Ostoiți la Ostrovit
—A doua parte a excursiei enologice din week-end-ul trecut a continuat vizita la Ostrov.
—Plecați sâmbătă la 10.oo de la Eduardo Miroglio Winery, am mers de-a lungul zonelor viticole ale Bulgariei (pe lânga Sliven, Yambol și Sungurlare), am trecut munții și am ajuns peste „gard” de Silistra, la Ostrovit (Domeniile Ostrov). 
—Aici, ne aştepta omul bun la toate, Andrei. Ghid turistic, istoric, administrator, şef de tavernă, dar cel mai simplu spus – omul de încredere, mereu amabil şi zâmbitor. Ne-a poftit la masă, pentru că aveam urechile lungite de foame dupa cei 320 de km, mai lungi decât toţi măgarii întâlniţi pe drumurile bulgăreşti.
—După pupături de grup cu Oana B., gazda noastă grijulie, ne-am aşezat la masa unde ne aştepta o ciorbă de peşte, 
din care răsărea un cap mare de crăpoiacă în fiecare farfurie. Nu mă omor eu cu astfel de delicatesuri, dar comesenii mârâiau admirativ, ceea ce înțelesesem că e de bine. Eu am dat atacul la plachia de crap, care asezonată cu mamaliga aburindă şi vinul din pahar, am produs un morman de oase în farfurie. Mă uit mai atent la vin şi ce să văd? 
Noutate maximă pentru mine: Chardonnay 2013 NAIADA. Cu o etichetă bleu-albăstruie reprezentând o sirenă în valuri. Surpriză mare, iar curiozitatea și toată atenția s-a mutat spre vin, astfel încât am devenit hipoacuzic preț de jumătate de sticlă. Aromă plăcută, cu tipicitate, iz de caise și tușă de citrice. Uitasem de plachia picantă și-mi ațintisem ochii în micul basorelief al lui Dionis – prezent peste tot în tavernă, căutând cele mai potrivite cuvinte pentru a reda notele de degustare. Fiind nebaricat (cum îmi place mie), simți gustul vioi și proaspăt ce devine mai pregnant spre grapefruit, puțin ierbos, cu tonuri de ușoară onctuozitate, dar caracteristica generală fiind de vin prietenos, agreabil și cu un post gust destul de lung. Aproape de 7 papioane, iar chardonnay-ul Naiada va face parte din gama nouă de horeca a celor de la Ostrovit și urmează a fi lansată în scurt timp.
—Am dat gata și plăcinta cu caise și ne-am îmbarcat în neobositul Opel Vivaro cei 8 adulți vizitatori și omniprezentul Andrei. Am vizitat crama de la Lipnița, viile, livezile de fructe (de unde n-am plecat fără câteva lădițe de piersici și caise), am dat ocol lacurilor Bugeac și Esechioi, ne-am închinat din mers la Mănăstirea Dervent și-am poposit câteva minute la noile vile în construcție de lângă vie. Ne-am așezat pe canapeaua semirotundă de piatră, privind în zare Dunărea, 
șlepurile și blocurile scorojite din Silistra. Aici am făcut cunoștință cu noile planuri ale Oanei: despre vinuri, enoturism, despre livezile de fructe, investiții și finalitatea lor. Am admirat locurile, toate încărcate de istorie străveche și munca plină de ambiție.
—Spre seară, după ce-am lăsat bagajele la hotelul Dionis (lângă Lipnița), ne-am „scoborât” spre tavernă, unde ni s-a pregătit un mic festin pescăresc, dar și o repriză prelungită de karaoke. Aici, amicii nostri Monica și Bogdan C. au insistat pe un cabernet reserve 2011, eu fiind atent mai mult la ce și cum cânta un nene (ce nu era din grupul nostru) cu fizic robust și bărbuța tunsă scurt, la finalul primelor 3 melodii, eu exclamând în șoaptă către amicul Dan B.: aduce a voce bisericească!.. și întreaga masă a izbucnit în râs, eu fiind singurul care nu știam că e preot. M-am scuzat politicos motivând că sunt la a doua sticlă de chardonnay, dar am fost felicitat pentru finețea urechii muzicale.
—Nu cunosc detalii despre cum s-a încheiat seara (!!), dar a doua zi, Andrei ne-a luat de proaspeți, dând cu noi o tură prin muzeul local și apoi o vizită ceva mai prelungită în 
crama mică și laboratorul cramei. Aici am avut o nouă surpriză, pentru că gama Naiada continua cu o fetească neagră, dar și cu o crâmpoșie plăcută. N-am să insist cu ea, lăsându-vă pe voi să o descoperiți cât de curând.
—Ziua ar fi fost perfectă, dacă cei duși la pescuit, Bogdan, copiii, Dan și Bibicu ar fi luat pe lângă undițe și momeli, ceva gută, plute și cârlige. Eu eram pregătit să-i întâmpin cu multe sticle de vin, cutii și bidoane pentru un prânz pescăresc. Eh,.. n-a fost să fie, pentru că nici aici, la Ostrov, peștii nu se lasă prinși wireless.
