2 la Pahar. Episodul 2. Azi, cu Cori Grămescu
….Într-un interval de 2 săptămâni am trecut de la schimbatul cauciucurilor de iarnă, la zi o de plină vară, aşa că ieri am luat primul prânz pe 2013 la terasă, la restaurantul Casa Basarab. Aveam întâlnire cu un roze, dar mai ales cu Cori Grămescu, care a venit la întalnire asortată la campania Primavara în Roze. Pe Cori o ştiti de la emisiunea Marele Câştigătorde la Antena 1, din 2010. Cu Cori m-am cunoscut prin intermediul programului de leadership Erisma, în 2008, când ne-a ajutat să ne organizăm la filmarile lui Rocky X, ca participanţi la Teachers Film Festival.
….În aceeaşi perioadă, Cori punea bazele unei săli de gimnastică aerobică, pentru întreţinerea, remodelarea corpului şi Pilates, astăzi, binecunoscuta Lady Fit Gym. Am vorbit mult despre programele sălii, despre nutriţie, efectele benefice ale unui pahar de vin, diete şi despre mâncatul sănătos, remarcând placerea de a găti pe care o are Cori. Totodată, am descoperit cunoştinţele ei despre vinurile făcute în casa de la ţară: vinul de butuioagă şi vinul de vorbă lungă, acele “soiuri” olteneşti din zona Pleniţei, nu departe de zona Segarcei, zonă din care aveam un vin chiar pe masă la degustare. 
….Dar ce ne spune rozeul din 2012 de la Domeniile Coroanei Segarcea? La culoare e frumuşel, limpede şi strălucitor, asemănător cu siropul de cireşe, cu tentă uşoara portocalie. Iniţial, nasul nu ne-a dat pe spate, dar zgâlțâindu-l bine-bine începe să ne trimită ceva “semne” de agrișe, fructe roșii de pădure, preponderent coacăze, dar și ceva fragi. Mirosul e din ce în ce mai plăcut și când iei prima înghițitură, îl simți acrișor, acidulat și vioi. Cu mâncare, devine din ce în ce mai prietenos. Fiind foarte generos cu asocierile culinare, noi am servit calamari la grătar, salată verde și focaccia cu usturoi (Cori, care servea și post) și pui picant cu legume și salată (eu, care servesc de toate). Alcoolul (13%) se simte un pic cam tare la început, dar cu a 2a și a 3a gură devine simpatic. L-am apreciat amândoi ca fiind un vin agreabil de terasă și îi acordam 7 ppn-e.
….În timpul mesei, întrebam ce facem cu gurmanzii care țin la siluetă? Ei bine, răspunsul a venit prompt și tăios: le dăm să mănânce cărnițe slabe cu legume multe în cadrul unor experiențe culinare inedite! Pac! Ăsta fiind și un nou proiect la care Cori se gândește, pentru ca în curând urmează să-și ia și atestatul de nutriționist. Ei și cine sunt clienții sălii? 100 % femei. Doamne care vor să slăbească deștept, cele care vor să se întrețină, mămici după nașteri recente și în general, femei sănătoase la cap, care cer sfaturi și se consultă asupra tipului de antrenament și nutriție potrivit. “Și nu lucrez cu pițipoance sau mondenitățuri, pentru că sunt foarte autoritară, nu admit întârzieri și când avem program de gimnastică, facem gimnastică”! spune generalul Cori.
….Vinul nostru se transformase într-un adevarat vin de vorbă lungă, însa timpul ne presa, Cori fiind o femeie cam busy, împarțind puținul timp între sala de gimnastică, cursurile de medicină (anul întâi) și cookingul de plăcere acasă, fiind o pasionată a rețetelor naturiste și nu numai.
….Ne despărțim și la final îmi face o recomandare scurtă și usturătoare, care mă face să intru în pământ de rușine, pe cât sunt eu de mare. O să mă gândesc serios. Cică, am vreo 2 kile in plus! 🙂
….Spor la dietă, că tot vine Paștele!
….RaSto
Nici “Sfântul Gheorghe” nu mai e ce-a fost…
….Azi e zi de sărbătoare. Ce face românul azi? Aţi ghicit, mănâncă şi bea fiecare după posibilităţi: mici să fie… şi ceva bere, că de restul numai manele!
