Turkish Delight
—-“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Răzvan Gliga. Îndrăgostit de vinuri roșii , pasionat de Syrah cu tente cât mai picante.
—-La mijlocul lui mai, încăpătorul magazin Private Wine a devenit temporar pașalâc.
—-Am avut prilejul de a fi ienicer la un desant de vinuri Chamlija Winery, din zona viticolă Tracia turcească.
—-Crama este condusă de Mustafa Camlica, și poartă numele fiicei sale, 
care desenează și interesantele etichete. Selecția vinurilor a fost realizată de Suleyman – Horia Hasnaș, care împreună cu ”pașa” Mihai Nicolici au pregătit un reușit suport culinar pentru acompaniament. Fântânile se otrăveau în alte vremuri!
—-Startul a fost luat, bineînțeles, cu ”Beyaz sek sarap”. 2013 a fost un an greu, Mustafa și-a salvat recolta prin vinificare într-o tentă oxidativă. Astfel, despre Sauvignon Blank 2013 pot să spun că nu este genul meu, pentru că notele oxidative acoperă elementele specifice așteptate de mine de la un SB.
—-Curiozitatea a fost mare la Narince 2013, un soi de struguri specific Turciei. Lângă notele oxidative, mult mai puțin prezente în comparație cu Savignon Blanc, nasul descoperă citrice, piersici și caise verzi. Corpolența spre medie împreună cu o aciditate plăcută și un postgust de lungime medie, minerale și sare conturează un vin bun pentru anul și modalitatea de vinificație prezentate. Abia aștept să descopăr un Narince dintr-un an mai bun! 
—-În zona “Kirmizi sek sarap” Pinot Noir 2013, începe cu notă de gunoi de grajd și zeamă de varză. Dar trebuie răbdare… Gustul fructat, onctuos și asociat cu o corpolență plăcută și postgustul lung anunțau ceva! Resturile de lichid rămase la finalul degustării (cam 3 ore după deschiderea sticlei) au prezentat un Pinot Noir impresionant pentru estul Europei. De urmărit!
—-O nouă premieră, cel puțin pentru mine, este Papaskarasi 2013 un alt soi specific zonei. Rubiniu, nasul aduce cireșe negre și condimente mediteraneene (coriandru). Corpolență medie, suculent, fructat destul pentru a deveni surpriza serii. Un vin spre foarte bun!
Mai mult, anumite analize sau zvonuri de tabloide, declară Papaskarasi ca părinte pentru Cadarcă. O Cadarcă de la Balla Géza, a sărit din rafturi pentru a deveni experiment pentru comparație. Eu rămân tăcut referitor la relațiile de rudenie. Dar nu sunt un reper! 
Finalul serii prezintă stilul clasic de lume veche – vinificat în Turcia – un Cabernet Sauvignon 2012 și un asmablaj bordolez Istranca 2012 (Merlot 77%, Cabernet Sauvignon 11%, Cabernet Franc 9%, completat cu Petit Verdot). Vinuri turcești bine făcute pentru gusturile europene!
—-Am rămas cu o seară plăcută, având ca surpriză vinurile de la Chamilija, în special soiurile turcești și asocierea culinară a Cabernetului Sauvignon cu parmezan și ciocolată (acele ciocănelele ciudate din poze).
—-Dacă vă petreceți concediul prin Turcia sau Bulgaria (pe acolo este disponibil în comerț) nu ocoliți vinurile din Turcia!
Vinuri LIDL versus vinuri romaneşti
Aseară într-o minunată companie, am degustat în „orb” câteva vinuri cumpărate din LIDL (vinuri franţuzeşti) şi alte câteva vinuri romaneşti comercializate în magazinele specializate.
Trebuie să recunosc că ideea îmi aparţine şi a apărut ca urmare a unor dispute apărute în mediul online. Eu personal am susţinut în permanenţă că vinurile din LIDL nu au absolut nimic special, nici din punct de vedere al calităţii, nici al preţului (nu reprezintă un chilipir). Pe de altă parte, au fost voci care au afirmat că LIDL ar fi un fel de „Dumnezeu” pe pământ, că va distruge industria de vin Românesc, că multe dintre vinurile de acolo pot fi considerate „vinuri mari” şi că sunt peste orice ofertă a vreunui magazin specializat, supermarket, etc, etc.
