13 iunie
—-
Si daca e 13, ce?!… doar caldura a fost cam exagerata sambata.
—-Pe la ora pranzului, fara sa fi stiut, la HBO incepuse un concert al unei trupe care-mi place tare mult. Byron. Oamenii astia nu canta de ieri- de azi … si intotdeauna mi se par surprinztori. Cu treaba prin bucatarie si la adapostul aerului conditionat, am potrivit ceva cotlete de berbecut, piure de cartofi noi cu rosii uscate si in plus, bureti la tigaie. La final, a iesit o lucrare mai ceva decat in poza. 
Cu vinul a fost mai greu, pentru ca a trebuit sa-l potrivesc anapoda… vinul dupa mancare. Am ales un rosu mai usor, mai de vara…pinot noir 2013 Vinul Cavalerului de la S.E.R.V.E.
—-Electric Marching Band s-a numit concertul din sala Teatrului National din Cluj, cu o aglomerare de forte muzicale din care a rezultat ceva tare placut, la fel ca si cotletele mele, dar si vinul. Culoare interesanta, foarte stravezie a PN-ului, dar cu arome de mare tipicitate pentru un pinot noir românesc, incepe greoi, dar repejor vin visinele coapte, apoi cirese si ceva vanilie. 
Cea fost la gura mea,… cu ochii la fanfara, rockeri, cor de copii si violonistul Alexandru Bălănescu… ar fi greu de descris. Mi-a placut si gustul, destul de light body, nimic nestanjenitor, iar aromele de fructe rosii (visinele mai ales), cu alcoolul (13,5%) usor saltaret in combinatie cu aromele de cotlete… curcubeu, ce sa mai!…de +6,5 papioane.
—-Caldură mare si pentru un concert de seara. Andre Rieu in Piata Constitutiei. Am plecat devreme pentru a gasi un loc de parcare cat mai aproape. Am gasit, chiar langa Abel’s Wine Bar, ce noroc! Un pahar de cramposie de Dragasani si hai vis-a-vis sa vedem cata lume s-a strans in Piata?! Habar n-aveam cati fani (in afara de mine) are omul asta in România?! Pe scanune, pe iarba sub Parlament… plin! Nu insist pe repertoriu, pentru ca nu cred ca mai sunt multi care sa nu fi fost la acest eveniment. Zburau check-in-urile pe facebook, ca valsurile pe scena… 
Atat de asteptat in Romania, e teribil cum omului asta ii trebuie doar doua ore sa faca atatia oameni fericiti. Intreadevar foarte frumos, iar de organizare nu ma pot plange.
—-O zi cu vinuri si muzica. Multa muzica pe gustul meu, iar faptul ca a fost foarte cald si echipa Romaniei la fotbal a scos un chinuit 0-0 la Belfast mi-a adus aminte ca a fost o zi de 13!
—-Dar eu nu asta voi tine minte.
—-RaSto
Afaceri de familie
—-“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Răzvan Gliga. Îndrăgostit de vinuri roșii , pasionat de Syrah cu tente cât mai picante.
—-La invitația lui Stelian Ștefan de la Cramele Recaș (importator), în seara de 4 iunie am avut privilegiul de a pătrunde puțin în lumea vinului familiei Quiot, locația aleasă (Tasting Room by Ethic Wine) ridicându-se la nivelul vinurilor.
—-
Ghidul a fost Florence Quiot parte activă din afacerea familiei, responsabilă de zona comercială/marketing. Florence împreună cu părinții (Geneviève și Jérôme) și fratele Jean-Baptiste sunt a 13-a generație care continuă istoria începută în 1748 când familia Quiot s-a stabilit în Chateauneuf-du-Pape cumpărând ceea ce astăzi se numește Domaine du Vieux Lazaret.
—-În ultimele decenii familia Quiot a cumpărat domenii și în alte regiuni viticole din Sudul Franței, în Cotes du Rhone și Cotes du Provence.
—-Vinul de deschidere a fost Domaine Houchart – Côtes de Provence 2014 (Provence Tradition) Rose. Sticla Magnum avînd forma stilizată de femeie specifică Provence ne-a oferit un vin cu o culoare roz spre somon, nas proaspăt, cu fructe bine definite, în special frăguțe și căpșuni acompaniat de citrice discrete. Corpolența medie, aciditatea vie, gustul de citrice mai pronunțat și un postgust lung conturează un rose reușit. Poate fi asociat cu pește datorită complexității, dar prospețimea și aciditatea îi permite și rolul de aperitiv. Soiurile componente sunt Cabernet Sauvignon, Cinsault, Grenache și Syrah. (87p)
—-Au urmat vinurile din Domaine du View Lazaret, perla coroanei!
