C’mon la Simon
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
….Profitând de vacanța elevilor, ne-am dus pentru trei nopți la munte în localitatea Simon, lângă Bran.
Drum curat, incredibil de liber pentru o zi de sâmbătă. Intrăm în localitatea Simon și aici începe circul cu numerotarea caselor. Totul bine și frumos pana la nr. 87, după care depășind două case fără numere afișate ajungem la 223 ! Întrebăm un localnic dacă știe pe unde ar fi numărul căutat de noi, dar acesta ne pune întrebarea maximă: număr nou sau vechi? Pâna la urmă sunăm la pensiune și ne iese gazda în poartă (bineînțeles că nu era nici o firmă deși are site internet).
Localitatea se află pe o vale paralelă cu cea în care se află Moeciu, diferența majoră fiind carosabilul mai bun decât la Moeciu, 
poate și din cauza traficului mult mai redus. Zonă liniștită dar în care ești dependent de mașină, fiind distanțe destul de mari până la pârtie sau alt loc de interes (pantele văii destul de abrupte, plus că majoritatea sunt parcelate și nu ai acces, așa că mergi tot înainte pe drum până dai de un drum forestier și de pădure).
Am avut lapte și caș afumat (excelente) de la văcuțele gazdelor, miere de la un vecin de peste drum (afiș cu „vând miere de pădure”, dar aceasta se terminase așa că am luat polifloră), vinul a fost adus de noi.
….Am fost la pârtia de sanie din Bran (12 lei parcarea in prima zi, apoi am parcat la 20 metri mai jos „for free”), am mai mers prin Bran la târgul vampirilor…pardon „producătorilor tradiționali” de la baza cetății (100 lei kg de carnați!), am trecut și prin Râșnov pe la cetate și pe la peșteră (merită văzute amândouă).
De mâncat în zonă pot spune ca se mănâncă modest, bucătarii având calificare doar în ciorbe, felul doi fiind nesatisfăcător cam peste tot.
Am început cu restaurantul Hilden (nu Hilton cum auzisem și parcă mă luase regretul că uitasem papionul și costumul acasă), unde am aflat mai apoi că lucra fata gazdei. Toți am luat plasă cu felul doi: piept de pui la grătar tip talpă, la fel mușchiul file de porc cu un sos de brânză (de burduf !?) translucid și gelatinos (specialitatea casei!) și nici șnițelul nu a fost prea grozav (o cocă groasă de un deget). La vinuri am reținut prețul lui Cuvee Uberland: 150 lei. La Principesa (recomandat de site-ul „Am fost acolo”) aflată la 50 de metri de cetatea din Bran (cu o firmă aproape insesizabilă, ziua cu o culoare aproape identica cu a tencuielii), nu aveau prea multe feluri de mâncare din lipsa de clienți și cele existente destul de simple, dar măcar au fost OK. La vinuri nu merita sa te uiți.
….Luni am luat prânzul la Casa Râșnoveana unde cred ca am mâncat cel mai prost din ultimii 10 ani (ce am mai râs la întoarcere de colega de serviciu a prietenei cu care am fost și care ne recomandase localul), cafeaua punând capac (aqua chiorensis). De vinuri nu mai putea fi vorba.
….Serile le încheiam de obicei în pensiune, alături de un vin de casă pe care doar fiert l-am suportat, de o bună și superparfumată țuică de caise făcută (ca și vinul) de prietenii cu care am fost și de vinurile aduse din București de mine.
….La Simon multe case au animale (oi, vaci, măgari) în curți, la drumul principal și de aici niște „miresme” de bio adevărat. Asta mi-a dat emoții mari pentru examenul olfactiv al vinurilor. Dar, să trecem la treabă.
….1. 
Artisan Feteasca Neagra 2011-14% alcool. Nas prune uscate, iod. Culoare granat cu o ușoara tenta violacee. Gust de prune uscate ușor afumate. Corp mediu. Postgust mediu. Un vin ok deși nu se ridica la nivelul celui din 2007.
….2. Mavrodafne – 15 % alcool. Culoare roșu cărămiziu. Gust de stafide. Foarte dulce. Corp mediu. Un vin de desert asemănător Kagor-ului moldovenesc, pe placul prietenilor noștri.