Şi încă ceva: am scris câteva cuvinte şi am punctat un vin anume din LIDL cu 81-82puncte, iar unii m-au acuzat că am avut ceva personal cu vinul în cauză, sau cu acest lanţ de magazine. Vinul se numeşte: Pessac Leognan Chateau d’Eck 2010.
Aşa că, într-o zi cu soare şi cu două dimineţi, am trecut prin LIDL şi am cumpărat trei sticle de vin care se aflau una lângă alta pe raftul magazinului; vinul mai sus amintit avându-l deja acasă. Palierul de preţ al acestor vinuri a fost între 34,99 – 69,99 ron/sticlă.
Cu ele în „pungă”, alături de Chateau Domenii Ceptura – Davino 2010, am plecat la degustarea organizată în restaurantul Ginger, prin amabilitatea proprietarului sau – Cezar Filip şi i-am rugat ceilalţi participant să vină cu câte o sticlă de vin românesc, din acelaşi palier de preţ, după propria voinţă. Urmau să fie 4 sticle LIDL şi 6 romaneşti, considerând că ponderea de piaţă a vinurilor romaneşti este mult mai mare, dar s-au adăugat şi câteva surprize despre care vă povestesc mai târziu…
Nu mai dau alte detalii, o să vă prezint pur şi simplu clasamentul:
1. Noble 5, 2011 – Budureasca, aprox. 48ron/sticlă;
2. Sable Noble, 2012 – M1 Crama Atelier aprox. 35ron/sticlă;
3. Château Fongaban 2011 (LIDL), 49,90 ron/sticlă;
4. Crama Grigorescu, o surpriză – produs de prietenul Iulian Grigorescu, nepreţuit!!!
5, 6. La egalitate – Drăgaica Roşie 2011 – Crama Oprişor, aprox 70 ron/sticlă şi Chateau Prieure de Blaignan 2011, 30,99 ron/sticlă;
7. Alira Tribun 2011 (depozit restaurant Ginger);
8. Alira Tribun 2011 (depozit producător);
9. Château Domenii Ceptura – Davino 2010, din câte îmi amintesc a fost aprox. 45 ron/sticlă;
10. Pessac Leognan Chateau d’Eck 2010 (LIDL), 69,99 ron/sticlă;
11. Château Vieux Verdot 2012 (LIDL), 49,99 ron/sticlă;
12. Alira Tribun 2011 (raft bar Ginger);
13. Renatus Macin 2012, 45ron/sticlă.
Acum, să vă zic ce a fost cu Alira Tribun 2011. Cezar Filip a vrut să ne facă o surpriză şi a introdus în degustare trei sticle din acelaşi vin, dar depozitate în condiţii puţin diferite. Una dintre ele a stat un an şi ceva pe raftul barului din restaurant (a obţinut punctajul cel mai mic), a doua a venit direct din depozitul producătorului, şi a treilea din depozitul restaurantului Ginger (cel mai bun punctaj), unde a avut parte de temperatură, umiditate, controlate etc. Ideea este că dacă între ultimele două, diferenţele de punctaj au fost mici, prima probă – cea de pe raft a fost departe. O să mă întrebaţi probabil: şi ce-i cu asta, că doar e normal? Este sau nu este normal, eu personal nu ştiu pe nimeni care să fi făcut un astfel de experiment, ca atare mi s-a părut mai mult decât inedit.
Despre degustarea propriu-zisă vă pot spune, că nu a făcut decât să-mi întărească convingerea. LIDL nu este nicidecum Mesia pe pământ, cum vor unii să ne facă să credem, iar vinurile sunt în rând cu toate celelalte din retail-ul românesc. Ba mai mult, oricând poţi găsi un vin românesc pe acelaşi palier de preţ cu cele din LIDL, dar mult mai bun calitativ.