—
—În 1987, Robert Parker Jr. scria, în cartea sa ”The Wines of the Rhone Valley and Provence”, despre domeniile View Lazaret (clasificate de el la *** din 5) următoarele: Quiot proprietarul, un bărbat tânăr și energic, a înțeles că vinul său roșu nu este atât de concentrat pe cât ar trebui să fie și astfel pare înclinat să își facă vinurile mai corpolente și mai bogate. Vinul alb făcut aici este ușor și proaspăt, dar asemănător cu cel roșu își pierde buchetul rapid.
—-Vinurile care au urmat, îmbuteliate în sticlele embosate cu Mitra Papală, ne ajută să descoperim ce s-a schimbat în aproape 3 decenii! Componența asamblajelor s-a păstrat.
—-Domaine du Vieux Lazaret – Châteauneuf-du-Pape Alb 2011 – Un stil mineral deosebit, nasul complex unde se găsesc urme de miere și migdale. Gustul predominant mineral cu tușe de caise verzi, alcoolul bine ascuns la 14%, postgust lung, revigorant și intens. Impresionant pentru un vin alb! Complexitatea vinului îl recomandă în context gastronomic. Ce ziceți de un risotto cu creveți? Compoziția este formată din: Bourboulenc, Clairette, Grenache blanc și Roussanne. (89p) 
—-Domaine du Vieux Lazaret – Châteauneuf-du-Pape Roșu 2012 – Purpuriu închis, dens. Prune afumate, corpolent. Astringent, deh tinerețea asta! Un vin încă tânăr care merită o nouă întâlnire peste un an sau doi. Soiurile din compoziție sunt Cinsault, Grenache, Mourvédre și Syrah.
—-Domaine du Vieux Lazaret – Châteauneuf-du-Pape Roșu Cuvée Exceptionnelle Roșu 2009 – Purpuriu închis, dens, impunător. Nasul cu prune afumate, plin de fructe negre, urme de cremă de ciocolată și lemn. Postgustul lung și onctuos finalizează un vin excelent realizat din Grenache noir și Syrah. (91p)
—-Organizarea și asocierea culinară au păstrat vinul în primplan!
—-Concluzia este simplă: familia Quiot face Vin!
Rose de Bulgarie
“Scrie pe Vin2.ro” povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Bogdan Caracaleanu
—-La sfarsitul lunii mai, impreuna cu alti 8 compatrioti, am trecut prin Sofia, unde se desfasura Balkans International Wine Competition 2015, concurs ajuns la a patra editie. Pe langa concursul propriu zis (amintesc numele unui jurat -Julia Harding- va dati seama ca nu este chiar un concurs oarecare), au mai fost si 4 masterclass-uri (tinute numai de masters of 
wine) si un targ de vinuri.
—-Targul de vinuri a fost organizat pe o terasa a ultracentralului Grand Hotel, intr-un spatiu cam mic pentru numarul expozantilor si mai ales al participantilor.
—-Cum pentru targ ma deplasasem acolo, m-am dedat la vinurile expuse, majoritatea bulgaresti, dar si din Turcia sau Grecia. Romania nu a avut stand, dar s-a numarat printre medaliatii concursului, in aceeasi situatie aflandu-se si Serbia, Macedonia, Muntenegru etc.
—-
Unul din vinurile care mi-a atras atentia a fost roze-ul de la Alexandra Estate, un cupaj din 2013 realizat din Mourvedre (60%) si Grenache (40%). Am fost placut impresionat de aspectul sticlei, al etichetei, de culoarea „silver pink salmon” (sau piersica dupa paletarul Provence), de gust si nu in ultimul rand de cea care l-a servit, una din rarele conationale ale lui Hristo Botev dupa care merita sa intorci capul. Bine, mai era una la alt stand (febletea unui coleg din grup), dar pe care nu o prea ajutau vinurile.
—-Cum targul (cu mici exceptii) nu era cu vanzare, am fost tare fericit sa gasesc acest vin pe drumul de intoarcere in tara, la Metro din Pleven.
—-Zilele astea calduroase m-au determinat sa deschid sticla si vinul m-a intampinat cu un nas fin, fresh si placut, de fructe rosii de sezon. Gustul usor mineral (solurile argilos-calcaroase isi fac simtita prezenta), aciditatea perfecta, excelenta mascare a celor 13,3 % alcool si postgustul destul de lung, fac din acest vin un partener perfect al serilor calde de vara.
—-Cum imi place sa si asociez un preparat culinar la vin, am ales niste creveti trasi la tigaie cu sos de smantana pentru prima jumatate, sticla golind-o alaturi de niste cartofi noi prajiti in baie de untura de porc ardelenesc. Cu creveti merge ca uns, dar asta nu este o surpriza asa ca m-am concentrat pe al doilea food and wine pairing. Punctaj bun: 6 castraveti din 7!
