1 Decembrie sărbătoare cu degustare
….Cum sărbătoreşte românul aşa ceva? Bineînţeles în stilul caracteristic, se îmbuibă până “plezneşte” şi bea până cade sub masă. Dacă vrei să fi mai cu moţ, faci toate aceste lucruri departe de casă, cum ar fi la munte.
Pe Valea Prahovei de exemplu, după un plăcut drum de patru, cinci ore de mers între Bucureşti şi Predeal. La întoarcere… Dumnezeu cu mila, e loc şi de mai bine!
Eu, cum credeţi că am sărbătorit? Bine-nţeles că româneşte cu moţ, deci împreună cu un grup de prieteni am fost la Predeal în frumoasa pensiune “No.107”. Şi cum spuneam, pe lângă tradiţionalul ciolan cu fasole am gândit “să o punem” de o degustare, care cu siguranţă ne va rămâne în memorie multă vreme de aici înainte. Asta nu pentru că ne-am îmbătat ca porcii, ci pentru că a ieşit o seară minunată cu multă distracţie şi voie bună.
Acum o să vă povestesc despre degustare, bănuind că la ciolan cu fasole se pricepe toată lumea. Degustarea a fost numita “Drept la ţintă” şi a reprezentat o competiţie între vinuri româneşti şi chiliene degustate în orb. Toate vinurile au fost din soiul Cabernet Sauvignon (cu o mică excepţie – unul a fost asamblaj dar, cabernetul sauvignon era în proporţie de 90%). Degustarea a fost făcută cu perechi de vinuri de pe acelaşi palier de preţ şi aproximativ aceeaşi vârstă exceptând prima pereche, unde am vrut să punctăm deosebirea dintre un vin proaspăt şi unul puţin mai vechi (3 Hectare 2007). Trebuie să vă spun că acest tip de competiţie între vinuri a fost copiat după ideea celor de la vinul.ro şi anume degustările numite K-Wine, care mie personal mi-au plăcut la nebunie.
Acum perechile de vin alese:
VINURI CHILIENE
1. Concha y Toro Frontera-2011;
2. Misiones de Rengo Varietal-2009;
3. Concha y Toro Casillero del Diablo2011;
4. Cono Sur Reserva-2011;
5. Tarapaca Grand Reserva -2010;
6. Misiones de Rengo Cuvee-2009;
7. Marques de Casă Concha -2009;
8. Errazuriz Max Reserva -2009;
VINURI ROMÂNEŞTI
1. 3 Hectare – Murfatlar – 2007;
2. Privat Reserve – Cramele Halewood – 2010;
3. Terra Romana – Serve – 2010;
4. Avincis – 2011;
5. La Cetate Miracol – Cramele Oprişor -2010;
6. Prince Ştirbei – Agricolă Ştirbei – 2008;
7. Crama Oprişor – 2010;
8. Soare – Vinarte – 2007
Dacă cineva nu a înţeles cum s-a desfăşurat concursul, vă explic: au fost puse în pahare diferite câte două vinuri (1 cu 1; 2 cu 2; etc) fără a ştii care este românesc şi care chilian. Fiecare participant a votat prin ridicarea mâinii, vinul care ia plăcut cel mai mult. Apoi, vinul care a primit mai multe voturi a fost declarat câştigător.
Mare mi-a fost surpriza când am văzut cât de mult sunt apreciate vinurile româneşti! 3 Hectare de la Murfatlar a fost recunoscut de mulţi dintre participanţi, semn că este un vin foarte cunoscut şi consumat. La fel şi Privat Reserve de la Halewood, sau Terra Romană de la SERVE. Avincis a făcut “valuri”, fiind un vin care a reuşit să impresioneze, mulţi participanţi fiind interesaţi de preţ şi locurile de unde poate fi achiziţionat. Despre Prince Ştirbei, toată lumea a căzut de acord că este un vin deosebit, la care se vede clar amprenta oenologului. Dealtfel, a fost vinul care s-a terminat primul! 
