WineUp Fair – Vinuri, oameni și păreri
“Scrie pe Vin2.ro” – povești trăite de oameni care iubesc vinul. Astăzi o avem invitată pe Eleonora Rusu
Probabil că întotdeauna a avut o chemare către lumea vinului, dar de abia dupa 2012 s-a întamplat să o descopere cu adevarat. “Am început să fiu mai atentă la vinurile pe care înainte le gustam. Acum am început să le savurez, pentru ca de anul trecut am hotărât să-mi ordonez aceasta pasiune, participând la cursurile de referință din țară, fiind din ce în ce mai prezentă la evenimente, degustări specializate și târguri ale industriei”. Eleonora Rusu este economist și Corporate Relationship Manager la o importanta bancă din România.
————————————————————————————————Cluj 27-29 martie 2015
—Pe o vreme insorita, curioasa si entuziasmata, am pornit alaturi de prieteni spre Cluj la WineUp Fair. Asteptarile erau mari avand in vedere experienta placuta de la RoVinHud si faptul ca WineUp se preconiza a fi organizat intr-un mod similar. In plus, urma sa ne intalnim acolo cu multi prieteni dragi, iubitori ai vinului.
—Prima zi de targ a inceput in jurul orei 12.00. Dupa achizitionarea biletelor grupate pe 2 nivele de pret – 50 si 100 RON, in functie de vinurile incluse la degustare, am primit bratara de acces, caietul evenimentului (ce continea producatorii prezenti, vinurile expuse si pretul acestora), lista de vinuri 
premium incluse in biletul de 100 ron si paharele.
—Sala Cazinoului era suficient de spatioasa pentru a gazdui cele 20 de standuri dispuse circular pe marginile incaperii lasand totodata loc suficient si pentru vizitatori. Producatorii prezenti au fost (in ordinea amplasarii in sala) Oprisor, Liliac, Villa Vinea, Recas, Vinca, Nachbil, La Salina, Avincis, Corcova, Crama Ratesti, Petro Vaselo, Davino, Gramma, Crama Garboiu si Gitana Winery). Alaturi de ei au fost prezenti trei importatori (Happy Wines – vinuri Italia, Mediterranean Wines – vinuri Franta, Spania, Italia distribuite de Crama Borha si Moet Hennessy), un stand cu gustari si unul cu accesorii din sticla.
—Am putut observa faptul ca toate standurile erau identice ca design, focus-ul fiind astfel pus pe vinurile prezentate. Deasemenea, aspectele logistice (vasul cu apa, vasele deversoare, paharele de la stand, servetelele etc.) erau in grija organiztorilor care le inlocuiau la timp. Multi producatori si-au exprimat in mod expres multumirea vis-à-vis de acest aspect. Un feed-back usor confuz din partea producatorilor a fost legat de diferentierea vinurilor pe care le puteau oferi spre degustare, in functie de nivelul de pret al biletului, considerand relativ dificil de respectat aceasta 
diferentiere.
—O inovatie IT a fost realizarea aplicatiei Winebook prin intermediul careia se puteau scana codurile lipite la fiecare stand si se puteau scrie notite pentru vinurile degustate. Tot o noutate pentru acest gen de eveniment a fost magazinul organizat in exteriorul targului, de unde vizitatorii puteau achizitiona in mod organizat si fiscalizat vinurile preferate, scutind expozantii de aceasta “activitate”. Mai ales in perioada asta agitata.
—WineUp a pus la dispozitie o serie de masterclass-uri, cursuri de initiere sau ateliere de fotografie avand ca subiect vinurile si preparatele culinare. Biletele se puteau cumpara inclusiv on-line de pe site-ul organizatorilor. Tematica acoperea subiecte precum ‘’Imaginea pietei de vinuri din Romania la nivel mondial’’, sustinut de Master of Wine Caroline Gilby, ‘’Vinurile din Transilvania’’, sustinut de Ioana Bidian Micu ; ‘’Tehnologii speciale utilizate in producerea vinurilor’’, sustinut de Valeriu Cotea, cat si teme generale – ‘’Initiere in degustarea vinurilor albe/roze,/rosii/spumante…’’, adresate celor interesati sa descopere informatii de baza legate de diferitele tipuri de vin.
