(M-)A innebunit lupul
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-In scurtul pelerinaj prin orasul ploilor eterne (sau Venetia nordului cum ii zic agentiile de turism locale), Amsterdam, am avut ocazia sa degust si cateva vinuri pe langa multele beri, prin care (pe langa alte ‘vegetale”) este recunoscuta Olanda. Este adevarat ca am vazut intr-un supermarket si un vin olandez, dar nu m-am riscat sa-l incerc.
—-Si cum puteam sa sar peste vinuri cand, minune!… hotelul unde ne-am cazat (Casa 400) 
avea si un wine-bar cu aproape 100 de etichete?!
—-Ca un facut, intr-una din seri, restaurantul hotelului aniversa “n” ani de la infiintare, iar in meniul de bauturi exista o degustare de Pinot Noir de Pfalz pe care pusesem ochii . Mai precis este de vorba de Villa Wolf 2013 a lui Ernst Loosen, nimeni altul decat proprietarul domeniului dr. Loosen (fanii Riesling-ului cred ca il stiu foarte bine).
—-Vinul prezinta o culoare rubinie, cu arome fructate, un corp mediu spre light (cum ii sta bine unui Pinot Noir), gust de cirese condimentate, cu o aciditate ridicata dar in perfecta armonie cu corpul, alcoolul ponderat (12,5 %) si taninii fini. Un vin cu un finish mediu spre lung, perfect echilibrat si care m-a vrajit instantaneu, chiar daca food and wine pairing-ul nu cred ca a fost cel optim (un platouas cu branzeturi asortate al unui producator local si omniprezentii cartofi prajiti,fara maioneza obsedanta care ii insotea de obicei oriunde te aflai). Poate atmosfera usor festiva, muzica live si nu in ultimul rand ploaia mocaneasca de afara au contribuit si ele la evaluarea entuziasta a acestui vin.
—-La pahar vinul a fost 4,5 euro, dar cum restaurantul avea si un magazin cu delicatese lichide si solide, am descoperit acest Pinot Noir la “exorbitant-ul” pret de 8,85 euro/sticla. Neputand rezista am luat ultima sticla din raft, de altfel singurul vin cu care m–am intors din escapada batava.
—-Trebuie sa recunosc ca acest vin tanar, dar extrem de placut, m-a facut sa-mi schimb parerea despre Pinot Noir-urile germane, eu fiind convins pana acum ca in afara de Riesling alt vin nu prea mai exista in viitoarea Mecca pentru migratorii din tarile arabe.
—-Evaluarea mea: 4,5 din 5 tulipe.
—-
La Lilieci
—-Cand primesti o invitatie care are scris in subsol “dress code: black tie” trebuie sa o iei in serios. Sigur, conteaza si de unde vine si ce urmeaza sa se petreaca acolo… si mai ales sa poti merge.
—-
Dar cand invitatia vine din partea prietenilor de la Crama Liliac, unde avea sa fie prezent proprieterul Alfred Beck (ce urma sa-si serbeze cei 70 de ani), enologul Rudolf Kritzan, iar gazda este Joseph Hadad (restaurant unde nu mai fusesem) si ti se anunta lansarea unei game noi de vinuri, nu are rost sa stai pe ganduri. Tot mix-ul de mai sus incepe sa-ti creeze asteptari. Mari.
—-Intampinati de ultimele sticle de rose Liliac din 2014, asteptarile au fost pe rand implinite pentru ca am intalnit nu numai echipa intreaga a celor de la Liliac, dar si amici vechi cu care ma vad mai rar. 
Am ciocnit mai multe pahare de orange wine cu Vestik-ii prezenti, cu RoVinHud-ul Zoli si cu Mihai – a carei frumoasa si romantata retrospectiva a ultimilor 5 ani ai Cramei Liliac o gasiti aici. Ne-am dat cu parerea despre Cuvee-ul Red (feteasca neagra cu merlot) si numai vocea placuta si speciala a Izabelei Barbu – Jezebel ne mai domolea din comentarea ultimelor ispravi din bloggerimea de vin.
—-Lansarea vinului Titan – o feteasca neagra intr-o 
prezentare extrem de eleganta (editie de 600 de sticle) – ne-a surprins definitiv, majoritatea gandindu-ne la potentialul sau de invechire, fiind un vin perfect echilibrat si n-am dat crezare pana la plecare zvonurilor ca ar costa 500 de lei… sticla. Asta pana nu am aflat direct de la sursa – Alfred Beck- ca asa este… Holbarea mea a fost una de final, pentru ca m-am si retras, urandu-le mult success. Eu nu mi-as face probleme pentru acest vin. Exista public pentru exotisme si la noi. Un vin rosu de Transilvania la peste 115 euro sticla nu intalnesti prea usor si e de pastrat ceva timp.
—-Dupa ani de confirmari ale vinurilor albe si mai ales rose, vine vremea si celor rosii, iar amatorii de Batman Forever pot conta si pe aceste vinuri.
