit: servitul midiilor şi a fructelor de mare.
….Pentru că am ales lângă fructele de mare un sos cu maioneză şi usturoi, am comandat un ditamai chardonnay-ul de 20 leva, cel mai scump din meniu.Se numea Villa Yambol Chardonnay 2011 şi cică era premiat cu medalie de argint la nu ştiu ce concurs mondial de chardonnay. Ce să zic, culoarea ce mai era de el că în rest…, bun tare. De altfel, putem deduce şi din fotografia prietenului meu, care după cum se vede, a rămas plăcut impresionat până în zilele noastre! Dar să vi-l şi descriu:
-culoarea galben pai, strălucitoare şi cu o limpiditate bună;
-nasul vine cu un atac de arome uşoare gen: mango, caise şi ceva şoc. Cu toate că vinul este baricat acest lucru aproape că nu se simte. Per total calitatea aromelor este bunicică, cu destulă francheţe, dar fără persistenta. Un nas plăcut şi nu de o mare complexitate.
-gustul este fresh, onctuos, cu un corp relativ subţire şi destul de apos. Deşi aciditatea era bună, alcoolul era dezintegrat, iar postugtul mediu îţi lasă în gură un gust acrişor-amărui de genul cârceilor verzi de struguri. Un vin destul “de subţire”, aşa că mi-a crescut inima de bucurie când m-am gândit la vinurile noastre. Noi chiar avem vinuri bune prieteni!
….Bogdan
Nessebar
.
.
.
.
.
Comentarii recente