TASTEVIN – Confreria Vinului
Desigur aţi bănuit că este vorba despre o confrăţie, sau o grupare de oameni cu vederi şi pasiuni comune, sau cum vreţi voi să o numiţi. Dar, cine sunt mai exact membrii acestui proiect:
– SORLA – cel mai mare distribuitor de vinuri din România, reprezentat de domnul Florin Chiţu;
WWW.SAVORHD.TV – singurul web TV de gastronomie din România, proprietate a domnului Achim Laurenţiu Avram, cunoscut publicului ca preşedinte al Sommelier Federation România
ARGR ZEXE – Asociaţia pentru Restaurarea Gastronomiei Romaneşti, organizaţie nonprofit al cărei preşedinte executiv este domnul Alexandru Consulea, iar preşedinte onorific domnul Andrei Pleşu. ARGR ZEXE îşi propune redefinirea gastronomiei romaneşti ca element al patrimoniului naţional şi reintegrarea acesteia în circuitul valorilor europene.
CONFRERIA VINULUI – “TASTEVIN” promovează vinurile romaneşti de înaltă calitate, obiceiurile şi tradiţiile legate de cultura vinului şi a viţei-de-vie şi încurajează turismul oeno-viticol, astfel încât România să devină o destinaţie gastronomică.
De asemeni, Confreria urmăreşte o evaluare transparentă a vinurilor (cu vizibilitate în segmentul HORECA), făcută de către un juriu care, surpriză, va fi numai parţial format din specialişti. Noul concept propune ca alături de sommelieri, oenologi, degustători, producători, chefs, bloggeri specializaţi, să participe la evaluări şi oameni de cultură, jurnalişti, critici gastronomici, operatori din industria ospitalităţii, pasionaţi de fenomen.
Calificativele obţinute în urma jurizării vor purta numele de Note Zexe, iar vinurile laureate vor primi din partea CONFRERIEI VINULUI – “TASTEVIN” însemne menite să le ateste calitatea.
Acestea fiind spuse, ţin să vă menţionez că a fost o cinste pentru mine, să fiu invitat săptămâna aceasta la „Restaurant-Zahana ZEXE”, pentru partea a doua, a evaluării vinurilor roze. Vinurile, aşezate după categorii de preţ, au fost per total interesante, cu toate că pe majoritatea le ştiam, le degustasem, dar mi-a plăcut foarte mult atmosfera, mi-au plăcut oamenii şi pasiunea care o transmiteau prin toţi porii. Un proiect nemaipomenit, desfăşurat într-o locaţie mai mult decât pitorească, cu preparate extraordinare şi un deşert care-ţi oferă gusturi şi senzaţii greu de descris pe hârtie.
A fost o seară pe care nu o voi uita vreodată, dar pe care sper să mi-o reamintesc măcar parţial, prin cât mai multe incursiuni în lumea Restaurantului Zahanaua – Zexe!
P.S. Foto Valentin Cefalau şi TASTEVIN – Confreria Vinului
Bogdan
Mai multeLeat 6500 – Chardonnay 2012, Crama M1 Atelier
Cred cu tărie că cineva acolo sus, la Crama M1 Atelier mă iubeşte! Cu siguranţă este vorba despre prietenii mei: Valentin Cefalau şi Dan Bundur, cărora ţin să le mulţumesc pentru sticlă de vin primită. Mai ales, că vinul este bun şi l-am băut cu multă plăcere!
Acum dacă nu este cu supărate, o să vi-l prezint şi vouă:
– Este un vin cu o culoare galben pai strălucitoare, făcut din struguri culeşi manual, de pe cele mai bune parcele. Apoi, a fost măturat timp de 14 luni în butoaie noi de stejar românesc.
Aromele acestui vin, sunt foarte fresh, încep reţinut cu mirosul de fân puţin uscat, apoi flori albe şi fructe exotice. Se simte şi ceva pepene galben nu foarte copt, urmat de vanilie şi miros de lemn. Recunosc că am avut parte de o surpriză, eu aşteptând ca aromele să fie dominate numai de lemn şi vanilie, dar nu este aşa. Aromele cum spuneam, nu sunt deloc greoaie, ba din contră sunt răcoroase şi subtile, plăcerea fiind cu atât mai mare cu cât vinul e mai bine aerat.
Gustul este bine-nţeles sec, aciditatea excelentă, alcoolul (14,9%) foarte bine integrat, nu se simte absolut deloc! Finalul este lung şi plăcut cu mere verzi şi grapefruit, sfârşind cu un gust mineral, cum îi stă bine unui vin complex şi elegant ca acesta.
Cuvintele de ordine, când mă gândesc la acest vin sunt desigur: echilibrul, armonia, eleganta şi nu în ultimul rând fineţea gustului.