Vinul Pessac Leognan Chateau d’Eck 2010, a fost punctat în cadrul acestei degustări cu o medie de 80,28 puncte, care arata că nu sunt chiar singurul nebun de pe pământ.
Dacă, o să aducă cineva în discuţie reducerile de la LIDL, vă pot spune că nu sunt unice în peisajul autohton, mai mult chiar, eu nu am prins decât unele absolut nesemnificative. Nu sunt nici „cercetaş”de profesie să vânez reducerile este foarte adevărat, iar preţul nu este pentru mine cel mai important criteriu în alegerea unui vin. Cumpăr numai vinurile care îmi plac, dacă nu am banii necesari nu am o problemă, dar nu cumpăr niciodată un vin, pentru că este ieftin sau are nu ştiu ce RPC. Am un vin bun pe masă e ok., nu am – nu beau!
Închei, dar nu înainte de ai mulţumi domnului Cezar Filip pentru găzduire, a modului în care am fost primiţi şi omeniţi, iar domnului Nelu – bucătarul şef, pentru meniul excelent cu care ne-a desfătat!
P.S. 1. Sunt absolut convins că sticla de Renatus Macin 2012 a avut o problemă, deoarece nu cu mult timp în urmă am degustat vinul şi mi s-a părut mult mai bun decât la această întâlnire.
P.S. 2. Vinul de la Crama Grigorescu – de mare angajament! Am vorbit să-mi reţină un butoi, voi? 🙂
Bogdan
Mai multe
Centura Roze 2015
—-Tare repede mai trec anii…
—-
Uite că am ajuns la a 3-a ediție. Ca în fiecare an, pe 14 mai, ne întâlnim să puricăm vinurile roze îmbuteliate din anul de recoltă precedent. Și pentru că nu le puteam include pe toate, împreună cu Iulian G., am selectate 15 dintre ele. Urma cursa celor 3 tururi de degustare pentru a afla vinul preferat al celor 26 de jurați, care, punctuali și încărcați de importanța momentului și-au luat rolul atât de tare în serios, că nici măcar o întâlnirea cu Președintele Iohannis n-ar fi contat.
—-Pe repede înainte, după proba de calibrare, am început concursul “în orb” și cu rigoare am ajuns la finele primului tur, așa că 7 dintre vinuri și-au luat la revedere de la concurs, două dintre ele fiind printre favoritele mele. Au rămas 8.
—-Mulțumită lui Mihai D.– somelierul nostru de nadejde, ne-am mișcat repejor, am reluat semifinalistele și-am mai eliminat alte patru vinuri… Aici chiar m-au lovit… iar mi-au ieșit două vinuri la care țineam mult.
—-Care din cele 4 vinuri rămase va câștiga? Jurații nu știau ce vinuri au fost înscrise în concurs, așa că suspence-ul a fost maxim și pentru ei, cât și pentru producătorii care au fost invitați “în galerie”. În marea finală de 4 s-au clasat: Freamăt – Catleya, Liliac, Ravak –Domeniul Vlădoi și Epicentrum – Crama Gîrboiu. Nu știu câți jurați au recunoscut vinurile din finală, dar președinții celor 5 comisii (Bogdan Dobrițoiu, Sergiu Nedelea, Marinela Ardelean, Cătălin Păduraru și Răzvan Iliescu) , cărora le mulțumesc pentru fermitate, rigoare și stăpânirea exceselor (tăierea punctajelor minime și maxime), au pus piciorul în prag, au readus calmul și-au predat fișele de punctare biroului de centralizare- 
Cristinei G., care din claviatură ne-a pus pe perete clasamentul final. După 3 ore și jumătate de degustare, clasamentul arăta așa: locul 4 – Catleya, locul 3 – Epicentrum, locul 2- Vlădoi. Marele câștigător….. Liliac!
—-După părerea mea, câștigătorul a fost destul de meritat și prin prisma clasărilor în edițiile anterioare… 2013 – locul 2 și 2014 – din nou locul 2. Așa că după 2 ani de așteptare, premiul pentru cel mai bun roze îmbuteliat de până acum pleacă la Lechința și va dormi cu pistonoul de aur sub pernă până anul viitor.