La Cetate Miracol a fost primit cu bucurie, iar despre Crama Oprişor – C.S.2010 toţi au fost de acord că este un vin care se poate bea şi acum, nu trebuie neapărat să mai aştepte câţiva ani. Şi plecând de la această concluzie toţi s-au pus pe treabă şi l-au epuizat instantaneu. Soare 2007 a ţinut piept cu succes competitorului sau, care a fost unul de excepţie. Aici părerile au fost împărţite, vinurile având stiluri total diferite, dar şi aşa Soare 2007 a strâns foarte multe voturi şi foarte muţi doritori de al vedea în cramele proprii.
Oricum, toată lumea a fost impresionată de calitatea vinurilor româneşti şi de paşii mari care au fost făcuţi în ultimii ani. Nu este mai puţin adevărat însă, că preţurile de vânzare nu au fost întotdeauna foarte aplaudate. Una peste alta a ieşit foarte bine. A fost o seară nemaipomenit de distractivă, socializarea fiind cuvântul de ordine. Despre gazdele noastre numai cuvinte de laudă, iar locaţia aleasă – crama pensiunii “No. 107” este una de excepţie, care parcă cere astfel de evenimente zilnic. Majoritate participanţilor ne-au lăudat efortul şi au fost curioşi să afle când organizăm viitoarea degustare. Prin modestia care mă caracterizează vă asigur că ceilalţi nu au făcut-o decât din timiditate (despre laude vorbesc acum), sau pentru că i-au copleşit emoţiile. Îi anunţ în schimb pe toţi, că seria acestor degustări va continua, următoarea fiind gândită undeva între sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lui februarie, iar vinurile alese vor fi de excepţie. Aşa că, dacă mai doreşte să se alăture cineva grupului nostru este aşteptat cu plăcere, iar noutăţile o să am grijă să le scriu de cum apar pe acest blog!
La mulţi ani tuturor de ziua noastră naţională!
Bogdan.
1 Decembrie în inima fostului imperiu
….Am profitat de ziua liberă din 30 noiembrie ca să fac o mică excursie cu Alexică la Viena. Nu e prima oară când sărbătoresc Ziua Națională a României 
-Ziua Marii Uniri în inima fostului imperiu austro-ungar. E adevărat că rezist cu greu să nu vizitez, aproape an de an, târgurile de Crăciun din Viena, care imi crează o stare de bine și mă montează pentru o lună ce se anunță mereu foarte agitată – sfârșit de trimestru, de an etc. Cel puțin pentru copii e o mare încântare să vadă seara căsuțele-standuri frumos rânduite și ornate cu globuri dintre cele mai frumoase, jucării, ca să nu mai vorbesc de ceaiurile (și cu alcool), gogoși, gofre, turtă dulce…Hmmm…
….Și împreună cu alți amici din țară și puștiul lor Tudor, am luat-o de dimineața spre Prater, chiar de 1 Decembrie, într-o zi foarte senină și deloc friguroasă. După turele „impuse” de perechea de zurbagii Alex-Tudor prin roata mare, mașinuțe, tunelul groazei și plimbare pe acorduri de vals cu poneii, ne-am îndreptat spre Belvedere, la unul din târguri. Dar informat fiind că în apropiere de frumosul palat se află și Ambasada României în Austria, am zis că e frumos să salutăm și noi niște conaționali de Ziua Națională. Liniște, pustiu, totul închis și iar liniște. Am făcut o poză cu tricolorul și ne-am dus să luăm masa de prânz într-un loc unde știam că se mănâncă bine. Langă Stadtpark se află o berărie pe care nu o ratez niciodată pentru minunatele coaste de porc.
….Comandăm fiecare ce trebuie și lansez surpriza: scot din rucsac folia cu etichete de lipit pe faţă cu tricolorul românesc şi un mic steguleţ 
cu suport de pus pe masă, așa, ca pentru negocieri. Ospătarul face ochii mari, îi explicăm care-i „necazul” cu noi şi îi cer un vin alb sec. Îmi indică Grüner Veltliner. Miros, gust şi mă simt răsplătit pentru tot efortul fizic din ziua de 1 decembrie, mulțumindu-i pentru recomandare. Eu cerusem niște coaste picante și nu trebuie să vă spun din câte guri se poate termina o sticlă de vin foarte prietenos. Dar să nu ne-ntindem la amănunte și să trecem la descrierea vinului.