—-RaSto
—-P.S. Helpful photos cdvin.ro & vinuldincluj.com
Amintiri si vinuri din Vama Veche (publicat Vinul.ro)
Vama Veche, sambata, 18 septembrie 2015. Vreme excelenta pentru plaja, apa calda si o atmosfera, cum nu am mai intalnit de ani de zile. Parca ne-am intors in timp cu cel putin douazeci de ani: nu exista sezlonguri sau umbrele , majoritatea restaurantelor sunt inchise, muzica din boxe a fost inlocuita de freamatul placut al valurilor. Si pe plaja numai vamaioti veritabili. Parca, nici nu-ti vine sa crezi! Exact ca in vremurile bune!
Merg in Vama Veche de aproape patruzeci de ani si pot spune ca inca am proaspete in memorie amintirile frumoase legate de aceasta mica oaza de frumusete si spiritualitate. Incepand cu sfarsitul anilor saptezeci, cand, zi de vara pana-n seara ma rugam de mama mea sa ma aduca aici (eu fiind de loc din Mangalia), unde pe plaja plina de scaieti si buruieni abia zareai in luna lui cuptor 10 –12 excentrici. Dar, ce excentrici frumosi pentru un copil ca mine! Toti erau in pielea goala si practic mi se lipeau ochii de …buzele doamnelor si domnisoarelor. Aici am vazut pentru prima data in viata o femeie dezbracata si de atunci am ramas indragostit de aceasta faptura minunata pana in ziua de astazi.
Apoi, au urmat anii 80 unde plaja era populata in general de artisti (actori, pictori, scriitori, etc.), avangarda Romaniei din acea perioada. Incepusera sa apara si cateva corturi, dar ce este mai important atunci s-a dat startul petrecerilor pe plaja, care tineau pana dupa rasaritul soarelui. Tot petrecerile in acorduri de chitara sunt specifice si anilor 90, cand plaja devenise plina, cand toata studentimea noncomformista venea aici, cand, daca nu erai vazut nud in “Vama” nu prea aveai cu ce te lauda in cercurile universitate elitiste. Clar, din punctul meu de vedere perioada de glorie a acestei locatii a fost in anii 90. Nebunia aceea generala cand toata lumea se distra la maxim, cand toti deveneau intr-o secunda prieteni si orice era permis. Daca, doreai o sticla de bere era de ajuns sa o ceri persoanei cele mai apropiate de tine, fie ca o cunosteai sau nu, la fel daca doreai sa canti la chitara, daca iti era foame, ori daca doreai sa saruti o frumoasa domnisoara. Formula folosita era: “cere si ti se va da”! In plus, nimeni nu se supara niciodata! Am intrebat-o pe domnisoara in al carui cort m-am trezit dimineata: cum se numeste – si nu m-a pocnit (bine, acum nu bag mana in foc ca ea imi stia numele), sau odata i-am spus unui tip ca noaptea fierbinte petrecuta alaturi de sora lui m-a facut sa ma indagostesc de ea nebuneste. Mi-a raspuns ca de fapt nu este sora, ci prietena, iar mai departe nu va pot spune pentru ca am fugit fara sa ma uit in urma…
Au urmat anii 2000, cand au aparut pe plaja – barurile, discotecile, dar din pacate au inceput sa dispara chitarile. In acele vremuri toata noaptea se dansa pe butoaie la “Salsa” de exemplu, era moda tricourile ude, dansului la bustul gol (aici ma refer bine-inteles la domnisoare). Era obligatoriu sa prinzi rasaritul pe plaja cu buzele infipte in ale iubitului, cucerit in acea seara sau maxim cu o seara inainte. Toata lumea bea shoturi, iar tequila si vodka era pe buzele tuturor de la prima ora a diminetii. Acum, daca am dori sa respectam adevarul istoric, ar trebui spus ca primele ore ale diminetii in Vama Veche erau: 13.00 -14.00, ca pana atunci nici iarba nu crestea. Pe la un 11.00 – 12.00 de exemplu pe tot intinsul plajei nu puteai vedea decat trupurile celor ramasi de cu seara, care nu au mai avut forta, sau dorinta de a ajunge la propriul cort! Sau…, a dat vreo betie peste ei, ori au observat ca propriul cort este deja ocupat…
In zilele noastre pe la 8.30 – 9.00 dimineata, plaja este plina ochi, cu niste baieti si fete, asezati comozi pe sezlonguri si pititi sub umbrele enorme acoperite cu stuf, care citesc de pe tableta, iar in dreapta au sticla de apa plata… Poate oare sa-mi spuna cineva, cine sunt acesti oameni si ce treaba au ei prin Vama?
Oricum Vama Veche arata astazi cu totul altfel, e plina de hoteluri, pensiuni si vile de inchiriat, restaurante si baruri pentru toate gusturile si buzunarele.
Asta este, m-am obisnuit si eu nu “noile tendinte” si ca sa ma credeti pe cuvant o sa va povestesc despre un loc special pentru mine – Restaurantul Bolo Steak House.