….3. Merlot Paganus 2007- 13,5 % alcool. Nas fructat, culoare granat. Corp mediu spre subțire. Gust dominat de vișine coapte și spre final chiar prune uscate si cireșe amare! Tanini medii. Postgust mediu. Un vin plăcut și care s-a dus repede (aveam emoții că nu se va bea, fiind prima seară când am ieșit la un local pentru cină). Din păcate, acest vin nu se mai comercializează.
Îl mai încercasem cu câteva zile înainte și acasă și mă cucerise, obligându-mă să mă reîntorc la supermarket-ul de unde luasem prima sticlă si să mai iau două. Este adevărat ca la prima întâlnire cu el a beneficiat de condiții mai bune de degustare, acasă având un pahar mai profi. La pensiune am avut pahare fără picior și cu peretele gros (gen Dorel), care i-au mai luat din strălucire, plus că l-am lăsat mai puțin la aerare în sticlă (după bere vinul e plăcere sau nerăbdarea a fost prea mare).
….Singura seară la restaurant a fost luni, înainte de întoarcere, când in Simon am fost la un local numit Branderberg (cu specific german) unde totul a fost OK, mai puțin fumul de țigară care ne-a năucit. Am mers (normal) pe bere, dar aveau și vinuri băubile (Budureasca, SERVE).
….La întoarcere ne-am oprit in Sinaia, unde copiii au mai avut o scurtă partida de săniuș (zăpada mult mai multă ca la Bran) intr-o zonă care teoretic era închisă traficului auto iarna, dar (doar suntem in România) unde treceau mașini fără probleme. Am vizitat și parcul castelului Peleș, acesta din urmă fiind închis marți.
Nici aici nu am avut o experiența prea plăcută la prânz la celebra…..
pardon comunista (până și chelnerii păreau din epoca de aur) și foarte scumpa Cabana Schiorilor, unde la fel ca în zona Bran, doar ciorbele au fost bune, felul doi fiind mediocru. Aici Cuvee Uberland costa 195 lei, dar aveau o selecție destul de OK de vinuri (Recas, Davino), bineînțeles foarte scumpe.
….Per ansamblu o ieșire reusită și instructivă, care nu a fost umbrită de nereușitele culinare din restaurantele din zonă (ce ne reamintesc, dacă mai era nevoie, de câte mai sunt de facut pentru a impulsiona turismul de la noi).
.
Mai multeValurile Vinului la Brăila
….Că vinul face bine, m-am convins înca odată la Brăila. 
….Am așteptat să se redeschisă autostrada A2 și-am plecat la drum prin munții de zapadă ai Drajnei și Sloboziei până am dat de-o barcă. Ajunsesem la Brăila, unde unde împreună cu prietenii mei de acolo, am continuat un concept de care m-am ataşat foarte mult: Iubeşte, Ajută, Zâmbeşte!, proiect la care Muzeul Brăilei şi Crama Oprişor nu au ezitat să asigure cea mai mare contributie la reuşita unui eveniment în care un tânar talentat brăilean – Vlad Gabriel Andrei – îşi va putea continua visul de a cânta la un nou şi performant instrument muzical.
….După planuri și analize de organizare logistice și de comunicare, a venit și momentul culminant: 6 februarie, ora 18.15. În una din cele mai frumoase construcții brăilene din centrul orașului – Centrul Cultural Nicapetre, noii membrii ai “conspirației” I.A.Z., au înfruntat frigul și munții de zăpadă din oraș și cu o punctualitate neîntâlnită de mine până acum, la ora 18.30 a început programul pentru care trebuie să recunosc, aveam ceva emoții. Doamna Maria Stoica ne-a prezentat un scurt istoric al imobilului recent renovat, Luminita Tzakis a prezentat Crama Oprișor, Ana Pavel și-a prezentat în avanpremiera creațiile fotografice, iar Cornelia Buzoianu și colegii săi ne-a reamintit câteva cover-uri în ritm de jazz.
….
