City Break la… Sibiu
—Mi-am luat masina noua! Am renuntat la Smartul cu care 
(probabil) ajunsesem proverbial si fiind amator de masini mici (foarte mici), am pornit in week-end la drum cu noul i10 GPL, poreclit Ouțul. Azimut: Sibiu!
—Nu poti stabili recorduri de viteza cu o astfel de masina cand plinul de GPL te costa sub 50 de lei, dar am ajuns repejor, asa ca am putut sa vizitez pentru prima data Muzeul Brukenthal. De mult imi doream sa vad muzeul pentru ca citisem cate ceva despre gospodarul sas, iar aici am vazut si picturile originale ale lui Gonzales Conques – Cele cinci simturi – transpusa in una din colectiile de timbre la care tineam mult in copilarie.
—
Pe langa ce mostenise de la socrul sau (primar al Sibiului), baronul Samuel Brukenthal a apucat sa faca ceva avere si pe timpul cat a fost guvernatorul Transilvaniei, astfel ca la sfarsitul 
mandatului s-a pus pe construit propiul palat, maricel si tocmai bun de vizitat astazi ca muzeu. De unde s-o trage astazi expresia de ”baroni locali”?… nu stim, dar cred ca e veche.
—Doar la cativa zeci de metri de muzeu se afla Biserica Evanghelica din Sibiu. Veche de sute de ani. Totul e impresionant si aici. Constructia in sine, istoria si ceea ce se intapla in jur. Chiar in spatele bisericii se afla o cocheta cafenea… Cafe Wien, cu doua terase si tot dichisul. Dar nimic nu e intamplator … aici urma sa aibe loc si un mic concert al trupei locale Electric Band si locul unde urma sa ma intalnesc cu amicul Daniel D.
—Se cuvine sa spun ca aceasta „cafenea” are o lista de vinuri foarte interesanta, pahare potrivite, 
personal amabil si un view de invidiat. De aici poti vedea zona de case a vechiului oras. Daniel a discutat cu ownerul – Ovidiu, si ne-a permis sa degustam vinuri cu care fiecare venisem. Am deschis, mai intai, un viognier bulgaresc din 2016 de la Alexandra Estate, vin pe care-l adusesem de la Sofia, cu ocazia festivalului de vinuri si concursului BIWC de la inceputul lunii iunie.
—E unul din vinurile cu care mereu ma impac foarte bine. Aroma, aciditate, fruct, nivel de alcool, nivel de zahar, corp… toate in echilibru. Nici 2016 nu se dezminte. Asa ca in acorduri de jazz-rock-pop… s-a dus cam repede. Da-i cu povesti, cu noutati, cu ceva papica… pe acorduri de I Can’t Dance si Proud Marry „s-a insinuat” in pahare unul din 
vinurile preferate ale lui Daniel… Assyrtiko by Gaia 2014. Aici treburile incepusera sa fie mai serioase, la fel si norii care se apropiau de noi. Alaturi de mancare, de muzica adolescentei mele, a intrat vinul ca gaia-mațu… și repede. Mineral, arome de citrice, iz de vanilie, robust și curgător, ne sclipeau ochii ca lumina fulgerelor ce veneau rapid spre noi. Primii stropi de torentiala mai rau ne-a intaratat si daca n-ar fi udat sculele bandului, cred ca ne uita Doamne-Doamne pe-aclo in ploaie, ca noi eram in forma.
—Promit ca la viitoarea intalnire cu Daniel sa vin si mai bine pregatit, iar vremea sa nu ne joace feste.
—Voi, nu uitati sa treceti pe la Cafe Wien, eu promit sa revin. Soon!
RaSto
Mai multeSa fie 10, Iannis! … la Grampsas Winery
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—A doua cramă vizitată în timpul sejurului de o săptămână în insula Zakinthos a fost Grampsas Winery, de care aflasem când mă interesasem de obiectivele oenologice de pe insulă. Si pentru ca Vasilis Ioannou mi-a recomandat-o ca având cele mai bune vinuri, nu am mai ezitat și am plecat 
să o vizităm.
—După un drum sinuos, GPS-ul purtându-ne prin livezi de măslini, pe alei nu mai late decât un Matiz (chiar și o capră având un gabarit prea mare), am ajuns la cramă. Destul de discret anunțată pe o plăcuță de lemn scrisă în grecește (am constatat și la plecare, când am luat-o pe alt drum, că nu era absolut deloc semnalizată prezența cramei, spre deosebire de celelalte unde am mai fost pe insulă). Dar la capitolul prezentare stăteau bine: clădiri cochete, aspectul foarte îngrijit al viilor, curățenia din interiorul cramei, masa de degustare plasată intr-un pavilion simpatic, florile frumos 
colorate.