—-Daca stai bine cu colesterolul si mai ales la distanta de caldura din bucataria unde s-a preparat produsul, o sa gasesti ca restul de zahar sesizabil din cartofi, sarea presarata in ploaie peste acestia si usorul gust de jumari vor duce la o terminare rapida a roseului si la gandul ca poate si la Metro Ruse au acest vin de numai 15 leva. Si cum Ruse nu este departe de Bucuresti…
—-Na zdrave, deci!
__________________________________________________________________________________________________________
—-Rose of Bulgarie
—-At the end of May, me and other eight Romanian fellows stopped by Sofia, the place where The Balkans Int’l Wine Competition 2015 took place, at its fourth edition. Besides the competition – I must mention a name of a juror Julia Harding (it is not an ordinary contest), there were other 4 masterclasss (held only by masters of wine) and a wine fair.
—-The wine fair was organized downtown on the terrace of the well-known Grand Hotel – within a small space for both exhibitors and participants as well.
As for the fair I went there, I tasted the present wines, most of them from Bulgaria, Turkey and Greece. Romania did not have a stand, but it was among the winners of the competition just alike the ones from: Serbia, Macedonia, Muntenegru.
—-The wine that caught my attention was a rose from Alexandra Estate, a blend of Mourvedre (60%) and Grenache (40%). I was impressed by the bottle and label design, by its „silver pink salmon colour” (or peach after the Provence palette), by its taste and last but not least by the one who served it, one of the Hristo Botev’s rare fellow. Of course, there was another one at a stand (very loved by a friend of the group) but wines did not help her too much.
—-As the fair was not with sale (without some few exceptions), I was very happy to find this wine on my way back home at Metro in Pleven.
—-These hot days determined me to open the bottle. The wine welcomed me with fine, fresh and pleasant, red fruit nose. The gentle mineral taste ( clay-calcareous soils make the difference) , the perfect acidity, the excellent cover of the 13.3% alcohol and the long aftertaste prove that this wine is the perfect partner of the warm summer evenings.
—-As I like to do wine pairing, I chose some shrimps cooked in a little bit of oil with some cream sauce for the first half, the rest I drank besides some french fries made in a bath with Transylvanian lard. It tastes wonderful with shrimps but it is not a surprise, thai is why I focused on the second dish and wine pairing. Good score: 6 points of 7!
—-If you are good with the cholesterol and you may find far away from the heat in the kitchen where the product was ccooked you will find out that the sugar level within potatoes, the salt sprinkled in rain over them and the fine taste of greaves will lead to a fast drink of the rose and maybe, the thought that this wine may be found in Metro Ruse at 15 leva. And as Ruse is not far from Bucharest…
—-So, na zdrave!
—-
Vizita de lucru la Alcovin Măcin (publicat in vinul.ro)
Dând curs invitaţiei prietenilor de la Măcin, într-o frumoasă zi de mai împreună ca încă câţiva bloggeri de vin, am purces la drum. 
Am plecat dis-de-dimineaţă, drumul fiind lung şi anevoios, dar compania colegilor şi prietenilor, a făcut ca timpul să zboare parcă cu viteza luminii şi aproape fără să ne dăm seama ne-am trezit pe ponton la Brăila traversând braţul Macin (sau Dunărea Veche). Aici, parcă am ajuns în zona crepusculară, sau ţinutul uitat de timp, traversarea Dunării făcându-se printr-un loc ce părea de mult uitat, cu „bacurile” ce suportau încă cu stoicism trecerea celor „o sută de ani” peste ele. Dar în fine, dacă eşti puţin curajos poţi face „pasul cel mare” traversând pe malul opus, mai ales că durează doar câteva minute, ca să nu mai vorbim, că tocmai acest lucru face „sarea şi piperul” ţării noastre, care nu ne dă niciodată voie să ne plictisim
Ajunşi cu bine la Măcin, am vizitat mai întâi parte a viilor din zona Cerna în arealul dintre „Parcul Naţional Munţii Măcinului” şi „Rezervaţia Silvică Dealul Chervant”, unde societatea deţine aproximativ 150 hectare din totalul de 300 (restul de 150 hectare aflându-se pe dealul Carcaliu). Vii excelent întreţinute, cu soiuri plantate de la celebrul Aligote, Feteasca Albă şi Regală, Sauvignon Blanc, Muşcat Ottonel, Tămâioasa Românească, Riesling Italian, Chardonnay şi Viognier, până la soiurile roşii: Merlot, Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Shiraz, Feteasca Neagră şi Petit Verdot.