—-Nu pot încheia fără să le mulțumesc celor care au sprijinit acest concurs ce capătă tradiție: Rifco Trading, VinMag, Dagmar și Restaurantul MadamePogany, dar și tuturor juraților veterani sau aflați pentru prima dată la acest concurs, Roxanei P. pentrufrumoasele poze făcute și mai ales partenerului de organizare pistoanebaricate.ro.
—-La anul, 14 mai cade-ntr-o sâmbătă. Va fi un week-end rose, oricum! Dar asta nu mai e o noutate.
—-Cu bine,
—-RaSto
Merlot pentru clasa medie
—-“Scrie pe Vin2.ro” cu povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi îl avem invitat pe Răzvan Gliga. Îndrăgostit de vinuri roșii , pasionat de Syrah cu tente cât mai picante, Răzvan Gliga este project manager cu experiență în domeniul IT.
—-
Sfârșitul de aprilie și începutul de mai, mi-au adus două întâlniri interesante cu lumea Rotenberg – omul, vinul și crama. Prima întâlnire a fost o verticală Rotenberg clasic la Corks Cozy Bar, urmată la scurt timp de 1 Mai Muncitoresc la Ceptura în Cramă.
—-Omul
—-
Aici curiozitatea mea era la maxim, de ce a renunțat la IT (industria în care prestez de 25 ani neîntrerupți) și a cotit pe drumul vinului? —-Modelul american începe să prindă și la noi? După o vârstă și o acumulare de stres, bărbații americani de clasă medie își cumpără un Ferrari sau Porsche, sau se mută din Silicon Valley în Napa Valley! Este posibil ca Michael să fie deschizătorul de drum al retragerii din orașul mare spre Dealu Mare!
—-Nu pot să nu remarc siguranța și naturalețea discursului prezentate de Michael în ambele întâlniri. Self made story! Managerul de IT își face simțite influențele în managerul de cramă și vinificatorul de astăzi. Oare ce este mai ușor lucrul cu oamenii sau lucratul strugurilor?
—-Vinul
—-Verticala Rotenberg Clasic 2006 – 2011 (2010 a fost „parcat”), a arătat evoluția și problemele producătorilor de vin.
Clasic 2011, prezentat en primeur, vine cu vișine răscoapte, lemn. Încă alcoolul își face de cap. Mai are nevoie de 2-3 ani de evoluție în sticlă dar promite. 2009 se prezintă mult mai echilibrat, vișina matură și tușele de vanilie se fac simțite. La Clasic 2008 se văd aventurile și problemele alegeri dopurilor atunci când dimensiunea cramei nu permite o poziție mai de forță la negociere. Clasic 2006 este un vin bun spre foarte bun, dar puțin obosit.
—-Alesul meu este Clasic 2007, ultimul vin vinificat de Liviu Grigorică pentru Crama Rotenberg. Vișine proaspăt strivite, cafea, vanilie, corpolent, onctuos. Un vin complex 87/100 de la mine.
—-Publicul țintă: actuali sau foști corporatiști, care au credit ipotecar, 2 copii și își petrec cel puțin un concediu pe an în afara României. 
Oamenii cu care Michael Rothenberg a lucrat! Astfel întelegem și prezența în marele retail a (aproape) întregii game de vinuri Rotenberg.
—-Crama
—-Crama Veche din Ceptura de Jos, refăcută și îmbogățită cu Conacul elegant. Ghidat, de proprietar, prin crama și tehnologiile folosite, sunt sigur că vinificarea va rămâne la limita dintre artizanal (tradițional) și tendințele de ultimă oră. Aceasta va fi amprenta – Cramelor Rotenberg -cel puțin în următorii ani.
—-Un loc frumos, unde de 1 Mai Muncitoresc, micul a fost însoțit de vin într-o atmosferă plăcută!
.
.
.
.
.
Comentarii recente