—Ghid ne-a fost Iannis, un grec înalt de aproape 2 m, al cărui bunic a fost fondatorul acestei cramei, actualmente devenită afacere de familie, familie care insistă pe cultivarea soiurilor locale (Avgoustiatis – roșu, Pavlos și Goustolidi-albe) pe o suprafață de aproape 22 ha.
—După o trecere în revistă a unor echipamente folosite pe vremuri de fondatorul cramei, a rândurilor de vita din jurul cramei (mai aveau câteva hectare răspândite
prin alte zone ale insulei), a tehnicilor actuale de vinificare, a zonelor de păstrare a sticlelor, am ajuns cu nerăbdare la partea cea mai interesantă a vizitei: degustarea.
—Daca Iannis a făcut greșeala să ne întrebe dacă vrem să degustăm 6 sau 10 tipuri de vin, noi i-am zis ferm: 10! Prețul era același (da, este prima cramă grecească unde degustarea a costat 4 euro de persoana), pe lângă vinuri mai beneficiind și de un mini platouaș cu brânzeturi locale si mezeluri uscate.
—Am început degustarea cu o mini verticală a gamei low-cost Novita, din soiul Goustolidi. 2016 de o culoare galben pai, floral, citric, cu aciditate serioasă, avea un alcool cam prea pronunțat pentru cei 13 % declarați, ceea ce îl făcea un pic greoi.
—2015 a fost peste 2016, de un galben mai intens, cu fructul mai pronunțat atât în 
nas cât și în gust și cu aceeași aciditate ridicată care însă era într-un echilibru mult mai bun cu alcoolul. Ediția 2014 era deja pe derdeluș, cu note de mușețel, miere și o aciditate mult diminuată.
—Gama superioară la albe era denumită simplu, Pavlos, după al doilea strugure alb local. Am început cu 2016 (12,5 % alcool), un vin floral (deși nasul mi s-a părut un pic peste gust, mult mai neutru), aciditate tot sus, proaspăt, perfect companion pentru pește sau fructe de mare.
—La 2015 apare pentru prima data baricul la vinurile albe (4 luni), astfel că notele vanilate sunt normale, alături de ceva miere și aceeași aciditate ridicată, specifică se pare zonei/cramei. Per ansamblu un vin care a plăcut participanților la degustare.
—Trecerea spre roșii am făcut-o prin intermediul unui roze din 2016, obținut din Avgoustiatis. 12,5 % alcool, cu note de apă de trandafiri, căpșuni, cu aciditate pronunțată, dar pe care, probabil influențat un pic și de nuanța de zmeurică, nu l-am apreciat prea tare. Allegro 2016 a fost vinul roșu proaspăt al cramei, creat după spusele gazdei în stil Beaujolais. Fresh, plin de fructe roșii și condimente dar și cu nuanțele lactice care împreună cu tenta violacee trădau tinerețea, este un vin care merge și un pic răcit, iar cu 13% alcool se potrivește la o masa fără pretenții în familie sau la evenimente gen nunți, botezuri, cumetrii.
—Miniverticala de On the Roots of the Mountain (gama de top pe roșii) a început cu 2015, varianta cu 
8 luni de baric și 14% alcool, bine integrat. Vișine, vanilie, condimente, aciditate fermă, tanini medii, postgust mediu+. A fost vinul cu cel mai bun raport preț-calitate și apreciat de 100% dintre degustători.
—Varianta 2015 cu 12 luni de baric, debutează cu un nas gen Alira (bulion de roșii, eventual și cu ceva sulf în exces). Agitând paharul devine mult mai prietenos (cred că sticla trebuia deschisă odată cu albele), apar cireșele coapte, taninii fermi, aceeași aciditate peste medie și din nou postgustul destul de persistent.
—
Nava amiral a cramei a fost ediția 2013, cu 8 luni de baric, versiunea multipremiata a gamei. 13,5 % alcool, cu fructe negre învăluite într-o fină aromă de ciuperci, tanini catifelați, aciditate tot mediu+ și un postgust foarte lung. Daca prețul nu ar fi fost exagerat (40 euro) as fi luat câteva sticle, astfel ca am cumpărat doar varianta 2015, care merita totuși 12 euro.
—O vizită în frumoasa insula Zakinthos nu ar fi completă fără o vizită la crama de top Grampsas Winery.