….Sticla are un screw-cap civilizat și o etichetă fantezista „GruVe”. Soiul e local și se mai cultivă prin Cehia și Slovacia. În nas îți vin ceva tente de sauvignon și ceva riesling, dar nu numai. În gură de pleznește cu blândețe o aciditate mare, dar plăcută. Amestecuri de acrișor cu dulce și iar revine prospețimea aia plină de aciditate. Nu se văd bule în pahar, iar acidul se simte numai în contact cu limba și obrajii. Picanteria din gură, dată de coastele iuți și cu „pompierul” ăsta Grüner fac o pereche aproape imbatabilă. Și mai ciocnim și ne mai urăm de normalitate acasă și sting iar incendiul mocnit din gură. La doar 11,5 % alcool, eu îl văd un vin de vară de mare succes. Nu mai lansez asocieri cu mâncarea pentru că nu ne potrivim toți, așa că nu-mi rămâne decât sa vă urez să vă întâlniți cu Grüner Veltliner și să-l sorbiți ceva mai temperat decât am făcut-o eu și într-o companie cât mai agreabilă și cu ocazii cât mai plăcute.
….La mulți ani, România !
….RaSto
Târgul de vin sau Târgul beţivilor
….În weekend-ul trecut a fost târgul de vin, pe numele lui adevărat Good Wine. 
A scris şi Răzvan părerile lui pe acest blog, o să le scriu şi eu pe ale mele, iar la sfârşit vă rog să-mi spuneţi dacă se potrivesc cu ale voastre.
….De la intrare te întâmpină două domnişoare care îţi iau banii şi cum asta nu ar fi destul, îţi leagă repede un “atârnici” de gât. Acest “atârnici” conţine un pahar cu care, spun ele, vei degusta toate vinurile din cadrul târgului. Ce să zic, de mult nu am văzut o idee mai tâmpită, dar am hotărât ca la acest eveniment să suport toate umilinţele fără comentarii. Şi uite aşa, precum boul cu talanga de gât, o iau la picior printre standuri, de am impresia că toţi ochii sunt aţintiţi asupra mea şi toţi oamenii râd de mine pe sub mustăţi. Totuşi a fost prea mult pentru mine, aşa că revin la demnitatea de om, îl dau draq de “atârnici “şi hotărăsc să degust numai vinurile de la standurile care îţi pun un pahar la dispoziţie. Şi ce să vezi: spre plăcută mea surprindere, am putut degusta vinuri la absolut fiecare stand unde am dorit acest lucru.
Dar ce să cauţi la un asemenea târg în afara faptului de a avea o poveste picantă de împărtăşit amicilor, asumându-ţi eticheta de beţiv, milog, alcoolic sau tip extravagant cu nasul pe sus?
….Eu găsesc două motive importante pentru care este indicat să vizitezi astfel de târguri.
….În primul şi în primul rând poţi degusta foarte multe vinuri, vezi care îţi plac sau nu, fără să dai bani pe fiecare în parte. Afli preţurile şi magazinele unde le găseşti pe cele pe care ţi le doreşti şi foarte multe informaţii despre aceste vinuri direct de la producători. Apoi, ai ocazia de a degusta vinuri mari, scumpe pe care în mod normal foarte puţini dintre noi ni le putem permite.
Pentru mine, de exemplu, a fost o reală încântare să văd evoluţia vinurilor din categoria celor de colecţie de la Crama Oprişor cum ar fi: Cutia Paleologu, Fragmentarium, Passarowitz sau chiar Smerenie şi să ascult explicaţiile doamnei Luminiţa Tzakis, drăguţă ca întotdeauna. Sau aici am descoperit vinuri noi interesante cum este vinul desert “Nectar of Transylvania” de la Crama Liliac pe care sincer, dacă l-aş fi văzut pe raft nu l-aş fi cumpărat niciodată nebănuind cât este de bun. Ori, Busuioaca de Bohotin de la Casa de Vinuri Cotnari sau Chardonnay-ul de la Crama Ostrov. În fine, am aşteptat cu sufletul la gură reîntâlnirea cu excepţionalele vinuri de la Agricola Ştirbei, Domeniile Săhăteni sau Vinarte şi oamenii minunaţi din spatele acestora. Sau cu prietenul meu Alfred Binder cu care am făcut cele mai frumoase cursuri despre vin şi cu Sauvignonul Blanc 2011 de la Villa Vinea, pe care-l păstoreşte.