În crama, după un prim tur de recunoaştere, am zăbovit puţin mai mult în vinotecă, care aici poartă numele vestitului bandit Terente – „Regele balţilor”. Se pare că Terente s-a născut în această zonă, face parte din istoria locului şi de ce nu – mai bine să ne amintim de el la un pahar de vin (mai ales femeile – la bărbaţi numele însemnând frustrare), decât cu ajutorul institutului Mina Minovici, unde legenda spune că se mai păstrează încă, „o mare parte” din trupul său şi anume – bărbăţia!
Dar, uite că ne-am luat cu vorba şi am uitat ce-i mai important, adică descrierea vinurilor!
Trebuie mai întâi să recunosc că, gazdele noastre s-au întrecut pe sine, bucatele care ne-au fost servite au fost excepţionale, prezentarea vinurilor captivantă, iar asocierea una foarte potrivită. Nu o să vă vorbesc despre toate vinurile degustate, pentru simplul motiv că, nici măcar un singur iubitor de vin din această ţară şi nu numai, nu ar trebui să rateze o vizită măcar de o zi în această cramă. Trebuie să cunoaşteţi la faţa locului aceşti oameni minunaţi, să simţiţi pe viu cum vă transmit bucuria când vorbesc despre vinuri şi munca lor, plăcerea şi mulţumirea care li se întipăresc pe fată în momentul în care-şi dau seama că-i înţelegeţi şi apreciaţi măcar o fărâmă din ceea ce fac ei cu atâta dragoste pentru vie şi vin.
Acum vinurile:
Aligote – Curtea Regata 2013, alcool 12,5%, alb sec. Este vinul fără de care eu personal nu concep o masă cu peşte de pe litoralul românesc, Delta Dunării, ori aiurea. E deja o tradiţie să-l comand chiar înainte de a alege peştele, considerând că aromele lui florale, citrice, apoi cele de pere sau pepene galben contribuie excelent la savoarea şi plinătatea mesei, indiferent de tipul peştelui ales. Nu este de neglijat nici mineralitatea vinului ce te duce cu gândul la mirosul canalelor Deltei Dunării, al pământului şi al stufului unduit de vânt. Gustul vine cu note de mere verzi şi proaspete, citrice răcoroase şi continuă cu un post gust lung şi uşor tonic.
Trei Braţe – 2013, alcool 12,3%, alb demisec.
Asamblaj din trei soiuri: Feteasca Regală, Feteasca Albă, Tămâioasa Românească, care din punct de vedere simbolistic reprezintă cele trei braţe al Dunării.
Dacă aromele sunt pe palierul florilor de trandafir, fructelor coapte de genul caiselor, pepenelui galben, sau perelor, gustul vinului bine răcit, este incredibil de fresh şi răcoritor. Un vin echilibrat, aromat şi zglobiu, pentru care juri că a fost creată sintagma – „vin de vară”. Asta, poate şi din cauza alcoolului relativ scăzut (comparativ cu vinurile zilelor noastre care au alcoolul în jur de 14%), care-l fac uşor băubil şi de cursă lungă. O să-l încerc cu siguranţă, într-o noapte fierbinte de august, îmbrăcat sumar, sau poate nu, undeva prin Vama Veche cu persoana potrivită. Dacă cumva îmi „iese”, o să aflaţi imediat, dar bineînţeles după domnişoara în cauză!
Renatus Roşu – 2012, alcool 13,5%, roşu sec. Este un asamblaj format din: Cabernet Sauvignon, Merlot, Petit Verdo, Feteasca Neagră asociate de către producător cu cele patru elemente ale existenţei vieţii: soare, aer, apă şi pământ. Acest vin excelează prin arome de fructe vanilate, de la cele de pădure coapte, până la vişine şi cireşe amare, apoi ciocolată neagră, piper şi cuişoare. Toate laolaltă fac ca aceste arome să îmbrace forme elegante, rasate şi uşor feminine.
Gustul este unul echilibrat, catifelat, cu note de compot de vişine şi ciocolată. Un vin nu prea corpolent, dar elegant şi cursiv, fără tanini puternici, versatil şi plăcut de băut în orice condiţii, asociabil la o multitudine de meniuri gastronomice. Mai există un Renatus Alb, pe care însă, vă las plăcerea de al descoperi singuri.
Închei prin a vă spune, că dacă nu de la Bucureşti sau din altă parte a ţării, măcar vară de la Mamaia, între două cluburi, sau poate într-o zi mai puţin însorită, merită să daţi o fugă până la Alcovin Macin. Se ajunge uşor pe drumul de Tulcea, apoi spre Ciucurova, Horia, Greci, Macin. Iar acolo, cu un pahar de vin rece în mână, cu siguranţă o să mă pomeniţi!
Bogdan
Mai multe
.
.
.
.
.
Comentarii recente