Arta și vin
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-M-am reîntors după 5 ani în Zakynthos, frumoasa insulă din Marea Ionică (oarecum forțat de împrejurări, fiind singura insulă în care am găsit o cazare convenabila), cu gândul să descopăr cât mai multe locuri noi, pe care nu le mai vizitasem anterior. Printre acestea, cum altfel, fiind și cramele, mai ales că studiasem problema înainte de sejur și descoperisem șase astfel de „stabilimente”. Am încercat să cuplăm vizita la cramă cu drumurile către diverse puncte de atracție, astfel încât să fie mulțumiți toți membrii familiei. 
—-Astfel în ziua în care programasem vizitarea parcului natural Askos și a farului din nordul insulei, am bifat și prima crama: Art & Wine.
—-Situată pe un teren înconjurat de livezi de măslini, unde încă din 1900 au fost plantate vii de către bunicul actualului proprietar, Giannis, crama actuală respiră istorie prin toți porii: un lămâi de 100 ani, un măslin de 300 ani, mai multe case de piatră (într-una din ele proprietarul are atelierul de pictură datând din 1890, dar reconstruite după distrugerea lor aproape totală în urma cutremurului care a zguduit insula în 1953).
—-
Giannis Giatrias, membru al Chamber of Fine Arts of Greece, este pictor de icoane din 1980, la atelierul său din inima cramei realizând icoane și portrete pe lemn sau pânză, precum și fresce pe un fundal aurit. De asemenea a pictat diverse biserici de pe insulă sau din Atena. Alături de sotia sa Despoina și de fiica lor Eviana, de prin 2002 a început să facă vin în cantități mai mari, în scop comercial, bazându-se pe o parte din viile vechi dar și pe cele plantate începând cu 1987.
Omul are multă răbdare, actualmente pictând bolta unei biserici la care a început lucrul acum 13 ani! Turul cramei l-am făcut însoțiți de soția artistului, cea care avea să ne prezinte ulterior și vinurile degustate.
—-Suprafața viticolă de aproape 8 ha, este cultivată cu doar două soiuri de struguri: unul roșu, local – Avgoustiatis – și unul alb, mai cunoscutul Robola. Crama are în portofoliu 5 etichete frumoase (se vede mâna artistului), cu denumiri legate de vânturile specifice insulei. Degustarea am început-o cu Maistros (Mistral – vant rece care bate
dinspre nordul insulei), un vin alb sec din 2016, realizat din Robola. 13 % alcool, de un colorit galben străveziu, citric, cu arome de mere de vară și cu o aciditate reconfortantă, este un vin proaspăt care la tavernele de la malul mării și-ar găsi ușor un companion printre viețuitoarele cu cochilie sau solzi puse pe grătar sau prăjite, dar cred că și o salată grecească i-ar face față cu brio.
—-Varianta baricată din 2015 punctează mai bine la culoare, de un galben mai intens și la nas, tenta ușor vanilată fiind agreabilă. Aciditatea (mult) mai domoală l-a făcut să pară un pic plat însă.
—-Rose? Desigur! Obținut din Avgoustiatis 2016, purtând numele zeului grec al vânturilor, Zefiros. Un vin de vară, de culoarea somonului și cu un nas tipic de fructe roșii, dar fără obișnuita căpșunică agresivă. 
Are și aciditate și postgust, deci per ansamblu cam ceea ce dorești de la un vin de această culoare, foarte versatil când este vorba de asocieri culinare și la 12,5 % alcool…să tot bei.
—-Tot din Avgoustiatis este făcut și vinul roșu sec, Graigos 2014 (vântul uscat din nord-est), cu 13,5 % alcool bine integrat. Cireșe negre coapte, o surprinzător de intensă prună ușor afumată (a văzut câteva luni de baric), taninuri și aciditate de nivel mediu+, dar și un postgust destul de persistent. Un vin extrem de agreabil, destul de ușor de băut chiar dacă nu debordează de complexitate, dar cu preparatele locale din miel sau iepure ar merge uns (s-a potrivit bine și cu o combinație de brânză uscată de capră cu dulceață de smochine – pairing-ul propus de gazdă).
Finalul a fost pentru cei cu glicemia scăzută. 
Ostria 2016 (vântul fierbinte din sud) este un vin dulce obținut din struguri Robola uscați la soare. Nas dominat de arome de miere, cu un gust în care regăsim mierea, dar și stafide și piersici, însă ceea ce îl ridică decisiv este aciditatea vioaie. Nici postgustul nu este ușor de dus, astfel că a fost o frumoasa surpriză!