….Atunci repede şi eu, am pus nişte legume la grătar – ca de, sunt mai sofisticat, lângă un pahar cu suc de lămâiţa. Ha! Ha, ha, ha! Ce ne-am mai distrat…
Bine-nţeles că am umplut grătarul cu coaste de berbecuţ şi pastramă de oaie. De acomodare cu Paştele… Şi am lăsat la zvârcolit pe grătar şi o mână, două de “Pleşcoi” (cârnaţi desigur), numai şi numai pentru a servi masa cu madame Udrea în gând! Aşa sunt eu: cum văd plescoiu’ cum mi-o şi imaginez pe madame Udrea! Habar nu am de ce?! Dar, vă spun: mi-o pot imagina, bine, bine de tot! I-am învăţat şi pe prietenii mei, dar cu rugămintea de a-şi imagina doar câte una , să ajungă la toată lumea!
….Acum o să mă întrebaţi, dacă eu şi prietenii mei doar atât ştim să facem? Să facem grătar după grătar, să bem vinuri după vinuri, cu tot felul de “Femei Pleşcoi” în gând? Sincer… DA! Păi dacă atât mai putem?! Pe deasupra ni se pare o îndeletnicire foarte plăcută, deloc periculoasă şi poate onestă, cu care am dori să trăim până la adânci bătrâneţe. Dacă se poate şi după…
….Acum vinul: Viña Tondonia Reserva 2001, la preţul de 20,10 euro aici, că de… este sărbătoare! Cică are 95 puncte Parker, 93 Decantalo, etc.
Este un vin clasic de Rioja, iar ca varietăţi de struguri conţine: Tempranillo, Garnacha, Mazuela şi Graciano.
….Culoarea este rubiniu cărămizie, dar ce m-a impresionat este faptul că avea o limpiditate şi o strălucire excelente. Nasul debutează cu note de piele, minerale şi puţină visina, urmate de condiment (piper, ardei iute) din belşug. Din planul doi, răzbat tuşe de vanilie, lemn dulce, alături de puţin tabac. Una peste alta „nasul” are o expresivitate şi o elegantă de invidiat. Apoi, gustul vine cu ceva fruct într-un corp uşor, dar sofisticat. Taninii sunt foarte fermi, iar aciditatea bună. Final lung, dar nu foarte intens. Alcoolul de 13% este integrat, nu se simte. Un vin expresiv, bun, dar nu cred că poate depăşi 88, maxim 89 puncte Parker nici în visele lor cele mai bune.
….Nu punctez vinuri şi nici nu sunt vreun specialist în aşa ceva, dar prin comparaţie cu alte vinuri băute de mine din aceiaşi struguri şi din aceeaşi zonă, acesta nu e vin care să ajungă sau să fi ajuns vreodată la 95 de puncte. Doar, dacă „Parkerii” erau rupţi de beţi, morţi lângă butoi cu furtunul în gură. Părerea mea…
….Oricum nu vă gândiţi că nu l-am terminat relativ repede şi că dacă mai aveam nu am mai fi băut. Vinul este excelent, dar până la 95…
….Vă urez degustare plăcută!
…Bogdanogdan
Week-end cu soare
….Am avut un week-end frumos, cu vreme bună și destul de călduros pentru lucrările de primăvară de prin curte. 
Îmi planificasem o grămadă de lucruri de făcut: de tuns iarba, de vopsit gardul pe interior, de dezmembrat foișorul, montat pompa de apă și de făcut curățenie. Cum singur nu puteam dovedi atâtea cazne, am organizat o clacă cu câțiva vecini, punând la dipoziție sculele, vopseaua, compresorul, sfaturile tehnice, dar și grătarul, micii, fripturile și vinul. Unul din vecini ne-a ameninţat cu un aligote de Niculițel și era să ne speriem când am ajuns la a 3a sticlă. Odată cu sfârșitul mesei de prânz, am dat vina pe soarele care ne bătuse în cap, că ne cam moleșisem.
….După ora 6, când dogorelul începuse să se dea pe după nori și ne văzusem cu treburile aproape gata, am zis să sărbatorim reușita acţiunii, fără accidente de muncă şi mai ales ca toţi aveam toate degetele întregi. Am trecut la un vin, cu care mai tot anul m-am întreținut foarte bine şi se cam lăsase aşteptat la masă: Terra Romana Millenium Alb 2011 de la SERVE.
….Cu puteri supraomenești am reușit să deschid prima sticlă, trăgând de tirbușon 
ca ospătarii de birt din Tărtășești, dopul scoțând un pocnet de s-au zdrăngănit termopanele în gara din Chitila. Febra musculară se instalase în tot corpul și mă rugam la Dumnezeu, ca măcar mâna dreaptă sa mi-o lase validă, pentru a duce paharul la gură. Am luat repede un boţ de pâine și un colţ de caşcaval să-mi dreg laboratorul ca să vă pot spune așa: la culoarea felinarului (că era deja seară bine) e gălbior cu inserții timide de verzui și strălucitor, ca ochii mei la ora aia.
