Un vin, doi producatori
….
Seară de GoodWine. Cine vă spune că activitatea de degustare pe perioada târgului începe la 10.oo și se termină la 17.oo, să nu-l credeți. Sâmbătă seara, prin amabilitatea lui Cătălin Păduraru și a lui Adrian Butuc, am participat la Casa Capșa la o degustare de vinuri portugheze în prezența a trei producatori care au avut un stand la GW sub embema Premium Drinks: Gil Regueiro – Quinta da Casa Amarela, Pedro Marta – Martha’s Porto și Jorge Coutinho – Alta Pontuação.
….Dupa două spumante interesante, a apărut un vin alb despre care țineam foarte mult să vă povestesc. Pe numele său de scenă II Terrior (Dois Terroir) și are o poveste tare specială. Vinul a fost prezentat de Gil Reguiero, owner-ul cramei Quinta da Casa Amarela, într-o portugheză ce ne amintea duios de o telenovelă, însă cu acțiune, suspans, umor și mai ales happy-end.
….
Povestea (în traducerea lui Adrian Butuc) sună așa: la o expoziţie cu vinuri, doi expozanţi cu standuri alăturate, ambii producători de vinuri, se sfătuiesc şi pun la cale să facă un vin împreună. Simplu. Experienţă aveau, posibilități nu mai vorbesc, însă lucrurile n-au mers chiar așa. Legea portugheză nu le permite să ducă strugurii la una din crame, pentru ca proveneau din „apelațiuni” diferite: Monção (Quinta do Regueiro din Melgação) şi Douro(Casa Amarela). Varianta rămasă era să facă fiecare vinul şi să-l asambleze la una din crame, așa că soiurile Alvarinho, Viosinho, Rabigato și Malvasia Fina au fost blenduite de Jean-Hugues Gros la Casa Amarela (Duoro). Ce-a ieșit?
….Cu o culoare galbuie de chardonnay, primul nas îţi dă senzaţia că eşti la cules pe o plantaţie de citrice. O combinaţie plăcută de arome de măr verde, ierburi, citrice proaspete şi soc, foarte apropiat de sauvignon. Gustul depăşeşte mirosul, fiind robust, direct, cu aciditate medie, dar elegant şi foarte plăcut. Nimic nu e strident sau ne la locul său, totul fiind armonios şi echilibrat. Probabil că asta vine din multitudinea de soiuri, unde fiecare a contribuit cu ceva. Post gustul e mediu spre lung, iar vinul este extrem de prietenos și de cursă lungă. Oricând îl recomand alături de un peşte bun, dar şi la cărnuri slabe cu salate proaspete. 
Dois Terroir se apropie de 7 papioane şi jumătate şi-mi va face plăcere oricând să-l întâlnesc, ceea ce vă doresc și vouă.
….Cu Casa Capșa, însă, aș dori să mă întâlnesc atunci când vor ieși din încremeneala anilor ’80-’90, când vor avea pahare potrivite pentru vinuri, decantoare şi când nu vor mai trăi din renumele anilor ’30, punând organizatorii de degustari în situaţii limită. Altfel, am petrecut o seara remarcabilă cu prieteni noi şi vechi, alături de o foarte plăcuta surpriză portugheză: un vin, doi producători, fiecare cu terroirul său.
Bebida saudável!
….RaSto
Foto by Roxana Popa
10 pentru GoodWine
….Pentru mine, GoodWine-ul din toamna asta a început devreme. Vineri la ora 11.oo la conferinţa de presă, mi-am dat seama ce puțină presă scrisă avem, iar interesul media față de vin este cu mult sub calitatea vinurilor și a celor din industrie, în general. De remarcat este că GoodWine-ul a ajuns la a 10-a ediție și, deși, pare puțin față de alte țări, continuitatea este cea care contează.
….În cele de mai jos, am să scriu despre câteva noutați care mi-au atras atenția.
….
După obligatoria fotografie cu Alina (de pe coperta noului număr al revistei Vinul.ro) , la Casa de Vinuri Cotnari s-au lansat două vinuri: Feteasca Neagră din gama Domenii și Grasa de Cotnari (Colocviu la Moscova) 2012- cu o aciditate și un echilibru mai plăcute decât precedenta.
….La standul celor de la Averești, cu mult mai generos și inspirit decât data trecută, am gustat “vinul meu de vară”…Zghihara 2013, care iar mi-a plăcut. Tot aici, dl. Claudiu mi-a semnalat alte două noutăţi: Aligote-ul şi Busuioaca de Bohotin – demidulce. Un lucru e clar: la Averești lucrurile sunt pe un drum bun, iar lansarea sauvignonului blanc se tot lasă așteptată.
…. Wine Princess – a venit cu vinuri sub semnătura Balla Geza și am gustat feteasca regală și roze-ul cuvee, care mi-au plăcut. Roze-ul este mixat din merlot, burgund mare și cadarcă. Am să revin asupra acestui vin cât de curând.
….
Vinuri portugheze la standul Premium Drinks. Chiar noutate, pentru că au fost prezenți și 3 producători dispuși să-ți dea toate detaliile asupra vinurilor prezentate. Aici am întâlnit un vin exceptional fără să exagerez: Dois Terroir 2012, cu o poveste cel puţin interesantă.
….Budureasca, mi-a dar vestea proasta: Fume-ul (etichetă neagră) care-mi placea mie s-a terminat, dar vestea bună a fost că au lansat Oro Manisa 2012, un cupaj dintre tamâioasă românească și chardonnay foarte interesant și promițător. Și aici vinurile sunt din ce în ce mai bune și trebuie neapărat să fac o vizită la cramă.
….Standul vinurilor din Chile era mereu aglomerat, așa că de abia în a 3a zi am reușit să găsesc sauvignonul Viu Manent 2012 Secreto (medaliat cu argint la Premiile de Excelență Vinul.ro) cât de cât rece și care mi-a plăcut. Exploziv în arome, vesel, vioi și prietenos.
….
Crama Oprișor mi-a cam înroșit privirea cu eleganța celor de la stand. Roze-ul 2013 din gama Caloian a fost cel care mi-a plăcut foarte mult, poate și pentru ca doamna Veronica a „scăpat” în el ceva pinot noir. Gând la gând cu bucurie.
Pentru mine aceasta a fost ispita.
….Vînju Mare a venit cu gama „5 Motive” îmbracate cu etichete noi și mult mai atractive, iar sauvignonul demisec e chiar reușit.
….
S.E.R.V.E. s-a grăbit să lanseze rozeurile 2013 și să le și promoveze pe piață, atât Terra Romana, cât și Vinul Cavalerului. Bune amândouă, bine făcute și nu m-ar mira ca pe la sfârșitul lunii martie să rămână fără stocuri. Dacă se bea roze iarna, nu știu, dar eu sigur voi bea.
….Și au mai fost, desigur, destule alte lucruri de semnalat, dar nu vreau să lungesc povestea, încheind cu speranța că primăvara lui 2014 va aduce la GoodWine și alte noutăți, de una din ele urmând să mă ocup personal.
….RaSto
O iubire verticală
De când am început degustările de vinuri, am fost atras de “verticale”. Adică, vinuri de la acelaşi producător, aceeaşi etichetă, dar din ani diferiţi. De exemplu de la Crama Oprişor, La Cetate – Cabernet Sauvignon 2010, 2009, 2008…, etc.
Şi procedam astfel: mergeam prin supermarketuri, mai apoi prin magazinele specializate de vinuri şi căutam aceeaşi etichetă din doi trei ani diferiţi (că mai mult nu o să găsească nimeni niciodată), le cumpăram şi le aduceam acasă. Le desfăceam pe toate, le miroseam şi le gustam pe fiecare în parte. În principiu, încercam să mă prind, cum fac unii de apropie paharul de nas, îl miros adânc cu o figură ce pare întotdeauna inteligentă şi cu ochii daţi peste cap, apoi spun negreşit ce vin este, de unde provine şi mai ales din ce an. Că, doar asta am văzut cu toţii prin filmele gen “007” sau cele cu şi despre înalta societate burghezo-capitalistă. Cred că cel puţin 99,9% din populaţia globului mai crede şi astăzi că aşa ceva este posibil!