….În cel de al doilea rând, aici este singurul loc unde poţi afla toate poveştile din spatele vinurilor care te interesează. Şi după mine, acesta e cel mai important aspect. În ziua de azi toate vinurile, sau aproape toate sunt bune, dar le cumpărăm în special pe cele care au o poveste frumoasă în spate. Vinul fără poveste e ca PRO- TV-ul fără bestialele violuri de la ora cinci sau Gina Pistol fără “Poponeţ ”!
….În ziua de azi, în viaţa asta nedreaptă şi meschină nu contează nimic mai mult decât “povestea”! Ea zideşte lumea, ea o dărâma; ne e idol sau demon, e spiritul care ne călăuzeşte judecata.
….Cam aşa s-a întâmplat şi cu mine la acest târg, unde m-am îndrăgostit de vinurile de la SERVE, plecând de la poveste. Povestea lor mi-a umplut crama personală cu Terra Romana – Cabernet Sauvignon 2010, pe care îl găsesc a fi un vin bun sau povestea celor de la la Sarica Niculiţel cu Băbeasca Neagră 2011, încadrându-se amândouă în eternă poezie: “bineînţeles că străinii pot să facă, dar noi nu“!
….Şi uite aşa, după trei zile de târg cu inima plină de poveşti şi pasiune, m-am întors acasă mai bogat ca spirit, dar de ce să nu recunosc şi trăgând după mine încă vreo jumătate de crama, măsurată în sticle de vin.
P.S. De la acest târg am nu singur regret: nu s-a mai ţinut din lipsă de participanţi verticală Prinţ Matei de la Vinarte. La acesta aş participa şi de două ori pe zi, aşa că nu înţeleg cum de nu a fost nimeni interesat. Va rămâne, desigur, misterul vieţii mele…:)
Bogdan
Good Wine
Fluturi și culori la Good Wine
….Vitis Metamorfosis 2011
….
Prima dată când am băut acest vin, a fost într-un bistro din București, împreună cu câțiva foști colegi, urmărind meciul de fotbal România-Olanda. Și datorită ambianței, dar mai ales datorită scorului, nu mi-a mai venit cheful de scris. L-am redegustat de curând asistat de agreabila doamnă Ruxandra din partea Cramelor Halewood în standul de la Good Wine, în ziua a doua, sâmbătă.
….Este un cupaj dintr-un sauvignon blanc și o fetească albă, îmbuteliat într-o sticlă ce are o etichetă de ținută.
….Și mi-am notat așa: culoare cu un galben-verzui 
foarte frumos și strălucitor, cu miros puternic de flori de câmp, lime, corcodușe verzi, dar și o tentă de vanilie subțire (nu-mi dau seama de unde ar veni), foarte plăcut și proaspăt. În gură simți o succesiune de arome florale dulci-acrișoare, dar se termină acrișor bine de tot spre sec. Îti dă impresia unui vin tare, deși are 13 % alcool și fiind foarte sec, iți crează nevoia de apă și mâncare. Pe spatele frumoasei sticle scrie cu ce se asociază acest vin. Eu l-am redegustat cu sărmăluțe de post, cam picante, ceea ce i-au dat vinului mai multă savoare. Deși știu că-mi voi atrage oprobiul public, eu l-aș încerca și la sărmăluțe cu carne de porc. Vinul nu are un post gust extrem de pronunţat, dar gustul de sec persistă o vreme.
….La aproape 30 lei în magazinele cramei, vei avea parte de un vin, care asociat cu mâncarea care-ți place, poți face chefuri sau petreceri reușite. Îl recomand exclusiv amatorilor de vinuri seci.
….Vă doresc fluturi în stomac.
….RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente