Cercetătorii români au adus…
—-Vinul 
prezentat aici este încă o descoperire de vin franțuzesc elegant făcută de neobositul căutător de vinuri din lumea mare… pe numele de scenă: George Chendi.
—-Când citești pe eticheta unui vin Pouilly Fume, simțurile și așteptările se ascut. Aici, eu spun că treaba e cam așa: inserții verzui fine poți distinge în masa gălbuie a vinului. Arome relativ reținute (asta dacă nu ai răbdare), cu note ierboase, flori de soc, corcodușe, ceva caise verzi și citrice. Atac sec și fructat, zemos, cu aciditate mare, corp mediu, alcool (12,5 vol. alcoolice), multe mere verzi, pomelo, toate într-un perfect echilibru îmbrăcat în eleganță. Ceva diferit, dar foarte plăcut. Viața e frumoasă cu Argile a S Pouilly Fume 2015 Bouchie Chatellier +7/8 papioane / 68 lei la SmartDrinks.ro
––Cu bine,
––RaSto
Good Things of Life
—-Despre IWCB-ul de anul acesta s-a scris și se 
va mai scrie. În curând, toată marea concentrare de efort, pasiune și organizare va fi statistică. Căte vinuri, de unde, ce și câte medalii, ce jurați și de unde, cât și ce s-a întâmplat pe parcursul a 4 zile în București și împrejurimi veți găsi aici.
—-Chiar în a doua zi de concurs, una din comisii a avut 4 flight-uri (adică toate seriile) de vinuri roșii. Numai (decât) roșii! Acolo m-am nimerit și eu!! Pentru mine partea luminată și frumoasă a venit dupa prânz, când am plecat cu toată delegația într-o scurtă excursie în Dealu Mare, unde la una din crame – Licorna Wine House – 
m-am întalnit cu un vin surprinzător. Am revăzut cu plăcere fetească albă Serafim 2015, am degustat cu nesaț fateasca de 2016, însa gândul m-a dus, culmea, spre un vin roșu… Bon Viveur 2014. Aveam eu o sticla acasă, dar am deschis-o abia ieri.
—-Cabernet Sauvignon 70% și Merlot. Deși nu mă prea împac cu sticla boantă și eticheta fistichie, vinul m-a cucerit. Lipsit de răbdare, l-am aerat doar 8-10 minute. Aromele puternice de vișine 
bine copate și fructe negre de pădure îți crează așteptări mari, pentru că sunt intense. Iar gustul nu e mai prejos, lucru ce apreciez foarte mult la un vin… Atunci când gustul îți confirmă mare parte din percepția aromelor. Are corp mediu plus, zemos, pe deplin fructat, cu mineralitate medie și alcool foarte bine dosit (14.8%). În ciuda nivelului de alcool, e curgător și vioi, silky, foarte sociabil (după cum îi spune și numele), mai ales cu carnea slabă sau brânzeturile maturate. Stă bine și la post gust, destul de lung. +7 papioane/8 pentru un bordolez de Dealu Mare.
—-La mine a mers foarte bine cu frigarui de porc și o salată.
—-Felicitări, din nou, Gabi Lăcureanu!
—-Cu bine,
—-RaSto
RoWine reloaded
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—După o primă ediție precedată de multe replici înveninate, polemici aproape interminabile și multe block-uri și unfriend-uri pe Facebook, în relativ mica lume a iubitorilor de vinuri bune de pe la noi, la numai un an a urmat o mult mai liniștită ediție a doua.
—Ce au avut în comun cele două ediții? 
Același amplasament – Fratelli Studio -(unii producători și-au pastrat chiar și poziția în sală), standurile identice, densitatea mare de vinuri de calitate, atât romanești cât și străine, dar și prețul biletului de intrare.
—Adevărat că au fost și absente fata de anul trecut (Petro Vaselo de exemplu), a dispărut secțiunea VIP, dar și așa o singură zi nu ar fi fost suficientă să treci metodic prin toate cele aproape 300 de vinuri care te așteptau în cadrul festivalului.
—Din lipsă de timp am ajuns doar duminică și nici atunci nu am putut să stau prea mult, astfel că a trebuit să sar peste o parte din vinuri. Albele din păcate au fost cele ignorate complet, 
dar nici prin roze-uri nu am trecut prea mult. La roșii am parcurs vinurile pe care nu le mai încercasem și cu care era mai puțin probabil sa mă intersectez, chiar dacă unele erau deja prezente prin online. Astfel am insistat pe „ginta latină”: vinurile liniștite italiene, spaniole și din America de Sud (Chile și Argentina).
Am apreciat multe vinuri dar as insista doar pe două, care m-au impresionat: un roze și un roșu.
Roze-ul Cuvée Symphonie Rosé 2016 Château Sainte Marguerite, Cru Classé Côtes de Provence obținut din Grenache și Cinsault, din vii de peste 80 ani! 13 % alcool, fin, elegant cu o culoare cum îmi doresc la roze-uri, roz pal. Floral, delicat, cu arome de flori albe şi citrice, o aciditate plăcută. Primăvara în pahar, ce mai. Toată vara dar poate și intr-o toamnă (sper) lungă, caldă și liniștită sa tot bei un astfel de vin, mai ales că și asocierile culinare sunt generoase: pești, fructe de mare, mâncăruri ușoare (chiar și un pic spicy ar merge).