Mansarda clădirii, un loc absolut admirabil, dar mai ales potrivit pentru evenimente culturale de bun gust, devenise aproape neîncapatoare pentru cele 45 de persoane curioase și dornice să vadă, sa asculte și să simtă lucruri adevărate și frumoase, drept pentru care și noi ne pregatisem vinuri potrivite: sauvignon blanc Caloian 2013, chardonnay La Cetate 2011, rozeul Caloian 2013, feteasca neagră La Cetate 2011 și Drăgaica Roșie 2011. Am avut plăcerea să urc pe „cat walk”-ul de lemn prezentând primele 3 vinuri, timp în care o parte din gazde se agitau disperate să cobor de-acolo. Asemenea oameni cu greutate (la propriu) nu mai călcaseră în jurul marelui vitraliu, doar Luminiţa a mai prins ceva curaj şi mi s-a alătura, evident, ei stându-i mult mai bine.
….După câteva mini-reprize muzicale, au ajuns la degustare vinurile roşii pe care Iulian Grigorescu le-a prezentat cu mare succes, feteasca neagră fiind oarecum vedeta, iar Drăgaica un deliciu, într-un oraș unde vinurile de Oprișor sunt aproape necunoscute.
….
Una din atracții s-a lăsat ceva așteptată, pentru că la final, s-a început licitația pentru o sticlă de ISPITA, preț ce pleca de la 140 lei. Sticla era semnata de autorul vinului Liviu Grigorica, iar faptul că din cele 5000 și ceva de sticle lansate, se vânduseră din noiembrie până acum 3000 și un pic, a făcut ca în nu mai puțin de 15 minute, licitația să ajungă la …420 de lei. Fericita câștigătoare a fost Cristina Grigorescu, ce a ținut sticla tot restul serii ca pe un bebeluș de aur. Diferența obținută urma să ajungă tot în fondul de susținere pentru Vlad Andrei, de la care am aflat că se pregătește pentru Olimpiada Națională pentru violă și căruia toți i-am urat mult succes.
….La final, am aflat ca una din frumoasele doamne prezente și-a luxat piciorul pe ghețuș, dar nici în ruptul capului n-ar fi putut lipsi de la o asemenea seară, drept pentru care a stat până la sfârșit, doar vinurile și muzica alinându-i ceva din durere.
….A fost o seară unde oamenii cu suflet ai Brăilei, muzica, versurile, arta fotografică și vinurile au reunit rețeta de succes a unei seri speciale, care se cere repetată. „Conspirația” Iubește, Ajută, Zâmbește din Brăila e de abia la început, iar lucrurile merg în direcția în care oamenii talentați ai comunității nu se mai simt singuri.
….Succes!
RaSto
foto by Cristina Grigorescu și Octavian Mîță
Vinul și lopata lată
….
Ne-am dorit zăpadă de sărbători. Cu ceva întârziere, ne-a dat-o acum. Pe toată și pe săturate.
….Un amic scria pe facebook ieri, că până în martie va bea numai vinuri roșii pentru că e sezon. O fi, dar în cazul meu, după ce a nins ca la tâmpiți 3 zile și-am trecut de amuzamentul trasului cu sania și a oamenilor rotofei de zăpadă, am ajuns la lopeți.
….La mine în Chitila, se întâmlă exact ca românului emigrat în Canada, care scria un email prietenilor din țară. După ce am lopătat în fața garajului 400 de bucăți lopeți late, vine unul cu fadroma și mi-o așează la loc. 
Schimbăm „amabilităţi” timp de 3 minute, aflu că am rude perverse pe care nici eu nu le ştiam, şi fiecare-şi vede de treaba lui.
….Un singur gând mă ține pe picioare: vinul pus la rece în zăpadă. Dar ca să-l răcesc natural, nu-mi trebuia așa multă. Ieșit din sauna paltonului, a puloverului și fularului până sub nas, îmi iau premiul binemeritat și desfac un Fume 2013 Budureasca. Da, e alb. Și să știți că lângă niște lemne în șemineu, e tot ce-mi doream. Dop elegant, sticlă frumoasă, iar culoarea vinului e galbioră și strălucește perfect în lumina focului. De data asta, acest Fume, are riesling, sauvignon blanc baricat 3 luni și ceva pinot gris. Merită să citiți și descrierea amicul Mihai O., dar care nu pare să semene prea bine cu ce-am găsit eu acum. Din prima clipă răzbate tușa proeminentă de sauvignon, cu tipicitate sa și toate ierburile, socul și florile specifice. Dar mai vin arome de de „lume nouă”, chiar puternice şi ceva fructe coapte, iar baricul e de abia sesizabil. Întregul complex de arome e foarte plăcut şi te provoacă.