—-Finalul s-a vrut grandios, gazda ridicând în slăvi vinul roșu dulce, 
Sirokos 2015 (alt vânt fierbinte din sud), obținut din struguri Avgoustiatis (din ce altceva?) uscați la soare. Povestea cu turista care a luat o sticlă când a vizitat crama și a doua zi s-a întors și a mai luat 10 sticle, cred ca fost prea copleșitoare pentru noi, vinul, deși fructat, corpolent și cu postgust persistent, părând un pic greoi, probabil aciditatea celui alb făcându-l pe acesta să fie mult mai echilibrat.
—-Art & Wine – o cramă aparte, unde arta se împletește cu vinul, iar prețurile vinurilor fiind decente (10-15 euro) și care nu ar trebui ocolită în cazul unei vacanțe în Zakynthos.
—-Yamas!
Case Clos!…
“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Marius Gheorghe, care si-a descoperit pasiunea pentru vizitarea cramelor si a aprecierii vinurilor la justa lor valoare. Marius lucreaza in domeniul stomatologic.
—-Voua va place cand ploua la mare? In week-end-ul in care am fost eu a plouat, dar mi-a placut.
—-Aflandu-ma prima data la mare 
in acest an, mi-am zis ca va fi o reusita, pentru a aparut ideea de a vizita o crama. Pornind din Vama Veche si indreptandu-ma spre Olimp, am lasat in urma celebrele statiuni, blocate acum in trecut. Dupa un popas la celebra cofetarie Mimoza a defunctului hotel Amfiteatru am mers in apropierea padurii Comorova, vis-a-vis de lacul Tatlageac. Am ajuns! Clos des Colombes. Domeniul viti-vinicol al doamnei Anne Marie Rosenberg, producator de vin, gastronom si bun 
povestitor – descendenta al unei vechi familii de viticultori din regiunea Champagne. Doamna Anne Marie a transformat o veche ferma in domeniu viti-vinicol, cu restaurant si o minipensiune cu doua camere si un apartament, langa cele 5 hectare de vie.
—-Pentru
ca ziua sa fie perfecta si gusturile sa ne fie satisfacute pe deplin, doamna Anne Marie a ales combinatia perfecta intre vinuri si preparate, servite intr-o ambianta muzicala discreta cu chansonette si muzica pariziana in acord cu picaturile de ploaie
—-Am pornit spre a degusta vinurile create la doi pasi de Marea Neagra,
dar startul a fost dat de o champagne La Ferrandiere Grand Cru care apartine familiei cu veche traditie in zona Champagne, asezonata cu crevete in crusta si scoici Saint Jaques, care ne-a relaxat si uscat de picaturile de ploaie.
—-
Ton-ton, semiton … si sauvignon! Urmatorul fel a sosit!…ton in sos si avocado au insotit un Sauvignon 2015, un vin reprezentativ al cramei cu un gust putin regasit pe piata la acest soi, corpolent si uleios in pahar, cu un lung postgust de arome ale coacerii tarzii, dar si a fermentrii in lemn. Dupa ce am admirat gradina si restaurantul cu decoratiuni minimaliste, am gasit pe masa Viognier-ul 2015 langa un sorbet de vin si fois gras. Expresia in gust si aromele date au fost pe masura, lemnos, vanilat, dar deosebit prin postgust, cu mult peste media cu care sunt obisnuit. De mentionat faptul ca acest vin a primit medalie de aur la IWCB 2017, buline sosite la cateva minute dupa venirea noastra. Altfel te simti cand bei un vin medaliat, nu?!
—-
Ploaia rezista, rezistam si noi…al treilea vin a fost un Cuvee din Viognier si Feteasca alba, Printesa si bobul de mazare, nume dat dupa o celebra poveste. Mariajul dintre cele cele doua soiuri combinate in cantitati aproape egale a dat un complex de note de piersici, ananas si toast. Vinul a fost insotit de un peste halibut in sos si anghinare la cuptor. Anne Marie ne-a povestit despre semnificatia cuvantului „colombes”, care vine de la o veche casa de porumbei, expresie folosita in Burgundia. De altfel, si „clos” este tot un termen foarte vechi, semnificand o traditie ancestrala care-l descrie ca fiind o podgorie inchisa, imprejmuita de un zid de pietre.