—Am amânat petrecerea pescărească pentru data viitoare, luându-ne rămas bun de la un loc de poveste, oameni primitori și vinuri din ce în ce mai bune.
—Cele două zile de excursie enologică se încheie cam apoteotic: în loc de prânz bio pescăresc cu pește prins de amatori, am luat bacul peste Dunăre și lepădându-mă (pentru scurt timp) de pește și vin, m-am clătit cu 3 mici și o bere neagră Ursus pe o terasă la Chiciu. Deh, se poate întâmpla oricui pe căldură.
—Cu bine,
—RaSto
helpful photo by Dan Barabaș
EMpatie
—Cine se culcă odată cu găinile, o face și a doua oară…
—Așa și eu cu Eduardo Miroglio (EM) Winery de lânga Elonovo, Bulgaria. 
Locul unde am fost pentru prima oară anul trecut mi-a transmis o stare de bine și m-am atașat tare mult de el. Deci, am ținut să împărtășesc ceea ce eu am trăit și scris aici anul trecut, organizând o excursie de familiști săptămâna trecută.
—Cu ajutorul celor de la After School “Media 10”, am împrumutat un Opel Vivaro în care am încăput lejer 4 adulți, trei copii și Fify. Din Afumați urma să ni se altăture un alt echipaj destoinic de 4 iubitori de vinuri cu care ne-am întâlnit dincolo de Ruse și împreună am luat drumul spre cramă, dar nu fără emoții. Mai întâi, pentru că nu mai condusesem un troleibuz 
ca ăsta și pentru că mai jos de Veliko Tarnovo, deși depăşisem 2 baraje ce ne indicau ocolirea prin Gabrovo și Stara Zagora, ne-a oprit un echipaj de poliție, tare suparați pe noi. Eu le-am arătat harta care îmi arăta traseul de neabătut, iar ei îmi numărau câte infracțiuni comisesem. Mă ţineam tare şi insistam arătând cu harta într-o bulgară de Chitila cu termeni de acatiste negative, dar la scurt timp, Dan B. intervine impetuos și decisiv cu 20 de euro, explicându-i pe mutește că noi plecăm. 
S-au linistit, dar tot n-am putut merge pe drumul dorit, ajungând la amicul meu Lubomir cu o oră și jumatate întârziere și două ore de foame.
—Odată ajunși și înmânându-i lui Lubo cadoul de revedere (o sticla de Colocviu la Atena), ne-am pus pe mâncat rapid celebra shopska și o ruladă de pui, „doborând” câteva sticle de Sant’Ilia în mai multe variante (sauvignon, chardonnay, muscat și cabernet). 
Apoi, am „aruncat” copiii în frumoasa piscină, inițiind un concurs de bazine, iar Lubo ne-a condus într-un tur al cramei, după care am continuat cu o bălăceală, având frapierele pe buza piscinei și înconjuraţi de un peisaj aproape ireal. Doar norii au făcut să ne scoată din apă, urmând o furtună și o ploaie cu gheață cum rar am mai văzut.
—În sala de degustare, am redescoperit unele vinuri, iar cei veniți pentru prima oară au făcut cunoştință cu vinul bio (viognier+traminer), cabernetul franc, melnik-ul și rozeul Soli. Am zărit acolo mai multe variante de rakia sau grappa, dar le-am lăsat la învechit (pentru anul următor).
—La masa de seară, unde bucătarul restaurantului a făcut un demo de virtuozitate, am definitivat degustarea, eu insistând pe roze-ul care mi-a făcut cu ochiul. Foarte revigorant și vesel acest Soli roze. Plăcut, ușor, foarte potrivit la seri de povești de vacanță.
—O seară cu de toate. 
Copii obosiți și cuminți, părinți iubitori de vin veseli și satisfăcuți după un drum lung, dar mai ales împliniți la propriu, dar și de noutăți despre un loc de poveste, vinuri agreabile și oameni primitori.
—A doua zi, după o negociere asupra căror bagaje renunțăm în favoarea box-urilor cu vinuri preferate, am luat drumul munților și a Dunării.
—E de mers acolo, măcar pentru 2-3 zile, pentru că aveți ce vedea și mai ales ce degusta, iar eu închei povestea EM winery de langă Elenovo, pentru că urma un nou drum și o nouă crama de vizitat a doua zi: Ostrovit.
—Nazdrave și pe curând!
—RaSto
Atelierele de miercuri
—De ceva vreme, în lumea vinului bucureștean a apărut un tandem. E vorba de un ciclu de evenimente care apar aproape lunar, cu scop declarat de a face cunoștință cu vinurile din lumea întreagă. Tandemul te plimbă prin tipuri și feluri de vin, 
prin diferite țări și ți se explică (uneori chiar de către producatori) povestea cramelor, a vinului, a etichetei și în tot timplul ăsta ți se servesc preparate în asociere cu fiecare vin. De obicei, miercurea.