….N-am avut timp să pun sofisticării culinare lângă el, dar tot am pus ceva cubulețe de brânză de capră și o mică salată acolo, ca să-i simt mai bine gustul floral sec și cu aciditate ridicată. Spre deosebire e Fumeul 2012, cel de față nu mai trebuie aerat deloc. Ce-i drept, nici nu a avut timpul de evoluție, dar combinația de soiuri dă un gust plăcut de vin tânăr, echilibrat, iar cele 13,5 grade de acool sunt foarte bine ascunse. Concluzia este de vin prietenos, generos în asoceri și sper că în timp va evolua peste cele aproape 7 papioane pe care le-am pregătit pentru el. Postgustul destul de lung mă face să sper că la primăvară vom avea un vin foarte bun și mi-am promis o vizită la cramă.
….Și cum pauza s-a terminat, iar „prietenul cu fadroma” mă pândește, 
îmi iau din nou lopata să ies la zăpadă cu forțe noi. Am de făcut drum cu mașina măine la Brașov și-am auzit că pe A3 sunt probleme. Mi-am luat lopata mare să-i ajut. Aveți grijă pe unde vă faceți de drum prin țară.
….Succes!
….RaSto
Amaury vs Mao Tao
….După povești de la sud de Dunăre, vine și una de pe malul stâng.
….S-a făcut că a imediat dupa ziua mea, pe 16 ianuarie, eram la Brăila. M-am întalnit cu noii mei prieteni de-acolo pentru a pune la cale o degustare, așa că m-am sărbatorit pe malul Dunarii cu Mariana V., Cristina și Iulian G., 
Paul B., Razvan C. și Aurelian I. într-un frumos restaurant, unde a ieșit o ditamai onomastica. Nu ne-am așezat numai pentru organizare, pentru că aveam și-un vin de testat ce zăcea demult prin beciul meu din Chitila: Cuvee Amaury 2011.
….Printre momentele alcătuirii desfașuratorului degustarii și idei care ne veneau neîncetat, noi am notat așa despre vin: culoare galbenă strălucitoare. Pe cand îmi sosește șalăul Mao Tao, adică niște bucățele de şalău înecate într-un sos de brânză și smântână, dăm cu toții cu nasl în vin și regăsim mirosul de citrice abundent, miere și piersică. Iulian ne-o ia înainte și identifică ceva fum și baric. Eu vinul ăsta l-am tot păstrat pentru a găsi o asociere potrivită și bine am făcut. 
Se potrivea foarte bine cu ce alesesem de mâncare, iar sauvignonul în combinație cu rieslingul cu aciditate domoală se înțelegeau perfect. Ușor onctuos, un pic mineral și cu alcool de 13,5 grade ascuns bine în combinația de structură și aciditate, au făcut un success gastronomic. Cum aveam ceva papioane la mine, i-am păstrat minim 7 din ele, pentru că e bun.
….Și dacă nu ne-ar fi cântat niște unii care dădeau mixerul la maxim, ne întelegeam și mai bine, iar notele de degustare sigur ne ieșeau fără să țipăm unii la alții. 
Odată ce cântăreții au domolit strocul horelor și au ajuns la „Drumurile noastre toate”, am terminat şi noi programul degustării din 6 februarie sub deviza Iubește, Ajută și Zămbește, unde Centrul Cultural Nicăpetre ne va fi gazdă, iar iubitorii de vinuri bune brăileni sunt așteptați. Noi am sărbătorit succesul evenimentului în avans și-am „ciobit” un spumant pentru reușita evenimentului.
….Cu bine,
….RaSto
.
.
.
.
Comentarii recente