În fine, să revenim! Puneam paharele de vin pe masă în faţa mea, le miroseam pe rând, le gustam şi încercam să “văd” diferenţele dintre ele. E bine, cu majoritatea vinurilor trebuie să recunosc că nu mi-a mers şmecheria şi nu am putut să descopăr vreo diferenţă. Mai mult, făceam jocul acesta cu câte un prieten pe care îl rugam să pună el vin în pahare fără ca eu să ştiu din ce sticlă provine fiecare, urmând să-l descopăr singur. Recunosc că de puţine ori am fost capabil să spun fără dubii care este vinul nr.1 şi care nr.2, iar a doua zi, cu siguranţă nu mai eram în stare să le recunosc pe niciunul dintre ele.
Acum, odată cu “experienţa” am început să le mai “bunghesc”, ba mai mult am nişte vinuri preferate, care îmi plac atât de mult, că simt şi acum mirosul şi gustul lor delicat, de parcă le am în faţă.
Şi astăzi iubesc la fel de mult “verticalele”, simt parcă cum vinul trăieşte, cum are o viaţă proprie cu suişurile şi coborâşurile ei, cu ani mai buni şi mai răi. Aşa descoperi adevărata poveste a unui vin şi observi fiecare etapă în care se află. Îl miroşi, îl atingi, te lasă să-l înţelegi, să-i simţi corpul, să-i vezi bogăţiile pe care le acumulează odată cu trecerea anilor. Observi ascensiunea de la copilăria crudă, la maturitatea catifelată, elegantă, până în momentul final care nu iartă pe nimeni…
În ultimul timp am participat la multe “verticale” excepţionale, de la Prince Stirbey – Novac, până la S.E.R.V.E. – Amaury, de la DAVINO – Flamboyant, până la Cramele Halewood – Chardonnay Theia, dar niciuna nu m-a impresionat atât de mult precum Vinarte – Prince Matei. Poate că asta mi se trage şi de la faptul că am repetat aceasta verticală în doi ani diferiţi (toamna trecută şi aceasta) şi am putut observa evoluţii şi decăderi spectaculoase. Dacă anul trecut am avut parte de 10 vinuri între anii 1998- 2008 (în anul 2005 nu a fost făcut Prince Matei), anul acesta s-a mai adăugat Prince Matei 2009. Dacă anul trecut am fost profund impresionat de cel din 2001 (care şi anul acesta a rămas la fel de bun), anul acesta m-a cucerit 2003 (care anul trecut nu mi-a spus mare lucru). A evoluat atât de frumos într-un singur an vinul din 2003, de m-a lăsat cu gura căscată. De bucurie bine-nţeles!
Dacă anul trecut mi-a plăcut 2007, anul acesta m-a dezamăgit puţin, dar am fost încântat de 2008, căruia eu îi prevăd un mare viitor (sper să nu mă înşel deoarece mi-am umplut pivniţa cu Prince Matei 2008). La ambele degustări însă, mi-au plăcut la fel de mult Prince Matei 2002. De aici a nu se înţelege că restul anilor pe care nu i-am pomenit nu ar fi excelenti, numai că eu v-am vorbit despre anii care mi-au lăsat o impresie mai puternică!
Una peste alta, aceasta este una dintre experienţele care m-au marcat în materie de vinuri, şi o consider un regal al degustărilor. Dacă aveţi ocazia, nu rataţi!
P.S. Mulţumesc pentru foto tovarăşului Dan Savulescu şi Degustătorilor De Vin Neautorizaţi şi Vinarte!
Bogdan
Mai multe
.
.
.
.
.
Comentarii recente