Îmi place acest vin, chiar mai mult decât Chardonnay-ul din recolta 2011, care mi s-a părul puţin mai greoi (dar nu rău, să fim bine înţeleşi) şi cu ceva prea mult lemn în corpul său. Acesta este foarte băubil şi chiar dacă nu e de consumat la marginea drumului, eu în serile mai răcoroase de toamnă îl voi servi şi fără mâncare. Desigur, asociat cu diverse năzdravanii gastronomice poate fi senzaţional, dar vă rog să-l încercaţi şi single. Acum, ştiţi şi voi – single, single, dar nu chiar single! Era vorba doar fără mâncare, că eu de exemplu îl voi consuma până la ceas târziu din noapte alături de vreuna dintre verişoarele mele. Şi să vezi după un pahar, două ce o să „ne mai râdem” până dimineaţă…
Bogdan
Mai multe
Vitis Metamorfosis în vizită la restaurantul Ginger
Acum câteva seri, am participat la o degustare de vinuri provenite de la crama Vitis Metamorfosis din Dealul Mare. Locul de desfăşurare a fost Restaurantul Ginger, unde Cezar Filip proprietarul spaţiului ne-a încântat ca de fiecare dată, cu mâncăruri alese, special meşteşugite pentru a se potrivi cu vinurile prezentate cum nu se poate mai bine, de către prietenul meu Alfred Binder consultantul pentru afaceri, marketing şi vânzări al cramei sus-menţionate. A fost o seară minunată ca oricare alta petrecută în acest restaurant, oameni frumoşi, atmosferă relaxantă, dar ca de fiecare dată timpul aici curge mult mai repede şi totul se sfârşeşte prea brusc, prea direct, parcă nelăsându-ţi bucuria momentului până la capăt.
Dar, să vă spun şi câteva cuvinte despre această cramă şi vinurile sale!
Crama este proprietatea Marchizului Piero Antinori, nume de referinţă în istoria mondială a vinului. De loc din Toscana, unde familia Antinori produce vin de mai bine de 600 ani, Marchizul Piero Antinori, un nonconformist din fire, a reuşit crearea unor vinuri fabuloase, unor super-vinuri (cunoscute şi sub denumirea de super toscane), lucru pe care îl doreşte şi pe plaiurile noastre mioritice. Proprietatea sa din România are aproximativ 100 ha, dintre care 70% este plantata cu struguri roşii, 30% cu struguri albi.
La această degustare am băut vinuri din două game premium: Viile Metamorfosis şi Cantus Primus. Dacă prima gamă poate fi achiziţionata din magazinele de specialitate la preţul de 39 ron, cea de a doua net superioară este poziţionată, în jurul sumei de 80 ron.
Am început degustare cu prima gamă Viile Metamorfosis după cum urmează:
1. Cupaj Muşcat Ottonel (70%), Tămâioasa Românească (30%), an 2013, alc. 13%. Un vin vinificat în sec, fresh, cu mere verzi şi un final mineral, amărui. Aromele sunt florale cu trandafiri şi fructe coapte gen caise şi pepene galben, fapt care nu te duce cu gândul nicidecum la gustul ce avea să urmeze. Restul de zahăr este de numai 2,5 gr. /l mult prea mic pentru gustul meu, la aceste soiuri aromate. Dar, gusturile nu se discută…
2. Cupaj Sauvignon (55%), Feteasca Albă (45%), an 2013, alc.13,5%.
Recunosc că acesta a fost mai pe sufletul meu, cu arome de flori albe şi fructe exotice. Chiar dacă nasul nu amintea cu nimic de aromele tipice sauvignonului, a fost unul elegant şi plăcut. Gustul, la fel de fresh, cu grapefruit şi mere verzi, dar cu aciditatea ceva mai mare şi un final, chiar dacă tot mineral, mai fin, mai elegant. Un vin uşor mai plăcut decât primul, cu o structură mai frumoasă, mai băubil, şi cu un rest de zahăr puţin mai mare 3,5% care după opinia mea, nu-i face decât bine.
3. A urmat Rose 2013, alc. 13%, cuprinzând toate soiurile pământului: Merlot (40%), Syrah (20%), Pinot Noir, Cabernet Sauvignon.
Trandafiriu atât la înfăţişare cât şi la nas, urmat de arome subtile de fructe roşii de pădure, cireşe şi ceva condimente, a fost preludiul perfect pentru gustul ce avea să urmeze. Acesta din urmă a venit cu o structură bogată, dar nu greoi, păstrându-şi prospeţimea şi gustul fructat. Chiar dacă aciditatea putea fi puţin mai sus şi alcoolul ceva mai integrat, vinul compensează cu un final lung, uşor amărui, mineral.
4. Merlot 2012, alc.13%
Maturarea în budane noi de 5000l timp de 8 luni, îl duce într-o zonă aromatică şi gustativa interesantă, ceea ce-l face nu numai exotic, dar şi inedit.
Aromele pleacă de la fructe de pădure, vişine, cireşe amare, până la ciocolată neagră, ardei iute şi piper roşu. Îţi lasă o senzaţie puţin gemoasa, dar în rest – arome clare, interesante.