—Dintre vinurile prezente la degustare, multe din ele erau deja cunoscute pe piata, altele erau recent lansate – ex. Oprisor- Ispita, litera P si gama Caloian 2014; Gramma – Rose, Crama La Salina (care a avut cu aceasta ocazie lansarea oficiala). Printre vinurile de import incluse in carnetul de vinuri premium se numarau Tinnazi – Ammarone della Valpolicella 2010 si Opera no. 3 din 2005; Vina Arana 2006; Terre Promise 2010; Valpolicella Ripaso 2012, Planeta – Chardonnay 2012 si Cometa-Fiano 2012; Piccini – Villa al Cortile – Brunello di Montalcino 2009; Masi Costasera – Amarone Classico 2010. 
—Prezenta publicului cu nivel peste mediu in cunoastere a vinurilor a permis producatorilo prezenti sa acorde o atentie mai mare vizitatorilor, oferind informatii detaliate despre crama, vinuri sau alte subiecte conexe. Atmosfera generala a fost un relaxata si placuta …poate si pentru ca erau foarte multi cunoscuti, prezenti in mod regulat la evenimentele din lumea vinului de la noi.
—Ziua a ajuns la final (ora 19.00) prea repede si am fost nevoiti, alaturi de restul vizitatorilor prezenti, sa ne retragem cu regretul ca nu am reusit sa vizitam chiar toate standurile prezente.
—Cea mai mare satisfactie la finalul acestei vizite in Cluj a fost faptul ca s-a incheiat cu acelasi entuziasm cu care a inceput si cu o mare incredere in potentialul vinurilor romanesti. Cu multa munca si implicare din partea tuturor celor din industrie dar si din partea celor ce iubesc vinul, succesul nu ar trebui sa intarzie prea mult.
WineUp to you too,
Mai multe
Pinot Noir
—Duminică, înainte de prânz, influențat și de TV Paprika, mi s-a pus pata pe o tocaniță. Dar nu una obișnuită. Am dat o fugă până la locul de mare inspirație al multor postări despre vinuri și am luat ficat și splină de porc. Asistat de Chef Make, am tocat ceapă, ardei Kapia, puțină 
leurdă și am adăugat treptat vin roșu sec. Nu ne-am pus de-acord asupra condimentelor, fiecare să știe celălalt am pus fiecate piper roșu și chili, după gust.
—Am adăugat bucățele de splină și ficat la foc mic până am făcut entorsă la mână așteptând să tot scadă sosul. Și vremea și starea, dar mai ales structura tocăniței m-au dus spre un vin roșu. Contrar tuturor regulilor și recomandărilor somelierilor, am ales vinul funcție de mâncare. Probabil că unora le-ar fi fost mai potrivit un cabernet, însă eu îmi doream un vin ceva mai puțin texturat. Ofeta din beci era generoasă, dar am ales un pinot noir de 2012 de la Budureasca.
—Când a fost gata, de la atâta învârtit în cratiță și de la atâta miros, eram curios mai mult de pairing, decât cum a ieșit tocănița. Totuși, am dat cu pâine prin sosul din farfurie și-am nimerit un cubuleț de splină. Era bun, carnea făcută, suficient de gustos, iar de picant… Am dus instinctiv paharul cu vin la gură și l-am băutca Haplea… de sete. Dacă aș fi ținut-o în ritmul ăsta, n-aș fi apucat meciul cu Feroe. Cam iute sosul și mi-era frică să un omoare de tot vinul. Dar n-a fost așa. Pinot noir-ul din pahar nu era departe de o asociere rezonabilă. Din vorbă-n vorbă am ajuns la al doilea pahar, așa că ne-am putut concentra mai bine pe vinul ales, și că să 
mă-nțeleagă prietenii mei west-ii, anexez caseta tehnică așa cum am găsit eu vinul.
—Dar n-aș putea să las lucrurile așa, fără să adaug și faptul că deși are 3,7 g/l zahăr, nu se duce deloc spre demisec, alcoolul e perfect integrat (în ciuda celor 13,5% vol.) și că este destul de fructat, regăsind și vișine si arome subtile de vanilie, toate într-un corp aparent subțirel. Este un pinot noir cu destulă tipicitate desoi, chiar dacă la primul nas pare a avea mult cabenet în el.
—Cu +6,5 papioane, acest vin îl găsesc suficient de agreabil și potrivit pentru o seară cu un meci important pentru echipa României, dar cu câte ceva pe masa. De potriveală.
—Hai Romania!
—RaSto
Moldova, vinul și unirea
—
Vineri 13 martie, sfidând superstițiile, am adunat (mai în glumă, mai în serios) adevărați patrioți români și ne-am îmbarcat să degustăm vinuri moldovenești la Vatra Neamului în Balotești.
—Sub emblema Degustă Moldova, Vlad Dumbrăveanu ne-a propus vinuri de la Charteau Vartely. Pe cele mai multe le știam din vizita de anul trecut, însă n-aș fi refuzat reîntâlnirea. Cei 25 de participanți ne-am năpustit asupra plăcintelor cu cartofi, carne și varză și nu ne-am liniștit până nu a apărut primul vin Fetească Regală 2014 din gama D’Or, în hăinuțe noi față de ceea ce văzusem eu la Orhei. După a doua gură, am început să ne uităm unii la alții și dădeam mai toți din cap în semn că ne place. Când am auzit și prețul… s-a terminat vinul în 5 minute, iar pentru acasă s-au comandat 2 cutii.
—Chardonnay-ul din aceeași gamă nu a fost pe gustul meu, însă, cel cu emblema Taraboste a fost chiar plăcut. Fără să am o mare experiență în degustarea de Chablis-uri, vinul ăsta (din recolta 2012) se apropie de vinurile din nordul Burgundiei degustate de mine, mai ales că tonul de baric e extrem de discret. La impresia finală (+7 papioane) a contribuit, desigur, puiul cu smântână în bolurile mici de pământ care au sporit savoarea vinului.
—La vinurile roșii din gama D’Or invitații s-au dezlănțuit…pentru că Vlad a pus la bătaie un Merlot mai special (ce are un stil aparte, cu mici note oxidative- semnătura enologului), apoi un cupaj de Rară Neagră, Merlot și Syrah. Au început discuțiile, aprecierile, controversele, punctajele… o adevărată dezbatere. Asta până au sosit cotletele de miel și restul “asezonării” cu cu cărniță. A revenit liniștea, ușoarele murmure de satisfacție gourmet avea să se audă de-a lungul mesei și vinurile au tot curs.
—Înainte de final a sosit perla cramei Chateau Vartely… Cabernet Sauvignon Taraboste (2011). 
Aici lucrurile au început să se complice. Iubitorii, dar mai ales cunoscătorii soiului au început să-i ceară tipicitatea, să-l “caute” la tanini, să-l zgâlțâie de alcool… Reacția de pe la mijlocul mesei fiind cea mai apropiată de ce-am găsit toți la acest vin: nu știu cât cabernet e în el, dar pare a fi mai mult un foarte reușit blend de Bordeaux, având toate calitățile zonei. Cunoscătorii și iubitorii vinurilor de Bdx din blogosfera cu vinuri ar merita să-l încerce și să-și dea cu părerea. Până atunci, eu l-am urcat la aproape 7,5 papioane și m-aș reîntâlni oricând cu plăcere cu acest Taraboste.
—Și uite-așa am mai făcut un pas către unire, încheind o seară interesantă, fiecare cu vinurile preferate la subraț și veseli de participarea la un eveniment istoric.
—Cu bine,
—RaSto
GruVe
—
–Pentru prima oară, anul asta am participat și eu la ProWein-ul de la Düsseldorf.
—-Am fost avertizat de mai mulți apropiați că nu poți parcurge în cele 3 zile de târg specializat tot ceea ce ți-ai dori, așa că mi-am alocat timpul așa: două zile și jumătate vinurilor austriece (îndeosebi Gruner Veltlier-ului) și jumătate de zi (în mai multe reprize) întâlnirilor cu #winelover-i prezenți la ProWein, pe cei mai mulți dintre cunoscuți aducându-i la standurile producătorilor români.
—-Am luat la „tocat” hala” 17 dedicată Austriei, până le-am tocit mocheta, degustând temeinic aproape 120 de vinuri, din care peste 95 au fost Gruner Veltiliner (GruVe). M-am mai clătit și cu ceva rozeuri din zweigelt, 
apoi sauvignoane și pinot noir-uri, dar m-am ținut de tema principală.
—-Experiența mea cu gruner veltliner-ul a început cu ceva ani în urmă, când mergeam la târgurile de Crăciun de la Viena și orice-aș fi încercat ca vinuri albe și proaspete, mă minunam de fiecare dată de acest soi.
—-Pentru cine nu e familiarizat cu aceste vinuri, spun în treacăt că este un soi de strugure alb, provenit dintr-o încrucișare dintre soiurile Sf. Georgen și traminer, cu atestări în Burgenland și e cultivat pe minim 17000 de hectare, reprezentând soiul 
național al Austriei. Pasionații din lumea largă l-au aclimatizat și în vecini (Cehia și ceva în Ungaria), dar îl mai găsești și în S.U.A. și în Australia. Din punct de vedere al descrierii, vinurile sunt extrem de variate, atât din punct de vedere al land-ului de proveniență, cât și al stilului de vinificare, însă, poți descoperi cu ușurință că au ceva din calitățile feteștii albe, robustețea unor crâmpoșii de pe la noi, parfumul zvelt al unei fetești regale sau al unei zghihare, câteodată. GruVe în varianta Heurige reprezită (la scară mai mică) varianta albă a fenomenului Beaujolais Nouveau din Franța, fiind sărbătorit puțin înainte de 11 noiembrie în toată Austria.
—-Ca mare iubitor de vinuri albe proaspete, mi-a fost drag să degust la fiecare din standuri vinurile vioaie de 2014, cele ceva mai corpolente de 2013 sau 2012 sau vinuri puțintel mai elaborate și minerale care bat spre furminturile ungurești. 
Fiind atât de variate, fiecare vin își poate găsi ușor asocierea culinară, pentru că de la legume, brânzeturi, care slabă și până la mancărurile picante asiatice, ai de unde alege. În variantele foarte light și cu aciditate foarte mare, iubitorii de spriț pot face economii, nemaidând bani și pe apa minerală, unele având alcool ce plecă de la 9 și până la 14,5 vol.%.
—-Intrând în câteva detalii de prețuri și condiții de livrare cu câțiva producătorii mai pragmatici, vinurile care merită cu adevărat atenție, pot ajunge pe rafturile de la noi (incluzând toate taxele) pe la 48-50 de lei. Ceea ce înseamnă că trebuie să iubești mult GruVe-ul ca să faci summer-party cu astfel de vinuri.
—-Zum whole,
—-RaSto
_______________________________________________________________________________________________________________________________
English version
GruVe
—-For the first time I managed to participate at this year ProWein‘s edition from Dusseldorf.
—-I was warned by many friends that you cannot follow everything you would like to during the three days of this specialized fair. Therefore, I spent my time like this: two days and a half were dedicated to the Austrian wines (specially Gruner Veltlier) and half a day (on several occasions) was for #winelovers’ meeting – those who were present within ProWein. I brought most of them I knew at Romanian wine producer’s stands.
—-I overrun into the Austria 17th hall until I blunted their carpet by tasting almost 120 wines of which 95 were Gruner Veltiliner (GruVe). I have also rinsed my mouth with some Rose Zweigelt, followed by Sauvignon and Pinot Noir. Still, I got stuck on my main priority.
—-My Gruner Veltliner experience began some years ago when I went to the Christmas fairs from Vienna and no matter the fresh and white wines I would have tasted this variety was the one that surprised me every time.
—-For those who are not familiar with these wines, I must say briefly that is a white variety its origins being from a cross between St. Georgen and Tramner varieties . It is certificated in Burgenland and cultivated for at least 17000 hectares representing the national Austrian variety. The wider world lovers have adopted it within their neighbours too (Czech Republic and something in Hungary) but it can also be found in USA and Australia. In terms of its description, wines are extremely varied, not only from its land of origin but to the way it is made as well. Still, you may discover some of the Fetească Albă features, the sturdiness of our Crâmpoșie and sometimes the slim perfume of Fetească Regală or Zghihară. GruVe in Heurige version represents (to a smaller scale) the white phenomenon Beaujolais Nouveau from France which is celebrated just before 11th November throughout Austria.
—-As I am a great lover of the fresh white wines, I was glad to taste at each stand wines from 2014, the ones from 2013 or 2012 a little more bodied or wines less elaborated and mineral that stick to the Hungarian furmints. Considering the diversity, each wine can easily find its culinar match because you many have many possibilities from where to choose starting with vegetables, cheese, meat and ending by the spicy Asian food. For the very light versions and with a high acidity, sprit lovers can save money without paying for the mineral water, some of them reaching to an alcohol level between 9 and 14,5%.
—-Taking into consideration some price details and delivery conditons with several pragmatic producers, wines that truly deserve attention may be present on our shelves (including all taxes) at the price of 48-50 RON. This means that you must love GruVe a lot in order to organize a summer party with such wines.
—-Zum whole,
—-RaSto
.
.
.
.
.
Comentarii recente