Sondraia Pogio Al Tesoro, DOC Bolgheri Superiore, 2012, produs de Allegrini este un vin serios, un fel pumn în mânușa de catifea. Obținut dintr-un amestec bordelez de Cabernet Sauvignon, Merlot și Cabernet Franc, vinul are fruct, pare catifelat dar taninii sunt prezenți, însa fără să te agreseze. Postgustul lung confirmă valoarea vinului. Un vin pe care mi l-aș dori mereu alături de un mușchi de vită medium rare, o pastramă de batal la grătar de cărbuni, dar și alături de un cheddar maturat minim 12 luni.
—În concluzie, chiar dacă au fost (zic unii) cam multe târguri de vin în aceasta primăvară capricioasă, RoWine are clasă și nu trebuie ratat.
—Și în completare, cateva date si cifre ce trebuie mentionate:
-Peste 300 de vinuri atent selecționate, aparținând producătorilor din România, Republica Moldova, Italia, Franța, Spania, Chile, Argentina au fost disponibile spre degustare.
-Programul festivalului a inclus lansarea celui de-al doilea volum The Wine Book of Romania, semnat de Marinela V. Ardelean, primul ghid bilingv al celor mai bune vinuri din România și din Republica Moldova, o carte de vizită personalizată pentru industria vinurilor și un instrument util pentru promovarea lor în întreaga lume. De asemenea, participanții la festival au luat parte la o serie de seminarii extrem de utile, precum “Cum să definim stilul rose românesc?”, găzduit de Frederic Vigroux
GoodWine Platinum Edition
—Acum, ca aproape s-a terminat perioada targurilor de primavara, m-am gandit sa va spun cateva pareri personale, referitoare la GoodWine Platinum Edition (GoodWine comes downtown).
—Organizarea GoodWine-ului la Athenee Palace Hilton Bucharest a fost dupa umila mea parere, un lucru nemaipomenit. Si o sa va explic punctul meu de vedere!
Daca locatia de la Romexpo mi se parea interesanta numai in conditiile in care targul se desfasura in aceeasi perioada cu Bookfest-ul (impuscai doi iepuri dintr-un foc si duceai cumva targul de vin in zona culturala), o locatie de lux aleasa in centrul capitalei este exact locul pe care-l merita un targ modern de vinuri.
Pana la urma, de ce as asocia imaginea vinurilor reprezentative fiecarui producător, vinurilor bune si scumpe, cu o hala de la periferia orasului (fie ea si in cadrul unui complex expozitional)? Personal, as asocia aceasta imagine mai degraba cu hotelurile de lux, muzee, sali de teatru, sali de expozitii, sau orice alt simbol cultural din „buricul targului”.
Apoi, am scapat de obsesia vietii mele – paharele atarnate de gat, lucru care ma exaspera si mi se parea de un prost gust desavarsit. Aici, fiecare expozant avea pahare curate pe propria masuta, gheata din belsug, scuipatori de asemenea.
O alta idee excelenta a fost magazinul de vinuri: de ce sa merg la un targ de profil, daca nu am posibilitatea sa cumpar vinurile care-mi plac (ma refer bineinteles la publicul larg, nu la cei din bransa)? Vin, le degust si… Plus ca in materie de vinuri, noaptea e un sfetnic rau: chiar daca mi-a placut un vin anume, a doua zi ma trezesc cu alte probleme, intru in rutina zilnica si usor, usor uit, sau renunt.
Apoi, pe ideea celor de la Cluj – mi-ar face placere ca in perioada targului acesta sa iasa cumva din matca proprie spre cateva restaurante reprezentative (winebar-uri, etc.) cu tot felul de prezentari de crame, degustari, preturi promotionale, meniuri asociate, etc.
Tot in restaurant (winebar, etc.) as prefera sa se desfasoare si MasterClass-urile din cadrul targului, pentru ca insotite de o friptura, sau orice altceva, invataturile “intra” mult mai bine. Stiu, teoriile de genul: asocierile gastronomice schimba gustul vinului, nu ai lumina potrivita, miroase a carciuma, etc., dar eu cred ca restaurantul este locul unde iubitorii vinului il consuma in mod regulat. Cu siguranta nu fac asta intr-un laborator stiintific, sau vreo sala trista plina de proiectoare, cu oameni asezati ca la scoala doi cate doi in bancute – astfel de locuri fiind dupa parerea mea, dedicate exclusiv specialistilor din domeniu.
Si inca un amanunt: comunicarea a fost clar superioara celei de la GoodWine-ul clasic, dar ce s-ar intampla daca maine se inchide facebook-ul? Daca tot ma intalnesc cu iubitorii vinului in restaurant, de ce naiba nu gasesc in interiorul meniului de exemplu, un fluturas cu evenimentele legate de vin, cu preturi speciale, ori invitatii la targ? Ca doar asta nu costa o avere…
Ok., la acest prim targ nu au mers toate ca pe roate: poate expozantii au fost putini, poate pretul biletelor prea mare, sala nepotrivita unui astfel de eveniment, ori lipsa unui loc de unde sa-ti cumperi ceva de mancare – dar personal il consider un bun inceput, perfectibil e adevarat, dar cu un mare potential de dezvoltare!
In concluzie, vreau sa felicit organizatorii targului GoodWine si le doresc sa creasca an de an!
Bogdan
Mai multe
.
.
.
.
.
Comentarii recente