….Ducându-l la nas, printre miresme de flori și fructe coapte, vine și o nuanță mică de petrol, dar dacă-l lași 3-4 minute turnat în pahar, ea dispare și revin tușele de citrice și chiar de piersică. Millenium alb e un cupaj de sauvignon blanc cu riesling și nu ai cum să nu-l îndrăgești de la prima gură. Toate aromele zglobii din nas se regăsesc și în gust. Socul (ca să nu mai povestesc de pisoi) și fânul cosit de la sauvignon, se rotunjesc bine cu rieslingul, împlinind o textură elegantă, fină și tare prietenoasă. Cele 13,5% de alcool sunt în echilibrul bun și dau consistența și structură. Milleniumul alb îi zice bine și la post gust, având șmechereala aia de vin care se bagă-n sufletul tău și care, când te ridici să mai aduci din casa vreo farfurie sau scobitoare, te trimite să mai iei de la rece încă o sticlă. Cele 7 ppn-e sunt pe deplin justificate.
….L-am băut cu plăcere și nesaț, lângă un cașcaval de oaie, la finele unei zile istovitoare.
….Iugi și Alex, cărora le mulțumesc pentru ajutor, cât și consultanților pe probleme tehnice Dan și Make, toți ne-am admirat iscusința și priceperea din curte, care de-abia se mai vedea de sticle și de pahare.
….Week-end-ul următor continuăm lucrările şi revenim.
….Noroc,
….RaSto
Blogăraşul cel isteţ!
….Vine grăbit prietenul meu şi zice: băh, tu te pricepi la vinuri sau eşti un papagal ca şi restul blogărilor de vin? Nu sunt prietene, mă pricep pentru că sunt băiat deştept şi nici nu am capul mare; chel, da!
….Atunci scoate din sân o sticlă îmbrăcată într-o pungă de hârtie (made în alcoolicii anonimi din America), se autoserveşte cu un pahar, toarnă în el şi mi-l întinde. Zi mai deşteptule cu capul mic, “ce avem noi aicea”, dacă tot te dai mare cunoscător într-ale vinurilor!
….Iau paharul de picior îl duc spre lumină şi văd imediat cum se reflectă undele de 540-590 nanometri, în timp ce toate celelalte instantaneu sunt absorbite. Frumoasă culoare zic!
….La o privire mai atentă îmi dau seama că această minunată culoare nu e dată nicidecum de flavonoli, care teoretic sunt demult depuşi, ci de către alţi polifenoli – adicătelea, nebunaticii leuco-antociani şi o doză mică, mică de tanin. Mai văd şi un mic reziduu de clorofilă, dar după limpiditate mai mult ca sigur, vinul a fost tratat cu carbon decolorant.
….Amestec paharul pregătit să miros acest vin şi observ cum capacitatea moleculelor de a se lipi este relativ redusă, deci vinul este unul băubil, de nu te faci “cui “după primele două, trei guri mai însemnate.
….Duc paharul spre mucoasa olfactivă, aia de 5 cmp pe care o am, şi simt cum se umple de carbon, hidrogen şi oxigen. Hai, să nu vă ţin în tensiune cu termini ştiinţifici şi să vă povestesc în limba romana despre substanţele de mai sus: este vorba desigur despre alcool, esterii şi eterii prezenţi în vin, dar surpriza! La un moment dat mucoasa mea olfactiva simte ca un vânt de primăvară o tuşă de sulf şi azot. Nu, nu era de rău pentru că prezenţa sulfului nu mi-a provocat un miros neplăcut, ci mai degrabă complex, făcându-mă atunci să înţeleg totul… Explodând de bucurie am urlat: te-am prins vrăjitorule! Tu nu poţi fi decât faimosul – Sauvignon Blanc, chiar şi aşa camuflat în zdreanţa aceea de hârtie!!!!!! Iar acum, că te-am descoperit aşa uşor o să te beau dintr-o răsuflare! Să moară cine ştiu eu de ciudă…:)
….P.S. Nu vă povestesc despre arome şi gust, pentru că m-aş întinde pe încă 30-40 de pagini şi nu doresc nicidecum să vă plictisesc!
….Bogdan
.
.
.
.
Comentarii recente