Este deschis de prin 2011 daca nu ma insel si tot de atunci l-am cunoscut pe Calin Baran, omul care pastoreste acest loc. Calin – mare pasionat de vinuri care, si-a pus in cap inca de la inceput sa transforme vamaiotii in mari bautori de vin. Cu toate ca personal am crezut ca e o prostie asocierea vamaiotilor cu vinurile, deoarece aici cuvintele de ordine sunt: bere sau votca, Calin a continuat si a ajuns de la un meniu de 30 vinuri in 2011, la 120 anul acesta. 20 crame romanesti, cateva bulgaresti si o colectie de vinuri “ mai deosebite” pentru cunoscatori asteapta permanent sa fie degustate, sau mai bine zis pentru a intra repede in atmosfera locala. Deci, un proiect reusit!
Asa ca, m-am prezentat la Bolo Steak cu o surpriza si anume noile vinuri de la Crama Stefanesti, iar impreuna cu Calin si cativa prieteni am pus-o de o degustare. Este vorba despre vinuri din vii tinere ( trei ani) la nu pret care poate ajunge la consumator undeva pana in 25-30 lei. Am inceput cu gama Sumedru (am degustat Sumedru Alb si Sumedru Rose), care sunt ceva mai ieftine, dar nu m-au impresionat, apoi am trecut la gama Marcea. Din gama Marcea am incercat Chardonnay, Sauvignon Blanc, un cupaj de Feteasca Alba si Feteasca Regala, un rose fara sa stim din ce este facut, si o Tamaioasa Romaneasca.
Am hotarat ca vinurile sunt foarte bune pentru pretul lor: fresh, proaspete, echilibrate si baubile, dar surpriza cea mare a venit de la Tamaioasa Romaneasca – vinificata in demidulce. Nasul vine cu fructe exotice coapte si trandafiri – extraordinar de curat si placut, urmat de aciditatea ridicata din gust, care nu-ti da voie sa-i simti dulceata deranjanta in vreun fel. Echilibrul perfect, urmat de finalul lung tonic si placut, te face sa te indragostesti pe loc de acest vin. Sunt convins ca, intr-o noapte calda de vara, acest vin bine racit poate fi solutia ideala pentru domnisoara de langa tine, sau companionul perfect pentru inghetata de nuga ( extraordinar de gustoasa), servita desigur tot la Bolo Steak.
Acum sper ca ma credeti, cand spun ca m-am obisnuit cu noua atmosfera din Vama Veche si ii fac fata cu brio, doar ca, din cand in cand, imi place sa ma ascund intr-un loc intunecat al vreunei terase de pe plaja, sa inchid ochii sa sa retraiesc intamplarile petrecute aici in vremuri demult apuse, dar care mi-au marcat profund intreaga viata. Si va pot spune ca, in acele momente, simt inca viu spiritul acestui loc!
Bogdan
Mai multe
Somonnay
—-Sambata, suparat ca Simona noastra nu a jucat prea bine, mi-am facut planuri pentru a doua zi… cu ce sa asociez un chardonnay care in primavara imi cam placuse.
—-Un drum scurt la Carrefour pentru cateva mici detalii de plating si hop… gramada pe aragaz. Vinul in discutie este un Taraboste – chardonnay 2012 Rezerva. Numa’ bun pentru o vreme inchisa.
—-Pentru prima data am facut legume in stil chinezesc la wok impachetate in foi de orez. Nu-i nicio filozofie! Putin picante sa fie. De somon imi era frica sa nu-l pârlesc prea tare sau sa-l mananc prea crud. Cum de garnitura nu eram sigur, am tras in tigaie si cateva felii subtiri de dovlecel presarand ceva condimente… Just in case!
—-A iesit ce se vede, adaugand cativa creveti care intotdeauna iau like-uri cand apar pe Facebook. Si chiar au iesit gustosi.
—-Experienta de data trecuta zice ca vinul trebuie aerat cateva minute, mai ales ca dopul (ud in proportie de 50%) iti spune ca trebuie sa ai rabdare putin cu vinul. 
Dupa ce-am analizat culoarea galben-verzuie (atribuita adesea unui vin tanar), mi-am dat cu nasul in el. Arome de mere, caise, iz de citrice si pere, dar si usor lemn. M-am bucurat sa reintalnesc un chardonnay in care nu-ti cad genele in pahar de atata baric. Fermentat in lemn 6 luni, a iesit un vin serios. Printre alte explicatii de pe contraeticheta, cu o remarca sunt 100% de acord: un vin ce alterneaza intre tanar si matur, un joc placut ce dezvolta in gust mici controverse, dar care-l fac interesant. Sec, cu corp mediu, usor onctuos, placut si cu un echilibru de invidiat. Aciditatea sustinuta, alcoolul (13,5%) asezat unde trebuie il fac foarte agreabil, adica +7 papioane/8.
—-Nu-mi dau seama cat a influentat somonul calitatea vinului, insa mi-au placut amandoua.
—-RaSto
.
.
Comentarii recente