Gustul este unul uşor şi frumos stratificat. Ştiţi bomboanele cu lichior de vişine care ne-au îndulcit copilăria? Exact aşa se deschide şi gustul acestui vin, simţind la început ciocolata amară, apoi zahărul caramelizat, urmând să-ţi rămână în gura clar, gustul de visina coaptă, gustoasă şi uşor răcoritoare. Totul simplu ca „bună ziua” şi fără ca aceste gusturi să se amestece între ele. Finalul este lung, taninurile rotunde nederanjante, ce mai…, un vin ce poate sta pe masă zi de zi şi poate fi asociat cu o sumedenie de mâncăruri de la carne albă, roşie sau ce doriţi.
A urmat a doua gamă: Cantus Primus din care am degustat două vinuri:
1. Feteasca Neagră 2012, alc.14%.
Un vin viguros, ţinut 9 luni la maturat după cum urmează: 80% în budane de stejar, 10% baric de stejar, 10% inox.
Acest lucru îi aduce pe lângă aromele de fructe, unele uşor condimentate de cuişoare, piper şi scorţişoară, ciocolată din belşug şi o plăcută aromă de cafea.
Gustul este şi el plăcut, chiar dacă taninurile sunt încă verzi şi-ţi usucă puţin gura. Simţi fructele roşii, apoi ciocolată de vanilie şi pe final aceleaşi condimente dominate de cuişoare şi scorţişoară. Vinul mi-a plăcut, chiar dacă eu nu sunt un fan al acestui soi. Este curat, plăcut încă de acum şi cu potenţial de învechire destul de mare, cred eu…
2. Cabernet Sauvignon, an 2009, alc. 13,5%
Acest vin a încheiat seara fiind pe departe cel mai elegant, catifelat şi unanim apreciat de către întreaga asistenţă.
Aromele puţin reţinute, dar rasate, s-au deschis pe o întreagă paletă bine structurata: de la fructele roşii de început, la condimentele şi nuanţele de ciocolată ce au urmat. Cu cât timpul de agitare al vinul în pahar creştea, cu atât aromele erau mai variate, mai stratificate şi parcă mai clare. Gustul extraordinar de cursiv cu taninuri coapte şi aproape insesizabile, cu aciditatea bună şi alcoolul perfect integrat, a făcut vinul să pară plin şi aristocrat. Echilibrul aproape perfect şi finalul lung, catifelat, melodios, ne-a ajutat să-l păstrăm în amintirea noastră până la întoarcerea acasă. Şi nu numai…
Bogdan
Mai multe30 august. Zi plină
—Ziua Chitilei a coincis anul asta cu Sf. Alexandru. Sărbătoare mare.
—A urcat și Alexică pe scenă pentru doar o melodie, dar nu înainte de a-l fi 
stresat 3 săptămâni cu repetiții de canto (cu Jezebel și Alex Burcă), care sigur i-au prins bine pentru melodia tricky pe care o pregătise. Cadoul primit de Alexică și l-a făcut singur și a fost chiar ropotul prelungit de aplauze din partea spectatorilor cât și felicitările cunoscuților de la școală, grădiniță și vecini.
—Nu vă ascund că m-am simtit foarte bine ca părinte, atunci când necunoscuți au venit la mine și mi-au zâmbit (inițial, am crezut că datorită blogului J) și ne-au felicitat pentru prestaţia micului rapper. Ar fi fost păcat să nu ajung la timp de la Baia Mare (lansarea nr. 76 a revistei Vinul.ro), alergându-l pe Cezar până în Brașov, pe drumuri pe care n-am fost niciodată (mai ales cel dintre Dej și Tg. Mureș). 
Acasă, după spectacol, încercând să sporesc recompensa pentru Alexică, l-am întrebat ce vrea să mănânce. Cartofi prăjiti! Oh!… Alături de Chef Make, ne-am cam dat peste cap să pregătim ceva mai festiv, așa că solicitarea piticului ne-a cam surprins. Dar niște ciocănele fried și o salată de fasole verde și porumb amețite cu niște mujdei pe lângă cartofii aia, ar strica?
—Păi, nu! A ieșit ce se vede. Și cum eram și însetat după drumul lung și emoțiile din tribună… am scos cel mai rece vin din răcitor: Fetească albă 2013 de la S.E.R.V.E. 
S-o potrivi cu încropeala de pe aragaz? Credeți-mă, de minune! Și cât înfulecam noi, între doi dumicați, am dat din nou cu nasul în feteasca pe care o mai incercasem la GoodWine-ul din primăvară, dar mai ales pe plută. Un vin păcut și elegant, în care culoarea promite, iar mirosul te îmbie la un vin ceva mai corpolent (fiind și puțin baricat), cu aciditate domoală, fruct cât cuprinde și alcool la locul său, suficient de tonic și catifelat. N-am stat pe gânduri și i-am potrivit 7 papioane din cele 8.
—Imediat după bubuielile de artificii și comentariile ce se impuneau după cântare, Alexică a adormit cu zâmbetul pe buze în „costumul de scenă” visând ca o vedetă, iar eu suficient de happy, pregătit pentru ultimul strop de fetească și fredonând „Vara nu dorm”… pentru că n-aveam somn!
—Cu bine,
—RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente