Bizanț pe toată linia
….Ce face omul în casă în ultima zi friguroasă din martie? Bea un vin. Adică eu, uitându-mă la televizor. Uite aşa, am aflat că Adrian Năstase a ieşit din puşcărie în direct pe toate televiziunile. Aglomeraţie de păreri prin studiouri şi oameni contradictorii. Eu zic că ar fi putut să mai stea. Inspiraţia vine când eşti liniştit şi relaxat ca să poti scrie lucruri pe blog şi carţi interesante. Cine mai citeşte blogul lui Năstase dacă el e liber? O să dea buzna la TV şi nu-i vom mai duce lipsa. Singurul post serios a fost Kanal D, care orice s-ar întampla, nu întrerupe preaminunatul serial preferat al coafezelor şi ghişeistelor de la taxe şi impozite sub niciun motiv: Suleyman Magnificul.
….Cândva și Năstase era un fel de sultan, dar aștia cu filmul turcesc sunt talentați bine de tot. Ce filmări, ce interioare, ce actori, ce cadâne… Totul la superlativ. Desfac și eu un vin, ca să fiu în agreement cu situatia: Byzantium Rose Euxine 2011.
….Byzantium, frate! De la Cramele Halewood. Știu că sunteți nerăbdători să vă povestesc ce s-a întâmplat în episodul de aseară și cum mama sultanului se amestecă în autonomia haremului, dar zăbovesc daha az (puțin) asupra vinului. Prin sticlă se vede o culoare frumoasă, de somonel, dar și ceva siropel de căpșune. Vinul e făcut din shiraz cultivat prin Murfatlar și are un plăcut miros de fructe de pădure, mai ales frăguțe, dar și ceva citrice pierdute pe-acolo. Gustul îți amintește de un reușit vin din bolta lui tataie, curat, fructat, cu acid cât trebuie și echilibrat în structură și alcool. Vinul ăsta, la alcool, e ca Heidi Klum. Știi că are, dar nu-i dai (13,5%). E a 2-a oară când beau roze din syrah, dar ăsta mi-a plăcut mai mult. 
….Când să mă apuc și de mâncare, apare intriga maximă în episod: Huremm vrea să preia controlul haremului. Nici boierul Gul, nu stă deoparte și amenință. Nu mai zic de prințul Mustafa, care-i cam obraznic și nu vrea să vină la întâlnirea cu tatăl său -Suleyman- ditamai sultanul. Ce m-a enervat cel mai tare este boierul Șekel și Matrackcî. Aștia chiar nu se potolesc, iar Pașa Ibrahim admira de 30 de minute niște statui prin curte. Păi dragilor, istoria imperiului Otoman era mult mai ștearsă la Dimitrie Cantemir, decât aici, la TV.
….Și uite-așa, m-am trezit că fac rating la un serial de basm, la care rozeul Byzantium mi-a ținut frumoasă companie. Am să schimb canalul înapoi, la știri, la eliberarea lui Bombo. Poate vedem și ceva împușcături. N-ai de unde să știi. La noi, aici , la porțile Bizanțului…poți fi surprins oricând.
….Elveda, măi!
….RaSto
Trece timpu’ ca nebunu’
…şi uite aşa trebuie să ne luăm rămas bun de la un vin care mi-a placut… ’mnezeule, ce mi-a placut!
….A venit vremea să ne pupăm elegant pe obraji cu o prinţesă piemonteză, pe numele ei FAVORITA – Langhe 
din Tenuta Carretta 2010, ultima sticlă din beci. Despărţirile sunt grele, cum să nu fie… şi când am aflat vestea că în România mai sunt 32 de sticle de Favorita 2010, mi-am sunat „pretenii” şi-am luat toate sticlele de la Vinibuoni.ro Ha! Le-am luat! Ne-am făcut poze, i-am scris ode, dar tot am băut-o! Ca pe Nadina din Rascoala. Numai că nouă ne place Favorita rece.
….Și ca să trecem de la Rebreanu la ce ne interesează mai tare, marcăm la caseta tehnică așa: blondă, de-un galben pai şi tente verzui în soare, profil clar și limpede cu bule mici și jucăușe în pahar. Năsuc cârn cu flori de primăvară și miros pronunțat de amestec de sauvignon blanc cu fetească bună. Discreție maximă în iz de vanilie, dar generoasă cu citricele, 
grapefruit-uri mari așezate generos în partea bustului și… sunt prea pervers în explicaţii? A venit primăvara și la mine, deh?!
….Am zis eu de pupat pe obraji, dar nu merge chiar așa. Sărutul pătimaș al Favoritei se lasă în amigdale. Ale mele. Pe cerul gurii și pe limbă își lasă bulele acide, prietenia, vioiciunea şi drăgălăşenia celor 13 grade de alcool integrate bine. Dacă Favorita e dulce? Cât trebuie. Dar și ghiduș-acrișoară. Nu e demisec. E perfect(ă). Vrei s-o iei de mănă și s-o duci cu tine, dar se retrage și-ți arată paharul gol. Da, uitasem. Vorbim de un vin care se bea și vestea proastă-i că se termină. Înjurăturile boțesc gura, dar nu rezolvă nevoia. Acord cu bucurie 7 ½ ppn-e. Trebuie altă Favorita…
….Alo, 2011-2012?
….RaSto
Tarima Hill – 2010
….Tarima Hill – 2010 este un vin spaniol monovarietal din zona Alicante obţinut din Monastrell 100% (viţa de vie cu vârsta cuprinsă între 40 şi 75 de ani) şi un alcool de 15%. M-am gândit destul de mult până să scriu despre acest vin şi nici acum nu ştiu dacă am procedat bine ori nu. De ce am aceste dubii? Pentru că este un vin excepţional, care a obţinut 93 de puncte Parker, dar care poate fi achiziţionat de pe www.decantalo.com la numai la 9,80 euro/sticlă.
…Da, acesta este preţul – 9,80 euro/sticlă şi de aceea am o mare teamă în suflet că după acest articol există posibilitatea de a nu-l mai putea întâlni vreodată. Totuşi am luat decizia de a împărtăşi şi altor iubitori de vin experienţa mea, bineînţeles după ce mi-am făcut provizii pentru mulţi ani de aici înainte.
…Vinul are o culoare rubiniu închis spre mov şi este practic opac.
….Nasul începe cu fruct (afine şi mure), continua cu ciocolată şi condiment (piper negru, ghimbir, nucşoara).
…Gustul acestui vin în schimb este Dumnezeiesc! Îţi vibrează absolut tot corpul. Are un atac cu magiun de smochine, fructe coapte, cireşe şi condiment, cu o corpolentă cum rar mi-a fost dat să gust. Alcoolul este perfect integrat, nu se simte deloc, aciditatea este extraordinară, iar finalul este atât de lung de parcă îl simt şi acum în gură. Taninii sunt calzi şi netezi, iar după prima sorbitură ai senzaţia că tot corpul tău a împrumutat mirosul de la acest vin pentru ore întregi. Este practic imposibil să-l uiţi vreodată după ce l-ai băut. Nu ţi-l poţi scoate din minte!
…Tarima Hill – 2010 este un vin pe care personal îl consider un chilipir din punct de vedere al preţului, iar din punct de vedere al gustului mă simt onorat că am avut ocazia de al întâlni în această viaţă şi de al putea degusta.
….Bogdan
MasterChef cu limbă
….Recunosc, mă uit la televizor. Dar în plină dispută despre Schengen, 
am preferat să mă uit la un concurs despre bucătărie. Câteodată e distractiv. Și pentru că a început ediția a 2a MasterChef România la ProTV, am decis să o urmaresc în timp ce mâncam limbă fiartă de porc cu un sos alb de brânză și ciuperci. Merge un… Cum să nu meargă un vin? Și cum se cam termină vinul de 2011, am decis să beau ultimul SB LacertA din beci.
….Combinația e peste așteptări, dar sunt atent la emisiune și în paralel, pe facebook mă distrez cu câțiva amici iubitori de vin (Dan, Bogdan și Ciprian) pe tema felurilor de mâncare propuse de concurenți, situațiile inedite și atitudinea juraților concursului. Fiecare din noi, având câte un vin în fața și fiind plini de bășcălie, pentru că, deh, ne dă mâna, fiind dincoace de ecran.
….Revenind la vin, trebuie să spun că SB LacertA 2011 l-am încercat în mai multe rânduri. Ba la o degustare la Ginger, ba la crama de lângă Finţeşti (una din cele mai frumoase și moderne crame din România), prin căteva restaurante, însă n-apucasem să și scriu de el. După răcire, ajunge în pahar pe la 9 grd C și-l adulmec regăsind acel miros tipic de sauvignon blanc: ierburi uscate, flori de câmp, soc şi agrişe, totul plăcut, dar uşor reţinut. De culoare nu mai zic, pentru că e prea frumoasă. Atac plăcut, plin, corpolent, cu toate notele florale din nas, însă cam alcoolic (14,5%) pentru mine. Într-o discuție cu Mihai Baniță pe frumoasa terasa de deasupra cramei, oenologul recunoștea că-i plac vinurile mai alcoolizate. Ei bine, se vede. Nu e un vin de chefuri și băute cu sticla pe masă și trebuie mâncare pe lângă el tot timpul. Avem de-aface cu un vin serios din care poți bea cu poftă două pahare. Atât. Dacă-l bei de sete, ieși din garanție și te duci la culcare cam repede.
….La MasterChef apare un tânăr simpatic ce impresionează cu ficat de știucă în file de zargan cu piure de ciulini și primește trei DA-uri cu felicitări + șorțul mult dorit, dar răsar și personaje din ce în ce mai tricky, jurații intrând într-o criză de râs molipsitoare, când un concurent (sudor din Argeș) termină de prezentat „varză călită cu costiţă”. Pe facebook- explozie de entuziasm umoristic și like-uri fără număr.
….Mai pup ultimele picături de vin din pahar odată cu finalul emisiunii MasterChef și mă pregătesc de culcare, pentru a fi proaspăt de scris povestea cu șopârla de mai sus.
….RaSto
….P.S. Ne revedem săptămâna viitoare, după vizita la VinCE Budapest .
.
.
.
.
Comentarii recente