—-Poa’ sa ploua, pentru ca … a sosit primul vin rosu – un Syrah 2013, un 
vin surprinzator cu arome puternice de fruct si condimente, cu taninuri suple, pe final calduros, asociat cu piept de rata la cuptor, cosulet de cartofi si garnitura de varza rosie caramelizata cu smochine. Tare bune…
—-Ultimul vin din degustare a fost Omulet de lemn, 2013, Cuvee din Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra si Pinot Noir, un vin rotund, delicios, plin de arome si personalitate. 
Cine si-a ales fondant au chocolat (pe romaneste – lava cake) bine a facut. Delicios!
—-Ploaia se opriese, dar parca n-am fi plecat…A fost o incantare si o placere pentru mine sa vizitez probabil una dintre cele mai mici crame din Romania, asezata intr-o oaza de liniste si verdeata, doar la doi pasi de Marea Neagra, deoarece Clos des Colombes are toate atuurile pentru a-ti oferi momente de 5 stele.
—————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————-
English translation by Agnes Mattis-Teutsch
————————————————————————————————————————Case Clos!…
– Do you enjoy rainy weather by the sea? Well, the weekend I was at the seaside, I really enjoyed it.
– This was my first weekend at the seaside this year and the idea of visiting a winery came up and then I said to myself: This has to be a success-story ! I started my journey that day from Vama Veche, and on my way to Olimp I left behind all those memorable resorts, now stuck in the past. After a short stop at the once famous Mimoza confectionery which is part of the now abandoned Hotel Amfiteatru, I headed towards Cormorova woods, next to Tatlageac lake. And I arrived! Clos des Colombes. The wine-growing and wine-producing region belongs to Mrs. Anne Marie Rosenberg, wine producer, gastronomer and good story-teller – a descendant of an old family of wine-growers from the Champagne region. Mrs. Anne Marie turned an old farm into a wine-growing region, with a restaurant and a mini-guesthouse with 2 rooms and an apartment, besides the 5 hectars of wineyards.
– So that our day shall be perfect and of course for the fullest satisfaction of our tastes, Mrs. Anne Marie chose the perfect combination between wines and food products, served in a discrete musical background with chansonettes and Parisian songs balancing perfectly with the rainy weather outside.
– We started tasting the wines produced so close to the sea and the first start was given by a champagne La Ferrandiere Grand Cru, which belongs to the family of old tradition from Champagne. The Champagne was accompanied by battered shrimps and Saint Jacques clams for the perfect relaxation of our taste buds.
– Tuna and Sauvignon! The next course is ready! … Tuna fish and avocado accompanied a 2015 Sauvignon, a representative for this winery, with a rare taste for a wine of this variety, stout and oily in the glass with a lasting taste of the flavors of the late ripening process. After this, we took a walk through the garden and we admired the restaurant with its minimalistic design and when we came back, a Viognier 2015 was waiting for us on the table, accompanied by a wine sorbet and fois gras. The tastes and flavors of this variety were stunning: wood, vanilla and this one is special through its aftertaste, much above the ones I am familiar to. To be mentioned that this wine received the Gold Medal at IWBC 2017, ?? received just a few minutes after our arrival.
– The rain keeps on going, so are we! The third wine was a Cuvee from Vignioner and Feteasca Alba,” The Princess and the pea”, named after a famous story for children, by Hans Christian Andersen. The combination between the two varieties in almost exact quantities, offers this wine a complex of peach notes, ananas and toast. This great wine was accompanied by a dish of halibut fish in a sauce of artichokes.
– Anne Marie told us about the meaning of the word “colombes”, which comes from an old shelter for pigeons, expression used in Burgundy. The same is “clos”, also an old term, suggesting an ancestral tradition which describes it as a closed winery, enclosed by a stoneyard.
– Well let it rain, because the first red wine arrives: a 2013 Syrah, a surprising wine with strong flavors of fruit and spices, with subtle tanines, having a warm aftertaste. This great wine came with oven baked duck breast, potato punnetts and red cabbage caramelized with figs… Excellent dish!
– The last wine we tasted was Omulet de lemn (The wooden man) 2013, Cuvee made out of Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra and Pinot Noir, a round-ended wine, delicious, full of flavors and personality. Who chose the fondant au chocolat, (or lava-cake) made a really good choice. Delicious.
– Meanwhile, the rain had stopped, but we didn´t want to leave..It was a delight and pleasure for me us to visit probably one of the smallest wineries from Romania, placed in an oasis of silence and pure nature, just a few steps beside the sea. And truly, Clos des Colombes has all the advantages to offer you 5 star moments!
.
.
.
.
.
Comentarii recente