—Tandemul format din Vinul.ro și Vinimondo au avut o idee foarte bună, așa încât, la fiecare “atelier de vinuri” propus, întâlnești oameni cu adevarat pasionați de vinuri și destul de pretențioși cu gastronomia. Nici nu mai știu cate astfel de ediții au fost, dar mă pot număra printre fericiții participanți la trei dintre ele până acum. De fiecare dată, am reușit să-mi găsesc măcar două vinuri preferate 
(fie ele și roșii) din seturile de câte (minim) 6 în fiecare seara. Gastronomia de la Bonne Bouche sau Tasting Room by Ethic Wine, a reșit să se alăture mereu de noținua de “perfect match” cu vinuri propuse pentru studiu, atât la vinurile toscane, cât și la cele bordoleze sau napoletane (ultima dată).
—Chiar miercurea asta am făcut cunoștință cu un Greco di Tufo foarte aproape de papilele mele. Se numește Novaserra 2011 și e produs de Mastroberardino, în apropiere de Napoli. În afară de Nino D’angelo cu melodia sa Senza giacca e cravatta, trebuie să recunosc faptul că stiam foarte puțin despre zonă, mai ales despre vinurile de acolo. Ei, uite așa am descoperit ca vinul ăsta care are un nas reținut, dar gasești ceva note de caise, pere și citrice. Atac aparent dulceag, aciditate ridicată, structură bună și mai ales mineralitate. Aici intervine partea gastronomică în mod covârșitor, unde creveții cu vin alb și tușa fină de usturoi a produs minuni.
—Am pastrat din vin și l-am gasit lafel de bun și cu salmonul coulibiac. Adică, un foietaj cu somon, orez și spanac, ce reușea să dea
și mai mare savoare vinului la care descopeream că e full body, dar și refreshing, chiar dacă l-as vedea mai potrivit pentru serile ceva mai racoroase pentru cele 13,5 % foarte bine integrate.
—Am mai gustat și alte vinuri, dar cel descris mai su face parte din categoria: cu el nu dai greş.
—
Astfel de proiecte au nevoie de continuitate și de noi idei, pentru că oameni care să se bucure de un vinul bun începi să vezi din ce în ce mai mult, chiar dacă, aparent, întâlnindu-ne atât de des, pare că suntem în cerc închis.
—Aștept cu nerăbdare următoarea călătorie în lumea vinului și a gastronomiei rafinate.
—Până atunci,
—Salute!
—RaSto
—foto by Marius Donici
Home alone
—Mi-e rușine să vă spun la ce oră m-am trezit duminică!
—Am trimis copiii la ștrand la Divertiland și-am rămas singur acasă. Mi-am făcut de lucru prin grădină, dar mai ales am cules caise din pomul vecinului Dan, tăindu-i doua crengi mari cu tot cu caise. Am mai adunat ultimele zece zmeurici coapte, am stropit curtea 3 minute și țuști..
în casă, că era prea cald.
—De curând luasem câteva vinuri pentru test de la Wine Affair. Duminică îi venise rândul viognierului Les Jamelles 2013. Ca să nu-l beau pe mațul gol, mi-am pregătit ceva de brunch, adică 3 aripioare aruncate în wok, doi stropi de ulei, un sos asiatic ciudat … Teriyaky. Nu știu din ce-i făcut, că scrisul pe plic e prea de mic, așa că am turnat doar 3 stropi, apoi ceva chili, am pregătit babysalad și-am pus câteva boabe de fasole roșie dintr-o conservă ce zăcea prin casă. Balsamico, un pic de ulei de măsline, parmegiano și gata… Mâncare de jmecheri, cu trei grisine sărate, să nu zică lumea că nu mănânc sănătos!
—Trecem la lucruri serioase?
—Bine răcit, viognierul s-a lăsat siluit în pahar și „transpira de frică”. Frumoasă culoarea, gălbui-verzui strălucitor, prin broboanele reci. Sigur, aș putea continua cu descrierea aromelor, a gustului teribil de vioi, revigorant și energizant, dar vă propun să ascultați și să urmăriți clipul de aici.
—N-am băut eu prea multe vinuri din soiul ăsta, dar cred că începe să-mi cam placă. Aș mai completa la descrierea foarte bine făcută de Tom Cannavan, că vinul are o amăreală plăcută ce aduce puţin a pelin şi un post gust destul de lung, așa că îi acord cu drag 7 papioane, iar finala masculină de la Wimbledon putea să înceapă fără griji. Aveam o complanie plăcută.
—Odată definitivată ideea despre acest vin și lăudându-mă 
pentru talentul culinar (care se numește: Foame), până la revederea cu Djokovic și cu veteranul Federer, m-am dus să fac ordine prin cd-urile puse aiurea și ia uite ce-am găsit: numa’ bună pentru vara asta care a început așa târziu! Deja mi-e dor (din nou) de mare.
—Enjoy!
—RaSto
Mai multe
.
.
.
.
.
Comentarii recente